Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiv� 2024
Articole Arhiv� 2023
Articole Arhiv� 2022
Articole Arhiv� 2021
Articole Arhiv� 2020
Articole Arhiv� 2019
Articole Arhiv� 2018
Articole Arhiv� 2017
Articole Arhiv� 2016
Articole Arhiv� 2015
Articole Arhiv� 2014
Articole Arhiv� 2013
Articole Arhiv� 2012
Articole Arhiv� 2011
Articole Arhiv� 2010
Articole Arhiv� 2009
Articole Arhiv� 2008
Articole Arhiv� 2007
Articole Arhiv� 2006
Articole Arhiv� 2005
Articole Arhiv� 2004
Articole Arhiv� 2003
Articole Arhiv� 2002


Aceeaşi toamnă - Le même automne

Aceeaşi toamnă

Aceeaşi toamnă ne apasă, copacii-ngălbenesc la fel
Iar tu priveşti acelaşi soare, aceeaşi lună cu inel

Aceeaşi ploaie cade ritmic, iar stropii ei de lazurit
Au fost şi lacrimile noastre sorbite de un nor grăbit

Acelaşi viscol ne-mpresoară, se-opreşte uneori din mers
Văzând că suntem tot acasă şi scriem tot acelaşi vers.

Aceeaşi oră e la tine, la mine-acelaşi timp cu dinţi
Făcând naveta cu mesaje între poeţi făr’ de arginţi.


Le même automne


Le même automne nous accable, toutes les feuilles vont tomber,
Le même soleil te regarde, tu vois la lune auréolée.

La même pluie garde son rythme, ses gouttes de lapis pilé
Furent également nos larmes humées par un nuage trop pressé.

La même neige blanche nous couvre et s’arrête parfois sur terre
En voyant que nous sommes chez nous et écrivons le même vers.

Ta montre la même heure, chez moi – le même mauvais temps
En va-et-vient des nouvelles que changent les poètes sans argent.


Plouă

Ce bine că plouă, că pot să merg prin ploaie afară
Iar lacrimile curgând pe obraz tot ploaie să pară

Ce bine că pot să dau vina pe ploaie când mă împleticesc
Să dau vina pe norul din zahăr candel dacă nu te găsesc

Plouă tot plouă cu frunze galbene rupte din stele
Casele se scufundă cu toată iubirea din ele

Tu ai putea oricând să opreşti ploaia necontenită
Curgând peste inima mea între doi stropi răstignită.

Il pleut

Par bonheur il pleut car je vais me promener
Et les larmes sur mes joues peuvent couler à leur gré

Par bonheur je peux en appeler à la pluie quand je chancele
Si sur le nuage de sucre candi ton image m’appelle

Il pleut incessement aux feuilles jaunes des étoiles
Les maisons comme l’amour fantastique et banal

Tu pourrais bien arêter cette pluie qui ne cesse de tomber
Dans mon cœur entre deux gouttes amères, crucifié.


Atâta toamnă e afară

Atâta toamnă e afară, atâta toamnă e în noi
Cad frunzele ca nişte inimi lăsând în vânt copacii goi

Dar ei rămân tot în picioare, tot verticali sub soare stins
Se poate şi fără de suflet să stai sub cer, să stai învins

Atâta toamnă e afară şi ploaia rece-mi bate-n grai
Aş invita-o înăuntru să stea cu mine la un ceai

Inima mea nu mai tresare la niciun susur de cuvânt
Ca frunza s-a desprins şi cade dintr-un copac bătut de vânt.

Dehors il y a tant d’automne

Dehors il y a tant d’automne, en nous il y en a encore
Les feuilles tombent dans le vent, les arbres tremblent comme des cœurs

Mais bien que dépouillés de feuilles, les arbres restent verticaux
Il est possible même sans âme, vaincu, durer sous les cieux

Dehors il y a tant d’automne et la pluie frappe à ma voix
En espérant que je l’invite prendre un thé auprès de moi

Seul mon cœur reste impassible et loin de tout susurrement
Comme une feuille morte qui s’envole de son rameau au mauvais vent.


Trei zile

Flori, înfloriţi şi împodobiţi toamna cu zel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el

Soare, să nu te cerţi cu luna în vreun fel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el

Ploi, nu m-ademeniţi în dansul vostru rebel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el

Nici voi poduri nu mă-ngropaţi sub grinzi de oţel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el.


Trois jours


Fleurs, fleurissez et ornez l’automne doux
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous

Soleil, attends la lune et pardonne lui tout
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous

Ne m’entraînez pas, pluies, dans vos vertiges fous
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous

Vous, ponts d’acier et de bois, restez debout
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous.


Ploaie

Plouă, Vic, şi ploaia asta parcă seamănă cu tine
E şi caldă, e şi rece, e de rău, e şi de bine

Seamănă cu tine-n totul şi la vorbă şi la port
Dar când eşti vijelioasă nici eu nu te mai suport

Lacrimile tale-ţi udă trupul gol încins de soare
Ca o brazdă semănată numai cu mărgăritare

Plouă, Vic, şi-i o minune cum de-ţi iese aşa uşor
Să fii ploaie şi câmpie în pofida tuturor.

La pluie

Il pleut, Vic, et cette pluie me souvient de toi:
Chaude et froide, mauvaise et à bonne à la fois

Vous ressemblez l’une à l’autre comme si vous étiez sœurs
Mais quand tu es tempête je préfère être ailleurs

La pluie de tes larmes trempe ton sein ensoleillé
Semblable au parterre où poussent de beaux muguets

Il pleut, Vic! C’est un miracle que tu peux, légère et douce,
Etre pluie et plaine verte en dépit de toutes et de tous.


Dimineaţa de azi

Dimineaţa de azi e confuză şi plină de ceaţă
Ceva s-a schimbat, dimineaţa nu mai e dimineaţă

Şi ploaie şi soare şi turle de case luate de vânt
Lumea se dezmembrează, pământul nu mai e pe pământ

Aud un vuiet atroce de cunoscut şi necunoscut
Ca o viaţă ce vine fără să ştie că deja a trecut

Dimineaţa de azi bătând ca un metronom desfrunzit
Mă trage să ies mai repede din coconul meu obosit.


Ce matin-ci


Ce matin-ci est confus et couvert de brouillard
Quelque chose a changé, le matin n’est plus comme avant


Pluie soleil tours des maisons emportées dans le vent –
Le monde chancelle, la terre n’est plus qu’avant


J’entend un atroce grondement inconnu et connu à la fois
Comme une vie qui vient sans savoir qu’elle ait passée déjà


Ce matin qui bat comme une montre abîmée
Me pousse de sortir de mon cocon fané.


Plouă, plouă, plouă


Plouă, plouă, plouă, plouă-ngrozitor
Gândurile, somnul, oasele mă dor

Plouă roş-albastru, plouă gri-verzui
Parcă nu e ploaie ci coşmar hai-hui

Plouă-n zori de ziuă, plouă-n asfinţit
De atâta ploaie ceru-a putrezit

Plouă dinspre vii şi plouă către morţi
Doar desagi cu ploaie duc la moară toţi

Nu mai plângeţi îngeri neatinşi de ani
Dacă noi ne stingem, rămâneţi orfani.


Il pleut, il pleut, il pleut

Il pleut, il pleut, il pleut, il pleut affreusement
J’ai mal aux pensées, au sommeil et aux os vieillissants

Il pleut rouge, il pleut bleu, il pleut gris, il pleut vert,
On dirait que s’empare de nous un temps d’enfer

Il pleut à l’aube, il pleut à midi, il pleut à la nuit close
Le ciel a pourri en souffrant d’arthrose

Il pleut du côté de la vie, il pleut aussi vers la mort,
Le vent qui met en marche le moulin souffle fort

Ne pleurez pas, mes anges, car si l’on s’éteint,
Dans ce monde désert vous serez orphelins.


Ţări

Parcă-am fi în două ţări depărtate
Şi niciun drum nu le poate străbate

O ţară-i de soare, cealaltă-i de ger
Tu n-ai cum să afli de va fi să pier

Parcă am fi în două ţări fermecate
Să stea doar în galaxii separate

La tine-i devreme, la mine-i târziu
Doar corbul îmi spune dacă mai eşti viu!



Pays

On dirait que nous vivions dans des pays lointains
De l’un à l’autre il n’y a pas de chemin

L’un est de soleil, l’autre est froid,
Si je disparaissais, tu ne l’apprendrais pas

On dirait que nous vivions dans deux pays enchantés
Pris dans des galaxies séparées

Chez toi c’est trop tôt, chez moi c’est trop tard
Seul le corbeau me dit que tu sois encore vivant!


Plouă, iar plouă


Plouă, iar plouă, afară e frig
El nu îmi răspunde zadarnic îl strig

Plouă, iar plouă, e ploaie sau plâns
Atâtea poeme în mine s-au strâns

Şi parcă şi ele să plouă ar vrea
Cu lacrimi de nu, cu zâmbet de da

Şi parcă şi ele tot plouă mereu
Cu zâmbet de tu, cu lacrimi de eu.


