Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


Puterea minții și religia

Acest articol:
1) este de interes la nivel mondial: pentru orice om, familie, colectivitate, popor, națiune, stat, indiferent de religie, de credință, de concepția despre viață, de puterea minții fiecăruia;
2) îndeamnă la o profundă reflecție asupra faptului că imperiile viitorului vor fi imperiile minților puternice și nu ale dogmelor ; cei care nu vor înțelege acest lucru (persoane, familii, colectivități, popoare, națiuni, state) riscă să nu mai aibă loc în viitor.

Când citești o carte scrisă de un evreu, te aștepți ca (aproape) orice abordare să fie (1) sub influența religiei iudaice, care are pretenția că este religia „poporului ales al lui Dumnezeu” și (2) cu elogii la adresa realizărilor poporului evreu.
Citind cele trei cărțile scrise de „evreul pur sânge” Yuval Noah Harari rămâi șocat de modul de abordare cu totul și cu totul diferit al religiei, în general și al celei iudaice, în special.
Sunt texte pe care citindu-le ești tentat să îl consideri pe Harari că este un trădător de neam și un antisemit.
Pentru a se înțelege cât mai corect modul „șocant” de abordare a religiei de către „evreul pur sânge” Harari, în Nota nr. 1 de la sfârșitul acestui articol am făcut o scurtă prezentare a acestuia.

După ce ai citit cu atenție cele trei cărți ale lui Hararii rămâi cu convingerea că acesta este un evreu genial, cu o concepție despre viață, despre lume și despre religie care vor schimba modul de gândire al multor oameni de pe întreaga planetă, indiferent de concepția lor despre viață și despre religia lor.

Cei care se îndoiesc de această afirmație le recomand să citească fie și numai trei pagini, respectiv cele de la nr. 195 la nr. 198 ale paragraful intitulat „Fizică evreiască, biologie creștin㔠din cartea „21 de lecții pentru secolul XXI”.
Harari afirmă că , până în jurul anului 1800, evreii nu au jucat un rol semnificativ în progresul științei, nu au contribuit câtuși de puțin la declanșarea Revoluției Științifice.

Excepție a făcut Spinoza , dar și acesta a fost renegat de către comunitatea evreiască pentru că avea o gândire neconformă cu religia iudaică.

În timp ce până la începutul secolului al XIX-lea mințile strălucite din lume studiau și promovau știința, evreii trăiau mai mult studiind Tora și Talmudul și rugându-se, neavând nici o contribuție remarcabilă în știință.
Marea schimbare s-a produs începând cu secolul al XIX-lea cu evreii (1) din lumea occidentală, (2) care au trecut din sinagogi în laboratoare și (3) care au adoptat stilul de viață și viziunea asupra lumii din țările cele mai dezvoltate.
Tot mai mulți evrei au început să studieze asiduu în cele mai prestigioase universități și centre de cercetare din lume, precum în Germania, Franța și Statele Unite.

Având o bogată zestre cerebrală, o mare dorință de a-și dovedi și de a-și pune în valoare potențialul lor intelectual, fiind educați și disciplinați, aceștia au reușit să obțină succese remarcabile, din ce în ce mai mari, până când au ajuns să uimească lumea și să capete recunoaștere internațională.
Evreii care au continuat să trăiască în rugăciuni, au rămas cu rugăciunile.

