Teoria dipolilor vortex
De aproape două decenii, am fost preocupat de integrarea științei cu filosofia și religia, rezultatele progresive ale demersului cognitiv fiind prezentate în lucrarea “Teoria dipolilor vortex”.
Această concepție oferă un model gnoseologic transdisciplinar cu valenţe explicative şi predictive deloc neglijabile în abordarea enigmelor Existenței.
Teoria dipolilor vortex se bazează pe dialectica “materie-antimaterie” pentru a justifica structurile elementare şi interacţiunile fundamentale din Universul nostru, legile de variaţie şi de conservare pentru mărimile fizice, dualismul undă – corpuscul, semnificația funcției de undă asociată unei microparticule, cuantificarea mărimilor fizice, cuantificarea spaţio-temporală, generarea antiparticulelor şi fenomenul de anihilare, invarianţa vitezei luminii în vid, relaţia lui Einstein dintre masă şi energie, abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic şi gravitațional, legea lui Hubble și expansiunea accelerată a Universului etc.
Existența este concepută ca Univers cvadridimensional dual, având drept componente fundamentale: Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar (format din antimaterie).
Dipolul vortex este un model fizic asociat oricărei microparticule și a câmpurilor generate, fiind o punte de legătură între Universul nostru şi Universul complementar, prin care se face schimb de particule universale primordiale. Fotonii și gravitonii sunt particule universale primordiale care ies, respectiv intră în dipolii vortex.
Explicarea expansiunii accelerate a Universului nostru și demonstrarea teoretică a legii lui Hubble constituie argumente pertinente pentru validarea teoriei dipolilor vortex, în care particulele universale primordiale sunt cuante elementare, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică, impuls mecanic sau informație, ci şi cuante spaţio-temporale.
Evoluția Universului nostru nu are un început și un sfârșit, deoarece semnifică o transformare permanentă atât la nivel local, cât și la nivel global. Pe de altă parte, Universul în care trăim este o componentă a Multiversului, care nu are limite spațio-temporale.
Deşi sunt modalităţi diferite de reflectare de către psihicul uman a existenţei, ştiinţa, filosofia şi religia converg asimptotic în descifrarea adevărului absolut.
Spre deosebire de filosofie, implicată în cunoaşterea generalizată și abstractă a existenţei, ştiinţa analizează, prin cauze şi legi obiective, procesele şi fenomenele care se manifestă pe diverse nivele de organizare a materiei, în timp ce religia se bazează pe credinţă pentru exprimarea aspiraţiilor fiinţei umane la fericire şi perfecţiune.
Misterul vieții nu poate fi înțeles pe deplin decât în dialectica “materie-spirit”. În Universul nostru, Spiritul se manifestă individual, prin intermediul organismelor care au depășit anumite etape de dezvoltare filogenetică și ontogenetică, fiind identificat prin psihic, conștiință sau suflet.
Spiritele individuale sunt corelate în cadrul Biouniversului cu Spiritul universal care face trimitere la Divinitate.
Într-o exprimare sugestivă, Spiritul universal asigură devenirea Biouniversului, fiind informaţia pură, alta decât informaţia genetică, având corespondenţă cu “Ideea absolută” din filosofia lui Hegel, cu divinitatea din religie, precum şi corelarea cu legile şi principiile universale ale evoluţiei.
Menționez că lucrarea “Teoria dipolilor vortex” a primit Premiul și Trofeul de Excelență la Simpozionul Internaţional "Universul Ştiinţelor", Iași, 2015.
Pentru mai multe detalii, cei interesați de teoria dipolilor vortex pot accesa link-ul
http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2653307 .
|
Prof. Vasile Tudor 5/21/2018 |
Contact: |
|
|
