Gnothi seauton*
Chiar fără să-și propună un asemenea țel în viață, omul este angrenat în procesul de cunoaștere a lumii, inclusiv a propriei sale lumi, ca ființă rațională, creată după chipul și asemănarea Dumnezeului Celui Viu.
Cunoașterea este interesantă, captivantă, palpitantă, dar și riscantă, deoarece, în starea căzută în care ne aflăm, binele și răul sunt amestecate. Odată cu binele înghițim și răul.
Nici cunoașterea propriei noastre lumi, ca persoană unică, nu este lipsită de riscuri. De instrumentele, de reperele, de modul cum întreprindem această cunoaștere, depinde realizarea destinului nostru în această viață, adică întâlnirea dintre proiectul personal și proiectul lui Dumnezeu, pentru fiecare om ( Arsenie Boca). Realizarea sau nerealizarea destinului înseamnă pașaport pentru veșnicia cea bună sau pașaport pentru veșnicia cea rea.
Cele mai potrivite, mai productive momente de autocunoaștere sunt momentele de cumpănă, necazurile, personale și/sau colective.
Manevrele globale cu pandemia constituie o asemenea oportunitate.
Am întrebat o tânără, harnică și simpatică, aproape de 30 de ani, dacă se preocupă de propria cunoaștere și care ar fi trei repere importante în acest proces.
Mi-a răspuns că lucrează de mulți ani în a se cunoaște și că cele trei repere la care se raportează sunt ceea ce simți, ceea ce gândești și ce îți spune corpul.
Această perspectivă de autocunoaștere ar fi valabilă numai dacă am fi apărut, așa, fie din nimic, fie ca urmare a evoluției bulionului nutritiv, fiind singura producție de acest gen a universului material. Nici noi, nici existența noastră n-ar avea niciun sens, ar ține de domeniul absurdului.
Omul are sens ca ființă rațională, ca persoană, numai în relație cu un alt cineva, cu o altă persoană. Persoana prin excelență este Dumnezeul treimic, Care nu l-a creat numai pe Adam ( din țărână), ci și pe Eva ( Hava , în ebraică, viață, mama celor vii ) din materia fin prelucrată a lui Adam, dar tot din țărână: Și a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor pe potriva lui (Facerea 2,18,BVA). Ajutor pe potriva lui, vrea sa spuna ca și cum el ar sta fațăn față cu propria sa imagine (explicație BVA). Eva este o replică a lui Adam, fiecare cu funcții specifice, dar cu aceleași virtuți și păcate, care ies în evidență în încercări, ispite.
Fiecare om, bărbat sau femeie, este un Adam ( adhamah, în ebraică = sol, pământ, omul născut din pământ), aflat în relație cu Dumnezeu, Creatorul, și cu ajutorul pe potriva lui, cu aproapele.
Deci cele trei repere pentru autocunoaștere sunt Dumnezeu, persoana prin excelență, eu și aproapele meu, persoane dupa chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Scopul autocunoașterii nu este creșterea capacităților minții și ale trupului, pe alocuri și ale spiritului(?), în competiția vieții, care pe care, ci creșterea iubirii, față de Dumnezeu și față de aproapele, așa cum ne iubim pe noi: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă./Iar a doua este aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Altă poruncă mai mare decât aceasta nu este. (Marcu 12, 30-31,BVA)
Simțirea, gândirea și vocea trupului vor fi modelate de acest proces de creștere a iubirii. Sfinții sunt dovezi vii.
În ortodoxie, pentru autocunoaștere, se recurge la o peumatoterapie( terapia sufletului), în care pacientul, pătrunde în sufletul său , de mână cu Hristos, și face curat, pentru a face loc iubirii și păcii, așa cum le dă Hristos, nu cum le oferă lumea, pe tarabele ei.
Chinuita pandemie, trasă de păr, este o psihoterapie globală, prin care omul este distanțat și de Dumnezeu și de aproapele și de sine (!), pericole pentru sănătatea trupului, trecător. Fără Dumnezeu, în suflet se aciuiază, treptat, îngerii întunericului, mascați în lumină artificială, și miasmele iadului, camuflate de parfumuri sintetice.
Simțirea, gândirea și vocea trupului vor reflecta această stare de înșelare demonică
Potirul Euharistic, în care se află Hristos, Cel Viu, lumina și sănătatea lumii, încă ține în frâu, orgia răului, în spațiul nostru carpato-danubiano-pontic, prin cei puțini care se împărtășesc. Dacă și ceilalți ( marea majoritate) a creștinilor ortodocși ar gusta din Potirul, din care n-au mai gustat de la botez, niciun virus n-ar mai amenința, n-ar mai răvăși viața noastra, cu riscul de a falimenta industria farmaceutică
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
* Cunoaște-te pe tine însuți Maxima înscrisă pe frontonul templului lui Apollo de la Delfi, devenită principiul fundamental al filozofiei lui Socrate (468-400 î,Hr.) (Barbu Marian -Dicționar de citate și locuțiuni străine Ed.Enciclopedica Roamna, București, 1973 )
|
Nicușor Gliga 5/30/2020 |
Contact: |
|
|
