Scrisoare pastorală
Dragii mei !
Biserică ortodoxă, ori catolică? De câțiva ani s-a renovat și s-a pus în circuitul turistic Cetatea Medievală a Severinului. Este un obiectiv măreț, care, alături de Muzeul Județean și castrul roman vorbesc de istoria acestor locuri și a locuitorilor lor.
Cetatea aceasta a fost construită de unguri în vremea regelui Ladislau I(1040-1095), ca fortăreață la Dunăre, ca punct strategic de importanță majoră pentru regatul maghiar, care asigura controlul Dunării și culoarului Timiș Cerna, dar era și punct de sprijin în luptele cu pecenegii și cumanii, sau, după înființarea formațiunilor politice românești, cu românii. Nu a aparținut însă numai ungurilor, fiindcă atât Severinul, cât și Banatul de Severin, adică o bună parte din Oltenia și o parte din Banatul de azi, a revenit în repetate rânduri și românilor. Aici au adus ungurii trupele puternice ale cavalerilor ioaniți și ale cavalerilor teutoni. Odată cu creșterea pericolului turcesc, Cetatea Severinului a căpătat o importanță extraordinară nu numai pentru Țara Românească și pentru Ungaria, ci și pentru Europa însăși.
Sunt multe de spus despre istoria cetății Severinului. În rândurile de față mă opresc însă asupra unui aspect aproape neobservat de cei ce s-au ocupat de această problemă. În incinta cetății se află fondația unei biserici. Zidurile se ridică până la aproape un metru, dar e suficient ca să ne dăm seama despre ce e vorba. În scrierile pe care le-am consultat, cât și în explicațiile date de către ghizii cetății, - istorici de formație de altfel -, am găsit precizarea expresă: biserică catolică. Mai mult, o doamnă care funcționa pe post de ghid adăuga că biserica este ,,o îngemănare între Occident și Orient, între lumea catolică și cea ortodoxă!
Îmi permit să afirm și să susțin, că biserica din incinta Cetății Severinului nu este catolică, ci ortodoxă. Pentru aceasta mă bazez pe următoarele argumente:
- biserica din incinta Cetății Severinului este orientată cu altarul spre răsărit. Acest element este specific bisericilor ortodoxe. Numai în situația în care configurația terenului sau alte motive obiective împiedică orientarea altarului spre răsărit, el poate fi orientat spre sud, dar aceasta este o excepție. Bisericile catolice sunt orientate cu altarul spre Roma, acolo unde își are reședința papa, mai-marele acestei Biserici;
- biserica din incinta Cetății Severinului are formă de cruce. Este știut că în tradiția arhitecturii bisericești ortodoxe, bisericile pot avea două forme: 1) de cruce, amintind de jertfa Mântuitorului pe cruce; 2) de navă sau corabie, amintind de rolul Bisericii de a conduce pe enoriașii săi pe marea acestei vieți spre limanul Hristos. Aceste biserici reprezintă stilul bizantin de construcție, având ca punct de reper biserica ,,Sfânta Sofia din Constantinopol, construită de împăratul Justinian(527-565) în secolul al VI-lea. În Apus s-a dezvoltat în primul mileniu stilul romanic, având ca specific construcțiile dreptunghiulare, în care predomină unghiurile și liniile drepte. Din secolul al X-lea se dezvoltă stilul gotic, având ca specific unghiurile frânte la arcadele ușilor, ferestrelor, bolților, vitraliile la ferestre etc.
- Biserica din incinta Cetății Severinului este împărțită în interior în cel mai curat stil arhitectonic ortodox în: altar, naos și pronaos. Intrarea e pe partea de apus;
- În zidăria bisericii din incinta Cetății Severinului se îmbină piatra cu cărămida arsă. Aceeași metodă de lucru o întâlnim și la biserica Mănăstirii Cozia din sec. XIV și la biserica Mănăstirii Coșuna Bucovățul Vechi de lângă Craiova, din sec. XV-XVI, cât și la alte biserici românești din Evul Mediu. Așadar, era o tehnică des întâlnită și frecvent folosită în construcția bisericilor românești ortodoxe din Țara Românească.
La biserica din Cetatea Severinului găsim toate elementele specifice stilului bizantin, dar nu găsim nimic specific stilurilor catolice. Nu negăm faptul că biserica putea fi folosită și de catolici în timpul cât cetatea era stăpânită de maghiari. Asta mai ales că în anumite perioade aici au funcționat chiar si episcopi catolici. Totuși, bisericile se despărțiseră de la 1054, așa că lucrurile erau clare din punct de vedere dogmatic, liturgic, canonic etc.