Foarte important este a se reține faptul că:
(1) cu tot potențialul lor intelectual excepțional,
(2) cu toată educația, disciplina și cultura lor și
(3) cu toată dorința lor enormă spre însușirea științei,
evreii nu ar fi ajuns
(a) la o bogată zestre cerebrală,
(b) la însușirea științei,
(c) la succesele obținute pe plan științific, recunoscute pe plan internațional,
dacă nu ar fi beneficiat și dacă nu și-ar fi însușit
(d) patrimoniul științific al lumii occidentale și
(e) stilul de viață și viziunea asupra lumii din țările cele mai dezvoltate.
Eminenții evrei care trăiau în țările cele mai dezvoltate și-au însușit adevărurile axiomatice care spune c㠄Toate bogățiile își au originea în minte. Bogăția este în idei, nu în bani.” (Robert Collier), „Imperiile viitorului vor fi imperiile minții”. (Winston Churchill) și c㠄A fi inteligent presupune a folosi și inteligența altora” (Richard Aladjemoff).
Acest lucru este recunoscut și este foarte bine pus în evidență, spre uimirea tuturor, dar cel mai mult spre uimirea evreilor, de Harari în cele trei pagini menționate anterior, în care, printre altele, spune:
«[...]Cu toate acestea, cu toate că aduceau cu ei din ieșive o disciplină solidă și o credință profundă în valoarea cunoașterii, oamenii de știință evrei nu aveau un bagaj folositor de idei și observații concrete. Einstein era evreu, însă teoria relativității nu era „fizică evreiască”. Ce legătură avea credința în caracterul sacru al Torei cu intuiția că energia este egală cu produsul dintre masă și pătratul vitezei luminii ? De dragul comparației, Darwin era creștin și chiar și-a început studiile la Cambridge cu intenția de a deveni preot anglican. Rezultă de aici că teoria evoluționistă este o teorie creștină ? Ar fi ridicol să considerăm că teoria relativității este o contribuție evreiască la progresul omenirii, cum la fel de ridicol ar fi să lăudăm creștinismul pentru teoria evoluționistă[...]» (pg. 196).

În timp ce evreii școliți în universitățile lor, sub caracterul sacru al Torei, nu au obținut nici cel puțin un Premiu Nobel, evreii care au trecut din sinagogi în cele mai prestigioase laboratoare științifice și universități de pe plan mondial au uimit lumea prin obținerea a circa 33% din totalul Premiilor Nobil acordate .
Harari întreabă retoric:
„[...]cum se face că între 1905 și 1933 zece evreii germani laici au fost laureați cu Premii Nobel pentru chimie, medicină și fizică, dar în aceeași perioadă nici măcar un singur evreu ultraortodox sau un singur evreu bulgar ori yemenit nu a câștigat vreun Premiu Nobel ?” (pg. 197).

În cazul în care „evreii de succes prin puterea minții lor”, în frunte cu cei laureați ai Premiului Nobel, ar fi rămas să fi școlit în „ieșive” (în instituțiile evreiești tradiționale de învățământ superior religios) și nu ar fi trecut în lumea științei occidentale, și nu ar fi adoptat viziunea asupra lumii din țările cele mai dezvoltate, este ușor de înțeles că:
1) aceștia nu ar mai fi ajun nici „elite ale științei mondiale” și, în special, laureați ai Premiului Nobel;
2) ei nu mai ajungeau să convingă și uimească lumea despre extraordinara zestre cerebrală, a lor și a poporului evreu;
3) poporul evreu nu mai ajungea să aibă actualul stat (Israel) al său;
4) statul Israel nu ar mai fi ajuns o super-putere mondială.

În numeroase texte Harari o spune clar, răspicat și direct că religia a fost „un obstacol major în calea integrării evreilor în lumea științei moderne”, următorul citat fiind edificator în acest sens (sublinierea îmi aparține):
„De fapt, obiceiul evreiesc de a căuta răspunsurile la toate întrebările citind textele străvechi a constituit un obstacol major în calea integrării evreilor în lumea științei moderne, unde răspunsurile decurg din observații și experimente.” (pg. 197).
În zilele noastre, marea majoritate a evreilor consideră că evreii ultra-ortodocși, prin practicile lor religioase, de a căuta răspunsurile la toate întrebările vieții numai prin citirea textelor religioase, sunt o amenințare” pentru statul Israel. În legătură cu evreii ultra-ortodocși, a se vedea Nota nr. 2 de la de la sfârșitul acestui articol.
Mii de ani, cât evreii au trăit în închinări, în rugăciuni, în sinagogi, meditând la caracterul sacru al Torei, sperând la ajutorul Divin, au fost numai în suferință, în pribegie, împrăștiați prin toată lumea și mereu subjugați; de când au început să trăiască în știință, au început să stăpânească lumea.

Inițial (după anul 1800) au început cu studiul științei occidentale; acum au propriile lor centre de învățământ științific (universități, laboratoare etc.), printre cele mai performante din lume.
Efectiv și în mod real are loc un adevărat „recul științific evreiesc”: cele mai strălucite minți ale lumii, și cele mai dezvoltate state, își îndreaptă atenția către învățământul științific (universități, laboratoare etc.) din Israel.
Este o lecție extraordinară pentru întreaga lume, pentru fiecare țară, pentru fiecare familie, pentru orice om, pentru cei care au capacitatea să o înțeleagă.