Il pleut, il pleut toujours


Il pleut, il pleut toujours et il fait froid:
Moi, je l’appelle il ne me répond pas!

Il pleut, il pleut toujours: de la pluie ou des pleurs:
Tant de poèmes s’amassent dans mon cœur!

On dirait qu’elles voudraient pleurer mes poésies
Tantôt aux larmes de non, tantôt aux rire de oui

Et on dirait que ces poèmes pleuvraient, aux éclats
Par des sourires de toi, par des larmes de moi.


Plutea în aer


Plutea în aer un cuvânt prin toamna de migrene
Mi s-a părut că îl aud, că-mi circulă prin vene

Plutea în aer un cuvânt prin toamna aurie
Mi se părea că prin vacarm el îmi vorbea doar mie

Plutea în aer un cuvânt cu magică ardoare
Voia să-ntoarcă timpul cast în vechile ulcioare

Plutea în aer un cuvânt de îngeri şlefuit
Poate că l-ai rostit sub cer dar nu l-am auzit.


Flottait en l’air


Flottait en l’air un mot par l’automne de migraine
J’ai cru l’entendre traverser tout mon bel être à moi


Flottait en l’air un mot par l’automne doré
J’ai cru que dans le vaste vacarme il me parlait


Flottait en l’air un mot dont le magique chagrin

Voulait verser le temps dans des vieux pots de vin


Flottait en l’air un mot par les anges ennobli
Peut-être l’aurais-tu entendu, je ne l’ai pas compris.


Veste rea


Bonjour tristesse! E cerul verde, azi toată ziua a plouat
Somnul m-a ocolit azi-noapte, deşi l-am invocat
Şi numai înspre dimineaţă am aţipit c-un vis firav
Ce s-a topit când telefonul sună intempestiv şi grav

Ce e cu tine, eşti bolnavă, de ce vorbeşti aşa ciudat
Mă-ntreabă buna mea amică dintr-un oraş îndepărtat

O veste tristă-mi dă sărmana de soţul ei plecat la cer
Acolo unde, cum se spune, toate-ntristările ne pier

Azi noapte a murit un om, iar eu trudeam la poezii:
Un cititor în minus zic şi ard ce-am scris din temelii.


Mauvaise nouvelle


Bonjour, tristesse! Le ciel est vert, en moi tombe la pluie
Le sommeil m’énivre d’insomnie

En m’endormaint l’aube j’ai fait un petit rêve frêle
Dont le son du téléphone m’a arrachée par son appel

Serais-tu malade, me dit la voix de l’autre bout du fil
Voix d’une amie qui vit loin de moi dans sa petite ville

La pauvre femme me fait savoir que son époux vient de partir
Là où il n’y a pas de tristesse à ce qu’on dit, plus de souvenirs

Tandis qu’une âme s’en allait, moi j’écrivais des poésies:
Un lecteur de moins, me dis-je, mettant au feu ce que j’ai écrit.


Eu n-am un nuc...


Eu n-am un nuc în care să mă sui
Şi să mă duc pe trunchiul lui hai-hui

Şi să mă cuibăresc uşor năucă
În miezul alb şi dulce-amar de nucă

În creierul ei pur să-mi odihnesc
Creierul meu confuz şi omenesc

Eu n-am un nuc dar pot pe-o filă vie
Să îmi plantez un nuc cu o tichie

Sau o livadă ca să n-am probleme
Când intru-n iarna rece mai devreme

Eu n-am un nuc sub care să apun
Şi nici măcar o sosie de prun

Eu n-am un nuc sub care să visez
Că beau absint şi mă dezintegrez...


Je n’ai pas de noyer...


Je n’ai pas de noyer pour y grimper
Et, dans sa couronne vaste m’y cacher

Et de m’y nicher comme une chimère
Dans son blanc noyau doux-amer

Le noyau de la noix est un cerveau
Où je trouve pour le mien un bon repos

Je n’ai pas de noyer mais je pourrais
Sur une feuille blanche en planter un bonnet
Ou un verger pour m’y calmer le soir
Lorsque l’hiver trop tôt de moi s’en empare

Je n’ai pas de noyer pour dormir à son pied
Ni le moindre sosie de prunier

Je n’ai pas de noyer sous lequel rêver
Boire de l’absinthe pour mieux m’en enivrer...



Traducere în limba franceză de Ion Roşioru






Victoria Milescu    11/16/2018


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian