Colțul spiritual - Jefuit de încredere
Se spune că era odată un deșert. Undeva, în acel pustiu zăcea un om, un călător rătăcit, străin de locurile acelea. Providența i-a trimis totuși o salvare.
Călare pe o cămilă un beduin trecu prin apropierea omului mai-mai să îl calce.
Se opri, se dădu jos de pe animalul său credincios și se duse către silueta căzută.
Se apropie și mai tare de cel căzut și abia atunci văzu cum viața încă se mai zbate în el.
Luă repede din spinarea cămilei apă proaspătă și o bucată de țesătură moale cu care îi umezi ușor buzele omului, ajutându-l să își recapete suflarea.
Omul își reveni încetișor, începu să bea și câteva picături de apă simțind din nou cum trupul se întoarce în matca sa.
Beduinul îi cercetă toate rănile, îl ajută să se ridice, îi dădu chiar și alte haine care să îl apere de arșița deșertului.
-Ai plecat la drum prin deșert cam nepregătit, străine. Dar nu-i nimic, restul de drum îl vom face împreună, zise el cu multă caldură în glas.
Atunci însă, când beduinul se întoarse cu spatele, călătorul se ridică brusc și se urcă pe cămilă, plecând și lăsând în urmă doar un nor de praf aspru și o mare nedumerire.
Beduinul strigă în urma călătorului:
-Drum bun, călătorule, nu îmi pare rău de mine, că eu știu firea deșertului și în câteva ore voi ajunge acasă.
Nici de cămilă nu îmi pare rău, că am sute de cămile și multe avuții!
Dar, îmi pare rău că m-ai jefuit de încredere.
De acum, dacă voi vedea un om căzut, voi sta pe gânduri pentru o clipă, amintindu-mi cum ai plecat tu.
Fii însă pe pace că îl voi ajuta și pe acela.
Îmi va trebui ceva vreme să cladesc la loc ce ai stricat tu, dar mă voi ruga să ajungi cu bine unde îți dorești și mai ales mă voi ruga ca Cerul să îți schimbe inima și să te lumineze!
Mergi în pace!
|
Preot Gheorghe Nicolae Șincan 5/1/2020 |
Contact: |
|
|