Harari, recunoscut tot mai mult ca un profet al viitorului, pe care șefi de state din țările cele mai dezvoltate îl caută ca să stea de vorbă (confidențial) cu el, spune c㠄Testul realității” «nu este „Care este sensul vieții”, ci mai curând „Cum să scapi de suferință”. Atunci când renunți la toate ficțiunile, poți observa realitatea cu mult mai multă claritate decât înainte, iar dacă realmente știi adevărul despre tine însuți și despre lume, nimic nu te poate face să suferi. Dar, firește, e ușor de spus, greu de făcut.» (pg. 304).

Misterul „alchimiei sacrificiului” a fost dezlegat de starul mondial Harari, care spune c㠄Dacă suferi din cauza credinței tale în Dumnezeu sau în națiune, asta nu dovedește că aceste credințe ale tale sunt adevărate. Poate că doar plătești pentru naivitatea ta ? Totuși celor mai mulți oameni nu le place să admită că sunt fraieri. Prin urmare, cu cât sacrifică mai mult pentru o anumită credință, cu atât credința lor devine mai puternică. Aceasta este alchimia misterioasă a sacrificiului” (pg. 286), adică să accepți (ca un fraier) promisiunea că, în schimbul suferinței din această lume, vei beneficia de fericire eternă pe lumea cealaltă (într-o lume inexistentă).

Câtă diferență între concepția despre credință/religie a lui Harari și cea a celor circa 700.000 de compatrioți ai săi evreii ultra-ortodocși ? (a se vedea Nota nr. 2 de la de la sfârșitul acestui articol).
Pentru numeroși oameni din întreaga lume este incredibil cum „un evreu pur sânge, bun cetățean și patriot” promovează, atât în Israel, cât și la nivel mondial, o asemenea concepție despre religie, cu atât mai mult cu cât aceasta este în contradicție flagrantă cu religia „poporului ales al lui Dumnezeu”, cu religia poporului său, în mijlocul căruia trăiește și își desfășoară activitatea chiar ca profesor universitar titular la Universitatea Ebraică din Ierusalim
Probabil că poporul evreu a învățat extraordinara lecție a ultimilor 200 de ani: saltul de la ceea ce au fost (inexistent în domeniul științei), la ceea ce au ajuns (să domine lumea prin cuceririle sale științifice) nu ar fi avut loc dacă nu era tolerant cu evreii care au abandonat dogmele și au trecut la cunoașterea lumii „prin puterea minții lor” și „prin a-și însuși ce este mai valoros pe plan științific, în întreaga lume”.

Și Harari este unul dintre evreii care uimește lumea și chiar schimbă modul de gândire a milioane de oameni „prin puterea minții sale”, mai mult decât eforturile tuturor evreilor prin promovarea religiei lor (a iudaismului).
Evreii cuceresc tot mai mult lumea „prin puterea minții lor”, prin realizările lor extraordinare pe plan științific, și nu prin religia lor, care rămâne tot mai puțin cunoscută și cu atât mai puțin însușită.
Prin acest material am dorit să prezint care este diferența dintre marea schimbare prin „puterea minții”, față de cea produsă prin dogmele, care rămân tot mai mult ca „fosile din trecut” (vezi pg. 55), fără a mai vorbi de fanatismele religioase, care nu vor mai avea loc în imperiile viitorului, care vor fi imperiile cunoașterii științifice.
Pentru cine are capacitatea să o înțeleagă.

Dacă nu pentru ei, atunci pentru binele urmașilor lor, dacă îi iubesc cu adevărat, dacă doresc ca aceștia să trăiască fericiți, „prin puterea minții lor”, în imperiile viitorului și să nu rămână cantonați în unele din „fosilele trecutului”.
Cei care au capacitatea să discearnă corect lucrurile vor înțelege faptul că această abordare a mea nu are nimic comun cu ateismul.

