Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Rezonante - Râsu’-plânsu’

Românului nu îi lipsește hazul, iar eu mă tot minunez cât de inovative și surprinzătoare sunt unele expresii, cât de bogată e limba noastră în astfel de exprimări, ele fiind uneori chiar șocante.
Vorbind despre cineva care a murit, românul spune că „a dat ortul popii”, „stă la taifas cu îngerii”, sau „e în pază, la dreapta lui Dumnezeu”.

Cum „nuntă fară lacrimi și înmormântare fară râs nu există”, nu știi când poți da din plâns în râs, de nu mai știi dacă e de rău sau de bine.

Românul preferă de multe ori să nu stârpească răul din rădăcină, să îl poată lua în răspăr, să poată face haz de necaz. Asta, în ciuda tragismului înrădăcinat în mentalul colectiv, clădit pe o istorie de greutăți și nedreptăți, care a inspirat, poate, fatalismul ilustrat emblematic și în Miorița.

E clar că românului îi pasă. Că râde sau plânge, e mai puțin important, dar îi pasă.
Mai greu de dus mi se pare indiferența exprimată în expresia „mi se rupe”, sau, cum am auzit zilele trecute pe cineva: „Mă imunizez la morți… Probabil, nici nu o să mai știu când sunt și eu, mort. Asta înainte de a muri…”
Să fie asta indiferență sau înțelepciune legată de… cine “moare de grija altuia”?

Să fie vorba despre o „imunitate” dobândită pe timp de pandemie la terțe suferințe, căci, tot vorba românului, oare cine nu are suficientă putere să confrunte problemele altora? Asta până ne vine nouă rândul și atunci lucrurile se înțeleg, brusc, altfel, căci: „fiecare moare pentru el singur”. Până atunci însă, românul face haz de necaz, cât poate, până poate.

Tocmai când credeam că știu câte ceva despre ce se poate spune în situații ca cele mai sus menționate, am primit de la o prietenă, o prețuită și respectată poetesă (al cărei nume nu-l voi menționa!), un scurt mesaj intitulat „A crăpa – sau despre bogăția limbii române”, ce m-a impresionat. Conținea exprimări inventive, colorate, unele chiar grafice, pictate pe canvasul extraordinar al limbii române care continuă să surprindă prin plasticitate, printr-o gândire în același timp ortodoxă și neortodoxă, prin paralele pe care nici o altă limbă nu le poate imagina.

Mi-am dat seama că oricât de înalte sunt așteptările în acest domeniu, ele vor fi mereu depășite de realitatea creativității de acasă, a umorului de o factură aparte, a hazului de necaz. Românul e un expert în râsu’-plânsu’.


Milena Munteanu
Toronto, Canada





Milena Munteanu    4/15/2021


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian