Strigături si Epigrame
Cojocul nu-ți schimbă jocul
Se preface cum c-ar paște
Și nu lup, ci oaie-ar fi.
Cel ce-n lume lup se naște,
Tot ca lupul va trăi.
Între lupi să fii ca lupii
Nici să umble într-o doagă,
Nici să cânte-avan din surle.
Cine între lupi se bagă
Ca ei trebuie să urle.
Seara-n sat lângă Dikanka
În Ajun lângă Dikanka
Nimeni nu-și mai ține fleoanca.
De lup lumea când grăiește,
Coada i se și ivește.
Lupi cu două picioare
Lupul are ceafă groasă,
Că-și gătește singur masă.
Câte unii, printre noi,
Au și ceafă, și burtoi.
Lupul la pieire
A fost tare cât a fost
Și-acum lumea-l ia la rost.
Lupul, când îmbătrânește,
Și șoarecele-l călărește.
Unui statalist moldovenist
L-au pus șef pe limbă
Și-o mănâncă –ia!
Lupul păru-și schimbă,
Dar năravul – ba.
Oi cu fundițe și numărate
Să le lege și răslege,
Lupul oile nu-alege.
Mănâncă pe săturate
Și din cele numărate.
Fiul și lupul
Bate-ți, taică, bine vrana,
Că s-a-nnădit feciorelul.
Unde-a mâncat lupul mielul,
Nouă ani își cată hrana.
Oile născut-au lupul?
Mai rar lapte, mai rar lână –
S-a-nnădit lupul la stână.
Așa-i vorba pe la noi:
N-ar fi lup, de n-ar fi oi.
Maraton
Într-un maraton grecesc
Viața cu mioarele,
Pe om mâinile-l hrănesc,
Iar pe lup – picioarele.
Schimb echitabil
Nu degeaba se socoate
Că-n timp cui pe cui se scoate.
Pielea de lup un’ se rupe,
Coase-o cu una de vulpe.
Lupul și sărămura
Ai chitit de-o sărămură.
Nici n-ai pus in boț în gură,
Un vecin îți stă pe tușă.
Zici de lup – lupul la ușă.
Lupul protejat de lege
A intrat lupu-n coșar,
Dar nu-l poți goni c-un par,
Căci îi protejat de lege.
Ia-l ușor pân’ te-a-nțelege.
Lupi în piele de oaie
Uite-i, ziua, printre noi,
Lupi criviți în piei de oi.
Să chemăm un lup din crâng
Ca să-i pască prin părâng.
Loc pentru tocmeală
Vulpea, lupul în pădure
N-au când sta la sfat la mure.
Un’ să facă ei tocmeală?
În bărbânța cu-argăseală!
Ce au de-mpărțit cu omul?
Lupii se țin după oi,
Iară corbii după boi,
Deși,-n fond, chiar și prodromul,
Toți ei au ce au cu omul.
Doliu greu și printre câini
Unui lup din urbea mea
I-a căzut aseară-o stea.
Câinii, chiar de-ar fi și-o șatră,
La lup mort nicicând nu latră.
Lup la lup ține
Se întâmplă câte vrei
Carnagii și-ntre căței.
Lupii doar, de lege plânșii,
Nu se sfâșie-ntre dânșii.
Unui sătul nesățios
Ghiftuit, mânca-n pătul
Alte fructe, mai digeste.
Chiar și când este sătul,
Lacomul tot flămând este.
Aceluiași
A mâncat pân’a crăpat
Și tot nu s-a săturat.
Lacomului, cât să-i dai,
Nu va zice-o dată bai.
Sacul spart, stomacul plin
A tot pus el pe măsele
Bunătăți din toate cele,
Că i-au perforat stomacul.
Lăcomia spage sacul.
Când o strică?
Drept s-a spus că lăcomia
Strică-n viață omenia,
Dar o strică (Nu-i poveste!)
Doar acolo unde este.
De gustibus
Un bărbat ce-mi place mie
L-aș alege dintr-o mie:
Lacom prăci la bogăție
Și sărac la-nțelepție.
Ochii unui om lacom
Capul – casa unei sepii,
Trupul, scund, l-înghite scurta,
Pe când ochii lui, sirepii,
Sunt mai mari decât i-i burta.
Nenea și lenea
Fiica, groasă cât gliganul,
De nu-ncape nici divanul:
„Mamă, zi să vie nenea,
Ca să mi-o alunge, lenea!”
Ca între bărbați
Vine vremea să mă-nsor
C-o fătucă din obor.
Înțelept ca popa, tata:
„Vezi-i mama și-apoi fata!”
Cu norocul stingi și focul
Fă-mă, mamă, cu noroc
Și măcar m-aruncă-n foc.
Cu tot greul, cu norocul
Aș putea stinge și focul.
Prăștina și stupina
Numai „miere” de-i rosti,
Gura nu-ți vei îndulci.
Uită gustul de prăștină
Și ai grijă de stupină.
Mila străinului
Străinul de-și face silă,
N-o să-ți moară el de milă.
Mila ce-i de la străin
E ca umbra de la spin.
Mincinosul și țânțarul
N-ai să ai un os de ros
Dacă-l crezi pe mincinos.
El a-ncornorat țânțarul
Și l-a umflat cât măgarul.
Marea enigmă
Se vorbește prin talcioc
Că minciuna umblă-n lume,
Iar dreptatea stă pe loc.
Dac-am ști și unde-anume...
Pretext
A pus sacii în corlată,
Deși nu-i de dus la moară.
Cine te-a-nșelat o dată,
Te-a-nșela și-a doua oară.
Oful fiicei neferice
Maică, mă făceai cuminte,
Îmi dădeai de flori un smoc
Și, decât un car de minte,
Mai bine-un dram de noroc.