Eu cred în Dumnezeu, dar în acel „Dumnezeu” ca Putere Supremă, Universală, Unică, Eternă, Infinită și Indivizibilă, pe care puteți să o numiți cum vreți, precum „Natura”, „Universul” etc.
Cred că distincția dintre ceea ce poate face un om, o familie, un popor prin puterea minții, față de ceea ce poate face prin dogme, rezultă și din răspunsul la următoarele întrebări:
Ce ar fi ajuns Spinoza, Einstein și ceilalți circa 200 de evrei laureați ai Premiului Nobel dacă se nășteau, creșteau și erau „educați” în familii ultra-ortodoxe ? sau chiar în „ieșive” ?

S-ar mai fi constituit și ar mai exista țara Israel dacă evreii care au ajuns 1) elite ale științei mondiale, 2) unii dintre cei mai bogați oameni ai lumii, 3) politicieni și oameni de stat de nivel mondial, în condițiile în care aceștia se nășteau, creșteau și erau „educați” în familii ultra-ortodoxe ? sau chiar în „ieșive” ?
Mai ajungea Israelul o super-putere mondială în domeniul tehnologiilor de vârf, militar, financiar, politic etc., în condițiile în care creatorii acestora nu s-ar fi școlit în cele mai performante universități și laboratoare științifice din lume, ci se nășteau, creșteau și erau „educași” în familii ultra-ortodoxe ? sau chiar în „ieșive” ?

Omenirea ar mai fi beneficiat, de aproape 150 de ani, de cuceririle tehnico-științifice evreiești dacă autorii acestor realizări se nășteau, creșteau și erau „educați” în familii „fosile din trecut” ? (vezi pg. 55 din cartea „21 de lecții pentru secolul XXI”).
Numeroase țări ale lumii, în special cele mai puternic dezvoltate, au beneficiat în dezvoltarea lor, într-o măsură importantă, de contribuția cetățenilor de etnie evreiască. O asemenea contribuție mai avea loc dacă respectivii cetățeni se nășteau, creșteau și erau „educați” în familii ultra-ortodoxe ? sau chiar în „ieșive” ?
Ce s-ar fi întâmplat chiar cu poporul evreu dacă toți cetățenii săi ar fi devenit ultra-ortodocși ? S-ar vorbi despre el acum fie ca despre o „entitate mediocră”, fie ca o „relicvă religioasă”, fie chiar la trecut ?.
Imperiile viitorului vor fi imperiile minților deschise spre știință și nu a celor închise în dogme.

Aceasta este deosebire dintre ceea ce se poate face prin puterea minții, față de ceea ce se poate face prin dogme, care va face diferența dintre popoare, țări, familii și persoane.
Acum, când se pregătește marea luptă după care se va ști cine merită să supraviețuiască și cine își merită soarta de rob, unele dintre „elitele” noastre promovează, chiar cu agresivitate și chiar împotriva voinței unei mari părți din populație (precum cu obligativitatea predării religiei în școli, contra voinței a numeroși părinți) dogmele și pun prea puțin accent pe valorificarea zestrei cerebrale a poporului nostru.

Oamenii aceștia sunt invalizi: nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt nimic din faptul că prosperitatea unor popoare se bazează decisiv pe puterea minții cetățenilor lor (și a celor pe care pot să-i racoleze de oriunde din lume).
Istoria cunoaște unele exemple tragice de state înfloritoare și puternice care au pierit în câteva sute de ani fără să se fi întâmplat vreun cataclism.
Aceasta va fi și soarta unora dintre actualele state ai căror conducători nu au capacitatea să înțeleagă că imperiile viitorului vor fi imperiile minții și nu ale fanatismului religios, nu ale dogmelor, numeroase promovate sub cele mai perfide forme.

Deci, orice om, familie, colectivitate, popor, națiune, stat are de ales între a trăi:
1. Într-o epocă întunecată, în care:

1) când trăiește în neștiință, omul este condus de ignoranță;
2) când biserica guvernează, omul este condus de superstiție;
3) când statul guvernează prost, omul este condus de sărăcie și de frică.

