Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


Povesti ale exilului - Tiberiu Ardelean

Întâmplarea fericită a făcut, ca înainte cu 62 de ani, să leg prietenie la Politehnica din Timișoara cu tânărul asistent Zeno Ardelean. Zeno, care peste ani a devenit un eminent profesor și remarcabil artist fotograf, avea în București doi frații mai vârstnici, amândoi ingineri. Fiind eu însumi repartizat după absolvire ca inginer stagiar la o fabrică din București, de câte ori Zeno venea în capitală ne întâlneam, dându-mi astfel prilejul să-i cunosc frații.
Fratele mijlociu, Tiberiu sau Tibi, era inginer proiectant șef de instalații electrice la lnstitutul de Proiectări pentru Laminoare (IPROLAM). El fusese rugbist de valoare națională și era căsătorit cu o profesoară de limba franceză, fiica lui Vasile Diaconescu, tenor la opera bucureșteană. Perechea avea un băiețel, erau deschiși și ospitalieri, și ne-am împrietenit foarte repede. Datorită politicii comuniste de industrializare galopantă a României, IPROLAM se extindea mereu, organizând adesea concursuri pentru angajare de personal.
Cum perspectivele promovării mele în fabrică se dovediseră nule Tibi Ardelean, binecuvântată să-i fie memoria, m-a îndemnat în 1961 să mă prezint la un concurs pentru ingineri proiectanți și vremelnic am devenit colegi. Îi sunt recunoscător și astăzi că m-a ajutat atunci să ies la lumină dintr-o fundătură pestilențială.

Inițial Tibi a terminat școala normală și a funcționat o vreme ca învățător. Realizând însă că învățământul primar nu-i dădea satisfacții a renunțat curând la profesorat. Din modestele economii acumulate ca începător întru ale educației și cu ceea ce primea ca rugbist s-a întreținut frugal cinci ani de studenție inginerească la București, supraviețuind eroic într-o fostă magazie de lemne din cartierul Cotroceni. “Locuința” nu avea utilități, cu excepția robinetului de apă din grădină, care uneori iarna îngheța.

Angajat după absolvire la IPROLAM, Tibi, care avea o minte ascuțită și inventivă, a promovat relativ repede, dovedindu-se un proiectant creator, deschis noului. Astfel atunci când eram colegi și ministerul tutelar a oferit cursuri gratuite celor dornici să se specializeze în aplicațiile izotopilor radioactivi în industrie, el și cu mine am fost singurii voluntari dintre cateva sute de ingineri. De asemenea am improvizat împreună în IPROLAM un laborator fotografic ceea ce ne-a permis copierea rapidă a ofertelor, schemelor și altor materiale documentare occidentale, alcătuind o arhivă tehnică de excepție pe vremea aceea în România, unde nu existau Xeroxuri.
După ce la Galați s-a început echiparea marilor laminoare la a căror proiectare participase,Tibi, numit șeful serviciului de asistență tehnică, s-a remarcat prin competență profesională și tact diplomatic în relațiile cu reprezentanții furnizorilor străini. Ca urmare, când ulterior s-a demarat pe platforma industrială Târgoviște construirea laminoarelor pentru metale neferoase, el a devenit directorul filialei IPROLAM din localitate, având sub conducerea sa câteva sute de salariați.

Cândva soarta ne-a despărțit. Ne-am regăsit în Canada la începutul noului mileniu, doi pensionari, “două jucării stricate,” vorba poetului. Bătrânețea nu a fost blândă cu Tibi.
Soția îi răposase și el se retrăsese la fiul său la Ottawa. Când l-am contactat era prizonier al vârstei într-o casă de bătrâni din Alfred, Ontario, unde toți îi erau străini.
Ajunsese acolo după mari probleme cu sănătatea: înlocuiri de articulații și o operație care i-a lăsat numai jumătate de plămân. Dar prietenul meu mai avea încă rezerve de voință și mai ales talent.

Simțind chemarea creatoare și din nevoia de-a face ceva s-a apucat să picteze, perfecționându-se continuu de-a lungul a peste cincisprezece ani. Lucrările lui recente mărturisesc afinități impresioniste, sunt optimiste și se vindeau imediat; fondurile obținute permițând administrației instituției gazdă să sponsorizeze un cerc de pictură.

Educatorul, inginerul și pictorul român Tiberiu Ardelean s-a stins cu o lună înainte de-a împlini 92 de ani.

Dumnezeu să-l odihnească !


Gavril Iuliu Morariu /B.C





Gavril Iuliu Morariu    2/22/2020


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian