VIS sau REALITATE
"Viitorul trebuie să fie opera noastră...
Socotelile noastre cu viitorul sunt simple.
Lui îi putem spune: asa te-am întrezărit,
asa am înteles să te servim, asteptăm să te realizezi,
ca să vedem dacă ti-am fost slujitori buni sau răi."
NICOLAE TITULESCU
Trăim in aceste zile de neuitat un vis frumos care are menirea sa ne
trezească, din nou, la realitate după Revolutia din decembrie 1989. Sinceri
fiind cu noi însine se cam instalase o perioadă de acalmie si credeam că
nimic bun nu ni se va mai întâmpla nouă, românilor. Dar iată că în aceste
zile soarta s-a gândit din nou, la noi si ne-a transmis o nouă undă de
lumină care să ne bucure sufletele si să ne dea noi sperante pentru
viitorul natiei noastre. În aceste clipe, când suntem martori ai istoriei
ne întrebăm - trăim oare un vis sau o realitate? Suntem noi mai meritosi
decât alti sau am ajuns la maturitatea de a întelege exact ce se întâmplă si
în ce directie se îndreaptă lumea civilizată? Avem noi de transmis lumii un
nou mesaj mai sincer, serios si coerent care să ne facă acceptati în rândul
elitelor? La toate aceste întrebări au răspuns conducătorii celor 19 state
membre ale Aliantei Atlanticului de Nord.
De acum începe un drum, deloc usor, la capătul căruia calitatea,
comportamentul si performanţele noastre vor fi răsplătite de statele membre
prin acceptarea ca membru în NATO. Totul depinde numai de noi, români din
tară si din străinătate, să reusim să evidentiem calitătile pe care le avem
- nu putine de altfel - si să ne facem bine temele pentru a nu ridica semne
de întrebare si a însela asteptările partenerilor.
Parcă ieri eram membri ai Tratatului de la Varsovia - desfiintat în iulie
1991, tot la Praga - si ne chinuiam să trăim pe întuneric fără a întrezări
nici o sperantă spre mai bine. Iată că în această zi memorabilă de 21
noiembrie 2002 păsim pe un drum nou, alături de cele mai importante natiuni
ale lumii. Până azi s-a tot discutat dacă este bine în aliantă sau în afara
ei. Adeptii statului de o parte nu sunt decât niste sinucigasi care ar
trebui să gândească mai mult pentru sine decât despre interesele unei tări
care doreste dezvoltare si a milioane de români care s-au săturat să mai
stea izolati.
După anul 1990, România a colaborat cu NATO în cadrul Consiliului de
Cooperare Nord-Atlantic, apoi în cadrul Parteneriatului pentru Pace, s-a
alăturat eforturilor aliantei de a sustine pacea în Bosnia-Herţegovina si
Kosovo. De asemenea, a participat si participă la actiuni alături de forte
multinationale în Eritreea, Congo, Kuwait, Albania, fosta Republica
Iugoslavia si Afganistan.
Rolul NATO este redefinit si dintr-o aliantă exclusiv militară; se
transformă într-o aliantă politico-militară care va încerca să creeze o lume
mai bună si să prevină pericolele la adresa păcii si ale omenirii. După
tragicele atentate de la 11 septembrie 2001 strategia internatională de
securitate capătă noi valente. Colaborarea cu Rusia - si ea confruntată cu
gravul pericol al terorismului - va trebui să găsească cele mai bune solutii
pentru a pune capăt amenintărilor asimetrice.
Din punct de vedere geopolitic, România aduce Aliantei o întărire a
flancului sudic si împreună cu Bulgaria se constituie într-o punte de
legătură cu extremitatea sudică - Turcia si Grecia. De asemenea, către Est
suntem frontiera Aliantei de la Albesti până la Vladivostok.
Este evident că nu invitarea României de a adera la NATO sau obtinerea
calitătii de membru va rezolva problemele economice si sociale cu care se
confruntă tara, dar ar fi lipsit de realism să nu întelegem că acest pas
este esential pentru pregătirea unui nivel de viată mai bun, mai prosper. O
referire deloc de neglijat o reprezintă si factorul psihologic la nivelul
populatiei care va înţelege că seriozitatea si munca performantă sunt
factori de progres si, mai devreme sau mai târziu, răsplata va apare.
Trebuie să se înteleagă că viitorul României nu apartine nimănui si nu a
fost amanetat de nimeni. Aici merită subliniat consensul în gândire si
actiune al tuturor guvernelor care s-au succedat la Bucuresti. De remarcat
este si contribuţia Majestăţii Sale, fostul rege al României - Mihai I care
timp de mai multe luni a dus un lobby continuu de sustinere a eforturilor
puterii de la Bucuresti. Nu în ultimă instanţă putem afirma că echipa
Iliescu-Năstase-Geoană-Pascu si-a îndeplinit promisiunea din campania
electorală - aspect întâlnit destul de rar după 1989. Un omagiu trebuie adus
si sutelor de diplomaţi si functionari care au stat în spatele cortinei si
cu răbdare de ceasornicar au reusit să-si impună profesionalismul într-o
notă de sobrietate caracteristică marilor negociatori. Asa cum a făcut-o în
momente de cumpănă, încă o dată istoria ne-a demonstrat că succesul
românilor constă în unitate. Succesul echipei de la Bucuresti vine după ce
în cursul anului trecut Statele membre ale Acordului Schengen au decis
ridicarea vizelor pentru cetătenii români, ca urmare a angajamentelor,
seriozitătii si performantelor Guvernului român.
Intrarea în NATO ne va da posibitatea să avem acces la tehnologii moderne
de apărare, ne va crea o mai bună stabilitate economică si ca efect
colateral se asteaptă cresterea investitiilor străine. Din statisticile
oficiale se desprinde o comparatie deloc de invidiat: volumul investitiilor
străine în România este putin peste 8 miliarde de dolari SUA, pe când în
Ungaria suma este de 3 ori mai mare la o populatie pe jumătate. De acum
investitorii vor sti că vin într-o tară sigură care nu mai provoacă surprize
neplăcute. Încă înainte de momentul Praga ziarele din tară au titrat o stire
uluitoare pentru România - Fabrica din Cugir va livra armament pentru armata
SUA.
În aceste zile când istoria se scrie sub ochii nostri suntem datori ca
români, oriunde am fi în lume, să ne aducem aminte de tara noastră si să ne
bucurăm pentru reusitele sale. Fără a dori să umbrim eforturile celor care
au condus sau conduc Romania putem afirma că meritul de a ne alătura
clubului select pe care îl reprezintă Alianta Nord-Atlantică apartine
întregii natii române.
Succes popor român pe drumul destinului!
|
Elisabeta Ralu 11/21/2002 |
Contact: |
|
|