2. Într-un imperiu al viitorului, care va fi un imperiu al minții, în care:

1. Superstiția trebuie transformată într-o trezire a spiritului (a conștiinței, a gândirii, a minții, a rațiunii, a intelectului), prin „Cunoaște-te pe tine însuți!”, calea prin care fiecare să-și creeze propriul viitor „prin puterea minții sale”.
2. Ignoranța trebuie transformată într-o cunoaștere iluminată, într-o cunoaștere fundamentală.
3. Sărăcia trebuie transformată în prosperitate.
4. Frica trebuie transformată în îndrăzneala, în neînfricarea de a acționa liber, fără nicio oprimare, limitare, îngrădire, materială și/sau spirituală, directă sau indirectă, spre a trăi în armonie, în înțelegere, în dragoste și în libertate.

Nota nr. 1.
Yuval Noah Harari s-a născut în 1976 și a crescut lângă Haifa. Este un istoric israelian, profesor titular la departamentul de Istorie al Universității Ebraice din Ierusalim. După ce a absolvit studiile de istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim, între anii 1998-2002, și-a făcut doctoratul în istorie la Universitatea Oxford. În anul 2012 a fost ales membru în Academie de Științe a Israelului. La 20 ani și-a făcut cunoscută orientarea sa homosexuală (este gay), ulterior căsătorindu-se în Canada cu prietenul său israelian, Itzik Yahav, cu care trăiește într-un moshav, o cooperativă agricolă de lângă Ierusalim fiindcă în Israel nu este recunoscută căsătoria între persoanele de același sex. Este slab, ascetic, timid și retras. În anul 2000 (pe când avea 24 de ani), când era student la Oxford, a urmat un curs de zece zile de meditație budistă Vipassanā. Se antrenează câte o oră dimineața și o oră seara, iar în fiecare an se retrage într-o sesiune prelungită de meditație de 30 de zile, în tăcere, fără cărți și fără să socializeze cu media. Conferențiază și în domeniul meditației. Afirmă că nu ar fi putut scrie cărțile „fără concentrarea, pacea interioară și înțelegerea dobândite prin practica Vipassana timp de cincisprezece ani”. El privește meditația și ca o cale de cercetare. Tot din anul 2000 a ales un regim alimentar vegan. Harari este tot mai mult considerat ca un profet al viitorului, pe care șefi de state din țările cele mai dezvoltate îl apreciază și îl caută ca să stea de vorb㠄confidențial” cu el. Cărțile lui s-au vândut în milioane de exemplare și au fost deja traduse în peste 40 de limbi. Are un fan club impresionant, care îi numără printre alții pe fostul președinte Barack Obama, pe Bill Gates, Mark Zuckerberg etc. Președintele Franței, Emmanuel Macron, l-a invitat la o cină confidențială la palatul Elysee (ce au discutat nu se știe). Are și calitatea de a fi și un popularizator extraordinar: explica lucrurile complicate într-un mod foarte simplu. A devenit un star mondial.

Nota nr. 2.
Evreii ultra-ortodocși (de circa 700.000 de persoane, cunoscuți sub numele evreiesc de „Haredim”, considerați de unii ca fiind „o fosilă din trecut”), sunt percepuți, de către ceilalți membrii ai societății, ca fiind o amenințare la adresa statului Israel prin faptul că: 1) circa 50% dintre bărbații ultra-ortodocși nu lucrează niciodată; ei își dedică viața studiului Sfintelor Scripturi și îndeplinirii ritualurilor religioase; 2) guvernul le oferă ajutoare generoase și servicii gratuite, asigurându-se că nu le lipsește nimic acestor circa 700.000 de evrei ultra-ortodocși; 3) ei nu contribuie la prosperitatea societății, ci trăiesc de pe urma muncii altora; 4) bărbații care nu lucrează și care se dedică numai studiului religios pot fi scutiți de serviciul militar; 5) natalitatea acestora (a celor care numai consumă, fără să producă) este de două - trei ori mai mare decât a restului populației (familiile acestora au în medie șapte copii). 5) pe măsură ce populația ultra-ortodoxă crește, crește și numărul membrilor ei care frânează tot mai mult prosperitatea societății, putând afecta viitorul Israelului, prin faptul că aceștia a) nu muncesc, b) trăiesc de pe urma muncii altora, c) nu contribuie la apărarea țării (fiind scutiți de la efectuarea serviciului militar) etc. Marea majoritate a populației consideră că, întreținere acestei comunități, mereu în creștere, care numai consumă, fără a produce, sunt o „amenințare” pentru statul Israel.





N. Grigorie Nicolae    4/17/2020


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian