AU VENIT AMERICANII
Imi aduc aminte din spusele parintilor mei cat de fierbinte a fost dorinta romanilor in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial de a-i vedea pe americani venind in Romania. N-a fost sa fie. Au trecut ani buni in care multi dintre noi am trecut prin viata, fara insa s-o traim. N-a fost vina noastra. Cazuseram intr-o sfera de influenta in care omul de rand era tratat ca un instrument al puterii, nu ca un membru al societatii ce are menirea de a construi o viata mai buna, spre binele lui.
Dupa Decembrie 1989 s-a crezut ca ne-am desprins de comunism si suntem intr-o tranzitie spre idealul nostru cel frumos. Acela de a apartine unei lumi civilizate. Acela de a face parte cu adevarat dintr-o Europa unita si prospera. Aceasta inseamna NATO. Aceasta inseamna UE.
Multi au afisat bunavointa fata de noi, ne-au incurajat, ne-au dat sfaturi.
Practic insa francezii, care ne numeau fratii lor, au avut indoieli. Ziarul “Le Figaro” arata in articolul “Securitatea isi schimba hainele” ca fostii securisti detin inca posturi cheie in viata politica si economica a tarii. Perfect adevarat. Numai ca oficialii NATO, prin vocea lui Donald Rumsfeld, au dat primele semnale clare, prin care cer ca fostii securisti sa fie indepartati de la informatie si decizie.
Nemtii au strambat din nas spunand ca ne-am grabit sa semnam primii acordul CPI. Un senator american, in replica, ne-a spus ca pana anul viitor vor semna toti, supararea lor va trece, iar tot ce se va tine minte va fi faptul ca noi am fost primii. Si America nu uita niciodata.
Eu zic ca noi am fost pragmatici si ne-am cunoscut interesul national.
De curand un bun prieten m-a invitat la el, in Italia. Intr-o seara uitandu-ne la televizor l-am auzit pe premierul Berlusconi cand spunea “Apropierea de America este interesul national al Italiei”. Nimeni nu a comentat cele spuse.
Englezii, in ziarul “The Times” scriau ca Romania si Bulgaria nu au capacitatea de a intruni criteriile de aderare la NATO.
In sfarsit cu totii am vazut la televizor cum Vladimir Putin si-a clatinat capul spunand ca nu trebuia o extindere asa de mare. George W. Bush i-a explicat ca extinderea NATO este in cel mai mare interes al Rusiei.
Va rog sa va ganditi cam cand am fi fost noi admisi in NATO cu asemenea atitudini ostile Romaniei, mai direct sau mai diplomatic exprimate. Cat despre UE ce sa mai vorbim. Se spunea 2007, dar numai Dumnezeu stia cand.
America a fost aceea care ne-a luat langa ea, asa cum suntem, cu bune si cu rele convinsa ca lucrurile se vor aranja din mers. America nu a umblat cu vorbe, ci a trecut direct la fapte, dandu-ne credit si ajutandu-ne nemijlocit.
La summitul de la Praga a avut loc o extindere NATO fara precedent. Au fost admise sapte tari, toate facand parte din fostul lagar comunist. Acest lucru are o semnificatie profunda. Cortina de fier trasa prin inima Europei despre care vorbea Winston Churchill acum 50 ani este de acum istorie. Urmele celui de-al doilea razboi mondial au fost sterse definitiv.
23 Noiembrie 2002 este o zi de referinta in istoria poporului roman. Au venit americanii. Cursul istoriei este ireversibil. Intr-un final am fi intrat si noi in NATO si UE, cel mai probabil neobservati si in coada plutonului.
Prin onoarea ce ne-a facut-o, de-a veni la Bucuresti, Presedintele George W. Bush ne-a dovedit ca intram in NATO nu asa oricum, ci cu fruntea sus ca un aliat dorit cu adevarat. El a apreciat dorinta noastra de libertate si ne-a multumit pentru sprijinul acordat in cadrul Parteneriatului pentru Pace.
George W. Bush ne-a facut promisiuni care conjugate cu eforturile noastre vor duce in final la ce ne-am dorit intotdeauna – ROMANIA sa fie apreciata ca un stat apartinand lumii civilizate. Si noi stim ca promisiunile americane sunt sacre.
|
MIRCEA RADULESCU - Kitchener - On 11/29/2002 |
Contact: |
|
|