Mintea
Cerul o blagoslovește
Și n-o au nici toți mai-marii.
Mintea peste tot de-ar crește,
Cert c-ar paște-o și măgarii.
Troc imposibil
Nu există-n lume trocul:
Unde-i mintea - și norocul.
Mintea vine la noroc
Ca și fetele la joc.
Deznodământ
A muncit o viață
Și s-a dus pe gheață.
Cine ce învață,
Moartea îl dezvață.
Carpe diem
Cine frica morții-o are,
Acela nici viață n-are.
Așadar, trăiește-ți clipa,
Nu te-nsoți cu risipa.
Nemuritoarea moarte
Au, ca omu’,-aceeași soarte:
Praful, pulberea și vântul.
Numai moartea n-are moarte
Cât e cerul și pământul.
Musafirul nepoftit
Moartea nu spune când vine,
Ceea ce, poate,-i mai bine.
De ți-ar spune când te ia,
N-ai vrea ochii-a da cu ea.
Moartea
Poți s-o rogi ori s-o blestémi,
N-o convingi și nici n-o-ndrepți.
Ea nu vine când o chemi,
Ci te ia când nu te-aștepți.
Misiune
Ne explică preaînalții
Misiunea omului:
El se naște pentru alții,
Moartea numai este-a lui.
Stare de asediu
Viața – n stare de asediu:
Gripă, ictus, cord ori rac.
Orice-afect are-un remediu,
Numai moartea n-are leac.
Pita, pomul și coliva
Munca e blagoslovită,
Când te ții de ea, ai pită.
Când ți-i nava în derivă –
Pom cu daruri și colivă.
Avalanșă
Când te-apuci să faci vreo treabă,
N-o lăsa fără ispravă,
Că vin altele și, șleampăt,
N-ai să le mai dai de capăt.
Talmeș-balmeș
Turna laptele-n uhá,
Punea sare-n baclava…
Când de multe te apuci,
Mai pe toate le încurci.
Ajutorul
Nu s-a plâns de muncă grea,
Fincă ajutor avea.
Când ți-o cauți, munca, bine,
E și Dumnezeu cu tine.
Motivație
Omu-i musai să muncească,
Moartea stând să nu-l găsească.
Cea mai mare-n sat rușine:
Să râdă-o doamnă de tine.
Cum ne-au îndrăgit străinii
Munții noștri cu-aur plini,
Și noi slugi pe la străini,
Ba și aurul – Păzea!-
Tot străinii vin să-l ia.
Muntele și șoarecul
Muntele s-a tot scremut
Și un șoarece-a născut,
Iar mai ieri, un cocoșică
Hai și el, dar … o mărgică.
Pe cât de nesățios,
Pe atâta de lenos
A murit Huzdup,
Dumnezeu să-l iepure:
La mâncare – lup,
Și la treabă – iepure.
Taina meșteșugului
Ca la orișice lucrare,
Tot așa-i și la mâncare.
Meșteșug nu-i s-o gătești,
Meșteșug – s-o potrivești.
Rețetă
Poți bloca orice intrare
Punând lacătul la gură:
Mâncarea – cu cumpătare,
Băutura – cu măsură.
Omul vrednic
Un om vrednic oarecare
Se cunoaște pe mâncare:
Nici nu stă, nici se grăbește,
Primul foamea-și potolește.
Școala vieții
Nu la școli se-nvață,
Se observă-n viață:
Omul la mânie
Cade-n nebunie.
Doctor sau instalator?
Țeava spartă, robinetul
Le repară bănăretul.
Meseria, cât de mică,
De nu curge,-atuncea pică.
Omogenitate și diversitate
Meseriile varii
Nu produc contrarii.
Cei de-o meserie
Stau în gâlcevie.
Hoții de buzunar
Meșteșugul vreme cere,
Nu se-nvață din vedere.
Când prin pungi aterizează,
Meșterii … se antrenează.
Meșterii și meseria
Doi fierari bat pe ilău,
Potcovesc purici - o mie.
Niciun meșteșug nu-i rău,
Meșteri răi – o măciulie.
Meserii urbane rare
S-a-nfundat hogeacul iar
Și nu-i zare de coșar.
La nevoie-o meserie
Plătește cât o moșie.
Utilitate
Orice fel de meserie
Nu-i rău omul ca s-o știe,
Mai cu seamă când la casă
Are-o doamnă cam ochioasă.
Inversarea valorilor
Nu savantul sau actorul,
Doctorul sau profesorul,
Omul cel cu meșteșug
Azi trăiește din belșug.
Nu tu curte, nu nevastă
Cel cu meserii mai multe
Casa-i este fără curte,
Iar când n-are curte-o casă,
Nici nevasta nu-i acasă.
Supărare din prostie
Dumnezeu să te ferească
De prostia omenească:
Omul însuși a stricat
Și tot el s-a mâniat.
Luciditate
Cel ce la mânie-i treaz
E ca omul cel viteaz:
Înainte să atace
Chibzuiește cum va face.
Cine pe cine conduce?
Poate că ți-i peste mână,
Nu ți-i calea-ncolo, dar
De te iei după măgar,
El te duce drept la stână.
Moravul și năravul
Chiar de-i sare rău muștarul,
Și-a schiimbat nodal moravul:
Cine-ncalecă măgarul,
Tot el rabde-i și năravul.
Unui interlop bărnaci
Are un grumaz de taur,
Pe grumaz – un lanț de aur.
Păcat de mărgăritar
Că e la gât de măgar.
Țulușul și măgărușul
D’alei, jalnice țuluș,
Nu râde de măgăruș,
Căci vine vremea – ca vel –
Să-ncaleci și tu pe el.
|
Nicolae Mătcaș 7/18/2018 |
Contact: |
|
|
