Miroase a primăvară si la Toronto
Oamenii parcă au mai mult curaj să iasă pe afară si sunt mai revigorati.
La urma urmei, acestea sunt chiar primele zile cu vreme blândă ale anului, când în sfârsit ne putem reîncărca bateriile cu razele solare.
Pandemia nu poate opri primăvara, pe care am visat-o [n secret toată iarna, si care se anuntă, cam timid, de departe.
În definitiv, Primăvara este momentul reflectiei, pentru că odată cu primenirea firească a naturii, începi să regândesti si multe lu-cruri noi, importante pentru oameni, mereu chemătoare la un nou început.
Primăvara trecută abia îsi intrase în drepturi, că am devenit martorii si prizonierii unei situatii complicate si complexe, cea a pandemiei care ne-a obligat să ne închidem în case.
Săptămâni la rând am privit de la geamurile propriilor locuinte cum înfloresc copacii, cum înverzeste iarba, însă nu ne puteam bucura din plin de toată splendoarea si frumusetea din jur.
Carantina ne-a prins pe toti asa cum ne-a prins: fără pregătire psihologică sau emotională si cu multe alte neajunsuri. În această situatie, indiferent de vârstă, statut social sau job, majoritatea oamenilor trăiesc si expe-rimentează acelasi lucru: prima carantină din viata lor.
A fost anul pandemiei, al angoaselor colective si al fricilor individuale. Primăvara izolării noastre impuse, a distantării fizice si a spaimelor mai contagioase decât virusul însusi.
Aceasta izolare ne-a permis însă să ne gestionăm temerile, să ne cunoastem prietenii si să apreciem mai mult realtiile de familie. Si ne-am dat seamă. odată in plus, că, cadrul restrâns al relatiilor de familie este locul in care învătăm ce înseamnă iubirea, împreună-simtirea, iertarea, dependenta unii de altii, Increderea reciprocă si respectul pentru altii.
Familia a insemnat, de-a lungul istoriei, demnitate, progres, respectarea vietii umane ca valoare sacră, de la concepere până la moartea naturală. Dar, poate mai presus de toate acestea, se situează dragostea de inspiratie divină fată de aproapele nostru – de cei aflati în impas, în suferintă, de cei slabi care au nevoie de ajutor, de sprijin, de cei rătăciti care au nevoie de îndrumare. Sunt lucruri de o adevărată frumusete care scapă simturilor.
Adevărata generozitate a oamenilor se dovedeste doar în momentele în care ei habar nu au că dăruiesc ceva : un zâmbet, o privire caldă, o vorbă frumoasă, o prezentă linistitoare, o idee pe care o rostesc si care pe tine te luminează, un fragment de cântec pe care-l fredonează când sunt bine dispusi, o glumă.
Cu timpul, îti dai seama că fiecare experientă trăită alături de diferiti oameni este folositoare.
Cu timpul, întelegi că adevăratii prieteni sunt numărati, iar pe cei falsi, înainte de a-i evita, trebuie să încerci a-i influenta în bine. Cu timpul, înveti că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua tot restul vietii să facă rău celui rănit.
Cu timpul, înveti că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar a ierta pot doar sufletele cu adevărat mari.
Cu timpul, realizezi că, alături de faptele bune, de sfintenia vietii personale, ceea ce ne mântuieste este dragostea si întelegerea lumii în care trăim.
Bunicii si părintii nostri când se refereau la istoria trăită de ei, împăr-teau lumea între înainte si după război. Generatia noastră vorbeste despre viata înainte si după căderea comunismului.
Probabil că de acum înainte ne vom referi la viata noastră ca înainte si după pandemie.
Intr-o lume a relatiile umane alterate si de obsesia aparentelor si exacerbarea corectitudii politice, ne dorim o primenire a sufetelor noastre, o primăvară aducătoare de sperante si de normalitate.
|
Dumitru Puiu Popescu 3/17/2021 |
Contact: |
|
|