Nu știm dacă aceasta a fost catedrala mitropolitană a Severinului, mai ales că în apropierea cetății, în grădina de azi a Liceului ,,Traian, este fondația unei alte biserici ortodoxe mai mari. Cu siguranță că au mai fost și altele în zonă. Adăugăm și biserica ortodoxă din curtea Muzeului Județean, datată din secolul al VI-lea. Aceasta este numită însă în toată literatura de specialitate ,,bazilică bizantină. Cei care au cultură istorică și teologică înțeleg bine despre ce este vorba. Aș ruga însă factorii de decizie ai muzeului, pe autorii care vor mai scrie despre această biserică, să aibă curajul și s-o numească
. biserică ortodoxă, ca să înțeleagă și omul cel mai simplu despre ce este vorba.
Din păcate, literatura de specialitate insistă asupra rolului Mănăstirii Vodița în stăvilirea expansiunii catolice, în răspândirea învățăturii creștine în părțile mehedințene. Insistă, de asemenea, asupra rolului extraordinar pe care l-a avut Sfântul Nicodim în construcția Mănăstirilor Vodița(1369-1374), Tismana(1378), Prislop și altele, despre care ne spune doar memoria locurilor și a oamenilor. Foarte bine! Sfântul Nicodim își desfășura însă misiunea sub oblăduirea voievodului Vladislav Vodă(1364-1377) și a urmașilor acestuia la tron. Se înscria pe linia unei viziuni politice. În spiritul acestei viziuni se înființează la Tr. Severin a doua Mitropolie din Țara Românească în 1370, Mitropolia Severinului. Este numit mitropolit de Severin Antim Critopulos, care păstorește zece ani(1370-1380), devenind apoi mitropolit al Ungrovlahiei (1380-1401). Acesta era un grec învățat de la Constantinopol, care avusese acolo funcția de dicheofilax al patriarhiei ecumenice, adică avocat/jurist. La moartea mitropolitului Țării Românești (Ungrovlahiei), Hariton, este numit în locul lui de Patriarhia de Constantinopol, la cererea domnului Țării Românești și a boierilor țării, mitropolitul de Severin, Antim. La Severin va veni mitropolit Atanasie(1382-1403), un ierarh cărturar, care va renova mănăstirile Vodița, Tismana și altele, dar va genera și o mișcare culturală în zonă fără precedent. Cei doi mitropoliți se regăsesc în documentele Patriarhiei Ecumenice ca participanți la ședințele sinodului patriarhal, deținând chiar locuri fruntașe(VI și VII) în ordinea ierarhică a membrilor acestuia. Se mai păstrează în arhive fragmente din corespondența acestor mitropoliți cu patriarhul Eftimie de Târnovo, care dovedesc înalta cultură teologică a ierarhilor severineni.
Chiar și numai aceste biserici ne îndreptățesc să credem că aici, la Severin, a fost un puternic centru religios ortodox susținut material și politic de către autoritățile românești locale și centrale. Dacă acestea se luptau pentru a îndepărta stăpânirea și influența maghiară în zonă, Biserica se alătura acestui efort cu mijloacele și posibilitățile ei, contracarând prozelitismul catolic, zăgăzuind propaganda și interesele papalității de a-și întinde stăpânirea în spațiul carpato-danubian.
Respectăm valorile celorlalți, dar avem datoria sfântă față de adevăr și față de strămoși să apărăm propriile noastre valori și să nu le lăsăm terfelite și falsificate de către neaveniți.
*
Lume zdrențuită. Priveam la televizor câteva secvențe din parada care a avut loc pe 14 august pe străzile capitalei. Priveam cu durere, cum niște tineri îmbrăcați foarte ciudat, indecent, bâțâiau din fund și din buric, se pupau, se strâmbau spre camerele de filmat. Din comentariile reporterilor, am înțeles că acei tineri erau susținătorii împerecherilor de genul bărbat cu bărbat și femeie cu femeie. Îmi dădeam seama că tinerii aceia nu porniseră parada din convingeri proprii, din dorința lor de a impune omenirii o nouă formă de viață, de reproducere, ci erau niște oameni manipulați din umbră. Pentru o nimica toată își perverteau sufletele, încercau să convingă că sunt mulți, că sunt puternici, că sunt siguri pe situație, că sunt conștienți de măreția ,,idealului lor!
Copii sărmani! Cu siguranță că cei mai mulți erau selectați din rândul acelora care nu mai pot suferi pe ei hainele întregi, ci doar pe cele rupte, multicolore, dezlânate, mototolite, croite și cârpite anapoda. Sunt selectați din rândul celor care se tund foarte straniu, sfidând orice noțiune de estetic și util, din rândul celor ce se tatuează, celor ce se droghează. Cu siguranță că majoritatea lor erau tineri debusolați, decepționați, bâjbâind în căutarea unui ideal iluzoriu. Poate în copilărie fuseseră copii de bani gata, neobișnuiți cu munca și cu greutățile, cu cartea și cu disciplina. Acum, sub umbrela democrației, drepturilor și libertăților, mărșăluiau în dezordine prin capitală, vrând să ne arate că nu dau doi bani pe regulile noastre, ale celor mulți, privind viața, comportamentul, morala, religia, bunul simț. Priveam cu durere acel convoi al înaintemergătorilor morții și destrămării sociale, ai destrăbălării fără precedent și mă gândeam că, pentru ca acești indivizi să aibă dreptul să facă o asemenea manifestare, au murit nenumărați tineri curați sufletește, martiri ai neamului, care au sperat că prin moartea lor vor asigura generațiilor viitoare o viață mai prosperă, mai frumoasă, cu o cultură mai vastă, neîncorsetată de dogme politice și de filozofii aberante! Și iată ce-a ieșit!
Priveam cu durere la tinerețea acelor frați creștini. La vârsta lor oamenii își croiesc un drum în viață, pun bazele unei cariere, învață pe brânci pentru a reuși la niște examene hotărâtoare, își întemeiază familii bazate pe dragoste adevărată, din care să rezulte apoi copii, care să le umple casa și viața de bucurii. La vârsta lor milioane de tineri își pun întrebări fundamentale privitoare la viață și la moarte, frecventează școlile, universitățile, bisericile, mănăstirile, teatrele și celelalte instituții de cultură cu sufletul însetat de cunoaștere, de credință. Mii de tineri trudesc din greu ca să reușească la olimpiade naționale și internaționale, să reușească la competiții sportive de anvergură și nu sunt puțini care se situează pe primele locuri în țară și în lume.
Doamne, ce frumoasă-i tinerețea și cât de minunată este dragostea! Sunt adevărate picături de dumnezeire, ce-au fost revărsate în viața noastră. De toate ne-am bătut joc, măcar de-ar fi scăpat neterfelite acestea două!
Priveam cu durere pe acei rătăciți cum își risipesc anii tinereții bâțâind din fund și din buric, încercând să ne convingă de măreția ,,cauzei pe care o susțin. Nu puteam să fac mai mult decât să mă rog la Dumnezeu să-i ierte că nu știu ce fac, să le dea minte ca să înțeleagă c-au luat-o razna și să-i ajute să revină pe drumul cel bun, pe calea normalității. Ajută-le, Doamne!
*
Sfaturi părintești. Redăm mai jos un cuvânt plin de înțelepciune al Arhimandritului Efrem de la mănăstirea Vatoped din Sf. Munte Athos. El îi sfătuiește pe bărbați să-și asume partea mare de responsabilitate pe care o au pentru bunul mers al căsniciei, devenind adevărați lideri și modele în familie, după modelul Domnului Hristos. Iată 11 sfaturi pentru bărbații care și-au întemeiat o căsnicie, de la starețul Efrem:
,,1. Dacă deja ești căsătorit, nu-ți rămâne decât să pui în aplicare următoarele 11 sfaturi. Dar, dacă încă nu te-ai căsătorit, înainte de a o face, primul lucru pe care trebuia să-l puneți în discuție este credința voastră. Este fata cu care vorbești credincioasă, merge la biserică? Dacă nu vă identificați în lucrurile duhovnicești, în credință, atunci căsătoria voastră va fi mai greu să dureze.
2. Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut și Hristos față de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuși ca să o facă slăvită.
3. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soției dragostea sa, precum și faptul că toată truda și toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită.
4. Soțul ar trebui să fie pentru soție în funcție de împrejurări uneori tată, alteori frate, altădată prieten și întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată și armonioasă din partea soției, care, de multe ori este mai binevoitoare și mai jertfelnică, dar alteori, în fața unor evenimente neînsemnate, se descurajează și se teme.
5. Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea și legătura cu soția, deoarece diavolul și slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască, pentru a lovi însăși rădăcina vieții.
6. Bărbatul Să trăiască în înțelepciune cu femeia sa, ca fiind făptură mai slabă(I Petru, III,7). Asta înseamnă că înstrăinarea femeii se vindecă prin iubire și prin delicatețe, nu prin dojană și mânie.
7. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soțul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimașă, ci din pricina dragostei ce i-o poartă soțului. De aceea soțul trebuie, prin tandrețe, să găsească butonul de îmblânzire a soției.
8. Femeia, după nașterea primului copil, nu mai dorește atât rolul sexual al soțului, cât tandrețea și afectivitatea acestuia. De aceea soțul trebuie să cunoască acest lucru și să fie tandru cu soția sa.
9. Niciodată nu trebuie ca soțul să-i facă observație soției în prezența altora, pentru că de multe ori, din egoism, soții își mustră soțiile mai ales în prezența propriilor rude.
10. Sau, dacă soția dă telefon soțului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: Lasă-mă, n-am timp acum!, vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puțin mai târziu. Când soția va înțelege și se va convinge că soțul o iubește, atunci devine de bunăvoie așternut picioarelor lui, gata de orice jertfă.
11. Soției nu trebuie să-i ascundeți nimic, pentru că va veni vremea când veți fi descoperiți. Să-i spuneți totul și să vă consultați cu ea în toate. Nu e bine ca soția să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi, ori de la prieteni.
Dacă femeia nu simte tandrețea soțului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea părinților, nici a propriilor copii. Atât de mare e taina căsătoriei, încât golul creat în inima femeii de lipsa afectivității soțului nu poate fi umplut nici măcar de dragostea propriilor copii!
Așadar, cea mai mare responsabilitate pentru orice rău care intervine în căsătorie o au bărbații, deoarece nu își manifestă dragostea față de soțiile lor. Iubesc femeile, dar, din nefericire, nu pe ale lor. Aceasta este rădăcina răutății. Atunci apar gelozia și bănuiala.
*
Ziua de Sfânta Maria. Redăm mai jos o frumoasă poezie cu acest titlu, semnată de poetul Adrian Păunescu. Este dedicată Adormirii Maicii Domnului. Iat-o!
,,Nici pe tine moartea nu te cruță,
mori acum, dar Fiul tău e sus,
noapte bună, somn ușor, Măicuță
a Mântuitorului Iisus.
Tu n-aveai dreptul să adormi, Marie,
și ochii ți se împăienjenesc
și mori și tu, lumina noastră vie,
gravida unui gând dumnezeiesc.
Te pleci divinității suverane,
ca un pământ în alt pământ apui
și Fiul tău te plânge în icoane
și îngerii sunt toți de partea lui.
O clipă, toate nu mai au lumină
și noi primim ca pe-o osândă grea
și noi primim cu liniște străină,
fără speranță, adormirea ta.
La moartea ta, Maria noastră Sfântă,
toți cei ce te-au iubit te înțeleg
și mor cu tine și murind te cântă
femeile pământului întreg.
Te duci cu vara, viața te condamnă
să pleci cu cel din ceruri dintre noi
și să te naști în fiecare toamnă,
ca să ni-l dai la iarnă înapoi.
Tu mori, acum, ca Fiul să-ți trăiască,
ne lași aici, la margini de destin,
îngenunchem la groapa ta cerească,
Marie-a calendarului creștin.
*
File de jurnal 17 Septembrie 1982. ,,Părintele Jinga ne-a povestit câteva cazuri citite de el în reviste cu privire la posibilitățile unor indivizi de a cunoaște în trecut și viitor. Astfel de oameni, duși la locul unei crime, își ,,reamintesc făptașii, ori indică exact unde se află obiecte furate. Un asemenea om ar fi prin Suedia. Într-un oraș oarecare au avut loc o serie de jafuri. Necunoscuți mascați pătrundeau în case, ucideau cu pistoale cu amortizor de zgomot, luau ce credeau că e mai de preț, după care dădeau foc la clădire. Mai multe cazuri de felul acesta, nerezolvate, au alertat autoritățile. A fost chemat Interpolul și acesta a apelat la sprijinul personajului misterios. Acesta a venit în orașul cu pricina și șeful poliției de acolo l-a purtat la fiecare loc unde fuseseră crime de acest fel. Omul se îngălbenea, punea mâna la ochi și exclama îngrozit:
,,- Vai, vai, vai, ce atrocități, ce jale și cât sânge a curs aici!
A motivat că nu poate depista nimic, deoarece s-a dat foc clădirilor și au fost șterse urmele. Când a ajuns la hotel, a chemat ziariștii și le-a spus că adevăratul făptaș este însuși inspectorul de poliție din oraș. Între timp, comandantul se înecase.
Mașina o am tot stricată. Și ieri și azi fulia de la ventilatorul radiatorului mi-a făcut serioase probleme. Azi am reparat la mașină de dimineață. După-amiază am făcut înmormântarea lui Bazavan Gh. Gheorghe din Malovăț. Era ca un munte omul acesta. Înalt și gras, ai fi crezut că va atinge 100 de ani. Fusese pensionat în urmă cu câțiva ani din cauza diabetului. Acum a murit în spital la Timișoara la vârsta de 46 de ani de insuficiență renală acută. A fost jale mare.
Seara am fost la oraș cu mămica. A vândut brânza cu 70 lei/kg și strugurii cu 18 lei/kg. Nu se mai leagă nimeni de prețurile acestea destul de ridicate.
L-am întâlnit pe Domnul Romulus Cojocaru, avocatul, scriitorul și poetul severinean. Mi-a spus că dacă-mi apare volumul II din Coloana Infinitului, mă va înscrie în Uniunea Scriitorilor cu titlul de ,,supleant, iar dacă-mi apare Nicolae Iorga. Concepția istorică, mă va face membru titular. El face parte din conducerea Uniunii. Printre alte avantaje ale unei astfel de apartenențe, este și aceea că-ți completează pensia până la 4.000 lei pe lună, indiferent cât ai avea-o. Mda! Merită efortul!
Domnul Cojocaru s-a oferit să vorbească la telefon cu directorul Editurii ,,Junimea pentru lucrarea mea Dimitrie Cantemir. Cugetări. Directorul îi este bun prieten și m-ar putea ajuta să scot cartea mai curând. Domnul Cojocaru și-a lăsat o barbă care o întrece pe-a mitropolitului, iar pletele-i bat pe umeri. E o apariție stranie pe străzile Severinului.
Recoltările de toamnă sunt în toi. Școlile, instituțiile industriale și unitățile militare participă din plin la lucrări. Localnicii nu pot fura nimic. Au fost chemați la recoltarea porumbului, promițându-li-se că li se vor da penele porumbilor, iar la coceni 10%. Oamenii au refuzat să mai iasă la lucru în asemenea condiții. Porumbii pleacă din câmp direct la ,,bază în Severin, fără să se mai oprească la C. A. P.
Luni tăticu a fost chemat, împreună cu alți muncitori de la fermă, la postul de miliție al comunei. A venit Domnul Rotaru, comandantul miliției și securității din Mehedinți. Le-a vorbit despre obligațiile paznicilor. A îndemnat și a ordonat la vigilență. Le-a promis că le va da arme ca să ,,tragă în plin în ,,hoți.
*
Zâmbete. ☺Femeia a fost întotdeauna răsfățată. Dumnezeu i-a dăruit viață, sănătate și frumusețe; dracul i-a făcut cont pe facebook; ☺Eu, chestia asta n-am înțeles-o. Când împlinești anii, stingi lumânarea, iar când mori ți-o aprinde! ☺ Creierul este organul cel mai remarcabil. El funcționează 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, de la naștere până când te îndrăgostești; ☺ Nu e trist să ai bani. E trist să ai DOAR bani; ☺ Dacă tac, nu înseamnă că ai dreptate. Înseamnă că am înțeles că degeaba îți explic...; ☺Avantajul când ești inteligent, este că poți face oricând pe prostul
, ceea ce invers este imposibil; ☺Bărbații au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum să se joace cu el; ☺Nu există întâlniri întâmplătoare. Orice om din viața noastră este un test, o pedeapsă sau un cadou
; ☺ Să ai o inimă bună într-o lume atât de rea înseamnă curaj, nu slăbiciune!
*
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
|
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 9/1/2021 |
Contact: |
|
|
