Poeme
ticăitul ceasului
deşirând metereze în mine
ticăit ca o învăluire de paşi
albiţi de necuvânt
brăţările timpului se prind
la mâna necuprinsului
îmbrăcând ninsorile
în cântec de leagăn
se-ntorc azi în mine primăverile
înfiorată armonie
nu voi urca nicio treaptă fără tine
brăţară firavă la braţul timpului
liniştea îmbracă starea.
***
un şir de tăceri albastre în noi
câteodată
noaptea o ia razna
ruginind aşteptări
tu-prima şi ultima întrebare
prin respirări de început
te simt mai aproape
ne întâlnim
în contraste
în aşternutul cald al poeziei
într-un spaţiu interzis
pentru muritorii de rând
uitare, dulce şi incoruptibilă uitare
de tot ce-i frumos şi pur
te insinuezi în colţurile albe
plăpând
ne întâmplăm neirosiri...
Liniştea zorilor atârnă prin copaci
adăpost caută
într-o inimă rătăcitoare
devenire sunt toate
pe spirala lacrimei
până la ceas de crepuscul
norii flutură cuvinte înaripate
resturi de pace
te caută prin dimineţi de floare
când verile flutură-n geam cireşe coapte
eşti tot mai departe/aşa de departe
deschisă fereastra înţelesurilor adânci
obiectele sunt pline de tine
o scrumieră
rămâne goală
în vaietul
ei.
***
Cu zâmbetul tău în privire
cu gustul de măr al cuvintelor
cu adierea vorbelor nespuse
trec prin universul
care se naşte din nou sub ochii mei
din înlănţuirea geometrică a pietrelor
trec înfiorată
prin lumea plină de cicatrici
trec iubitoare
prin lumea ce-mi întinde o cupă de venin
trec
încrezătoare
prin lumea care are un fel propriu
de a se lăsa pradă
nesperării
înaintele/ înaltul
lipsit de prejudecăţi/ îmi va surâde.
PRIN VENE CURGE CERUL
Culcat în mijlocul unui lan de grâu
cu urechea ascuţită de vânt
trupul lipit de pământ, ascultă
cum respiră odată cu el
ca-ntr-un tablou pictat de altcineva
sunt eu...?
mă priveşte cerul în ochi şi-şi clatină apele
mă cufund ca-ntr-un adânc
flori de mac ţese sufletu-mi
când vântul adie uşor printre oase
Am fost sunt şi voi fi
Sunet alb de amiază
Curcubeu desenându-se pe cer
Prin vene curge limpede cerul
Sângele se retrage încet în visele macilor.
***
Din loc în loc
din timp în timp
sar zilele din calendar una câte una
într-un carusel
cu paşi mărunţi rime săltăreţe dintr-o simfonie
mă-ntorc adesea în copilărie
ca un pescar de veşnicie
întorc aşteptarea pe toate feţele
orele- un joc în apa limpede a memoriei şi –n
apa tulbure a imaginaţiei
e dimineaţă şi seară când umbrele cuvintelor se leagănă în rănile mele
Într-o linişte ca de început
neprăfuite rime aştern pe clape de suflet .
Zile dincoace de noi
dimineţi în carapace verzi
seri înghiţite de penumbre
nasc răvăşite chipuri pe pereţi
în mijlocul frescei
braţe agăţate de nori
albe oase ieşite din somn
solidifică aerul cu întrebări
guri desperecheate degete firave răsfiră lumina
piezişă pe frunte, pletele -şi răsfaţă
Doar bănuind apoteoza
Pot repara mersul vechi/stricat al ceasornicului.
|
Magadalena Hărăbor 7/16/2019 |
Contact: |
|
|
