Șlefuitorul de goluri
1. Liniștea bolnavă de nervi
Un semafor orb
a făcut muzeu de disperare
din lumina
intoxicată cu lacrimi de reculegere
în memoria răspântiei.
Îmi învelește gândurile
cu milă chinuindu-se să descarcereze
goluri moarte
în auzul optimismului negru.
Praful de idei amorfe
din memoria telefoanelor mobile
violează liniștea bolnavă de nervi.
2. Bătăi de clopot defect
Leșini de invidie
când vezi felinele de companie
plimbându-se pe role de afaceri
prin biserica retrocedată
îngerilor farisei.
Când arunci în palmele cerșetorului
bătăi de clopot defect
lumina răstignită pe crucea lehamitei
se întunecă la față.
Te apucă un chef de romantism
zurliu
când vezi cum gunoaiele
fac dragoste cu
firele de iarbă hăituite
de cearta parcărilor dintre blocuri.
Când inima rețelei electrice
uită să mai bată,
mieii somnului sug lapte de coșmaruri.
3. Biciul iertării
Evlavia liniștii,
pământ din care crește
iarba-nțelesului pur.
Limpezime de vid au
lacrimile vărsate de aer
la rădăcina umbrei
Lui Dumnezeu.
Biciul iertării
lasă urme de dureri miloase
pe pielea pustnicului ghemuit
în rugă.
Îngăduința vămilor fi-va
pârleaz de netrecut pentru
curvia fumului de tămâie
cu laudele aurului impotent
din așternutul morții.
* Liniști de vară cu poetul Eleodor Dinu
... într-un loc plin de poezie, sub același soare cald și zâmbitor, plin de subânțelesuri, care îți marchează sufletul și arată o altă față a acestei lumi. Acolo, un țăran de toate zilele (una mai însemnată decât cealaltă), un țăran care „întâmplător scrie“, uneori îndârjit, alteori melancolic. Peisajul în care trăiește și culorile din jur îl inspiră.
Își adună poezia de peste tot. Sau peste tot, singurul univers, poezia, „în mintea cuvintelor slobode“ Mereu o caută cu sufletul.
Nu știu dacă i-a lipsit ceva înainte, dacă îi lipsește și acum. Dacă mai există ceva pentru o liniște deplină.
Poate nevoia de a cunoaște mai mulți oameni, mai ales pe aceia pe care îi ține la piept Când ispitit de frumos, își oprește îndelung privirile într-acolo, „se zbenguie“ peste câmp, peste verde, peste albastru, „se visează horă la nunta candelelor pline cu zări“.
Mi-ar fi plăcut să-l întreb ce muzică ascultă, să-l întreb despre prieteni de o viață, de ce nu, de o antologie. Despre temeri, întâlniri, autografe, iubiri mai vechi, mai noi.
Despre „filele unei cărți cu desene psalmice pe care le va colora timpul“.
Și iar îmi vin în minte întrebări fără răspuns. Multe. Despre poezia lui, mereu vie, trezită dis de dimineață sau după nămiezi. Despre plăcerea scriiturii, despre lumea reală, cu toate ale vieții, despre clipele de liniște printre necuvântătoare, dar mai ales despre momentul acela atât de obișnuit, o surpriză de altfel, după aproape trei ani, când „Șlefuitorul de goluri“ a ajuns acasă. Sau despre bucuria de a simți și trăi o poveste spusă cu sfială, șoptită, „ca să fie auzită de cei mai aproape nouă“.
Iar după o asemenea întâlnire, nu-mi doresc decât să revin într-o zi „în lacrima nepătrunsului/ de unde nici n-am plecat“, printre „zboruri de păpădii“. Apoi aș „muri de liniște divină“.
Eli Gîlcescu
|
Eleodor Dinu 8/1/2019 |
Contact: |
|
|
