Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Emil Cioran ( n.aprilie 1911, Răşinari - d. iunie 1995, Paris)

Emil Cioran s-a născut la Răşinari, aflat pe atunci în comitatul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Formarea

După studii clasice la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti. A fost coleg cu Constantin Noica şi Mircea Eliade, elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, şi mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinereţe a arătat înclinaţie spre agnosticism, apărându-i evidentă "incovenienţa existenţei". În timpul studenţiei a fost în mod deosebit influenţat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages şi Martin Heidegger, precum şi de filozoful rus Lev Şestov, care situase întâmplarea în centrul sistemului său de gândire. În 1933 obţine o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages.
Casa unde s-a născut, în Răşinari
Primele volume
Emil Cioran

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi Premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi Sfinţi (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la faţă a României a fost autocenzurat în ediţia a doua apărută la începutul anilor '90, autorul însuşi eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretenţioase şi stupide".[3]

Nevoia resimţită atunci de generaţia tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraţionaliste, care a culminat într-un extremism de dreapta, a influenţat viziunea tânărului Cioran. Deşi nu a fost niciodată membru al Mişcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[4] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler şi justifică provocator Noaptea cuţitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie şi ruşine, această viziune[5], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereţii, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.

Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franţa. După retragerea cetăţeniei române de către autorităţile comuniste a trăit la Paris ca apatrid.[6]
Opera franceză
21 rue de l'Odéon (punctul roşu)
de la Coasta Boacii la rue de l'Odéon

În 1937 Emil Cioran pleacă în Franţa cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. După o scurtă întoarcere în România (două luni, sfârşitul lui 1940- începutul lui 1941), el părăseşte pentru totdeauna România şi se stabileşte la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conţinutul lor, dar şi pentru stilul plin de distincţie şi fineţe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard - editură care va publica mai târziu majoritatea cărţilor sale - prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincţiile literare care i-au fost atribuite.

Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea. În schimb a cultivat darul conversaţiei cu numeroşii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a întreţinut o vastă corespondenţă, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.

Epuizând încă din tinereţe interesul pentru filozofia de catedră, Cioran a părăsit devreme gândirea sistematică şi speculaţiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzaţiilor mele", va constata mai târziu.[necesită citare] Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influenţat de mişcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existenţialistă (sub varianta ei românească, cu accente creştine şi mistice, "trăirismul").
Tematica operei

Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente şi senzaţii violente. Preocupat de problema morţii şi a suferinţei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supravieţuirii. Tema alienării omului, temă existenţialistă prin excelenţă, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: "Să fie oare pentru noi existenţa un exil şi neantul o patrie?"[necesită citare]

Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingenţa fiinţei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârşitul civilizaţiei, ameninţarea Răului, refuzul consolidării prin credinţă, obsesia absolutului, viaţa ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaştea bine din vastele sale lecturi şi mai ales din autorii şi memorialiştii perioadelor de decadenţă, de unde reflecţiile marcat gnostice şi antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului şi civilizaţiei. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile şi nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producţie şi reproducţie irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparenţă şi prin triumful artificialului.

Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinereţe.

Curând după debutul francez, Cioran începe să-şi semneze volumele E.M. Cioran. Destui au presupus că iniţiala M. trebuie să reprezinte comprimarea unui prenume francez sau românesc, probabil Michel sau Mihai. În realitate, iniţiala "M." din semnătura sa de autor nu comprimă nicidecum un prenume real şi a fost adoptată de filozof exclusiv din raţiuni fonetice şi de reprezentare. După cum avea să-i relateze în 1984 prietenei şi traducătoarei sale Sanda Stolojan, în limba franceză prenumele Emile are o rezonanţă calină, în totală opoziţie cu caracterul scrierilor sale. E. Cioran ar fi sunat nepotrivit. Astfel - consemnează Sanda Stolojan în jurnalul său parizian, Nori peste balcoane - s-a gândit la E.M. Forster şi a adoptat iniţiala. Aceasta e originea reală a literei M. Misterul a născut însă o neînţelegere care s-a perpetuat, unele site-uri, biografii de dicţionar şi articole de enciclopedie menţionând încă şi astăzi existenţa unui ipotetic prenume Mihai sau Michel al filozofului.[10]
Post scriptum de dincolo de moarte
Mormântul lui Emil Cioran şi al lui Simone Boué din Cimitirul Montparnasse

După moartea Simonei Boué, prietena de o viaţă a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitaţie şi valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curţii de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviinţă. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja apărute, se află şi un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câţiva ani din perioada ulterioară lui 1965-1972 (anii în care şi-a scris Caietele sale), document de un excepţional interes pentru editori şi cititori, şi probabil ultima scriere inedită a filozofului.
In memoriam
Monumentul lui Emil Cioran din Bucureşti

Pe strada „Protopop Emil Cioran” din comuna sibiană Răşinari se află casa în care s-a născut Emil Cioran. Pe peretele casei este montată o placă de marmură, sub care se află un mic bust, care amintesc de marele filozof român.[11][12] Din păcate, bustul confecţionat din ghips şi vopsit cu aurolac este vandalizat, având nasul spart.[13][14]
Sâmbătă, 18 mai 2013, în comuna Răşinari, în faţa Căminul cultural a avut loc dezvelirea oficială a unui bust mai mare al lui Emil Cioran.[15]
Un monument dedicat filosofului şi scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în data de 9 decembrie 2015 la Bucureşti, la intersecţia străzilor Gara de Nord şi Mircea Vulcănescu. Autorul lucrării, artistul plastic Valentin Duicu, a turnat în bronz bustul în 2013, iar soclul a fost confecţionat în 2015 din calcar de Vraţa, adus din Bulgaria. Monumentul are o înălţime de 3,40 metri, în care bustul are 1,4 metri, iar soclul 2 metri.[16] Monumentul este amplasat pe spaţiul verde ce desparte trotuarul de partea carosabilă, cu faţa spre stradă, încât poate fi văzut numai de cei care călătoresc cu maşina. De pe trotuar, i se vede doar spatele. Primăria Capitalei spune că a fost singura soluţie după ce a descoperit, post-factum, că amplasamentul propus iniţial se afla pe teren privat.[17]

Bibliografie completă
Opera în limba română

(cu aldine, volumele originale; cu cursive, antologii, corespondenţă, fragmente)

Pe culmile disperării, Bucureşti, 1934
Cartea amăgirilor, Bucureşti, 1936
Schimbarea la faţă a României, Bucureşti, 1936
Lacrimi şi sfinţi, Bucuresti, 1937
Amurgul gîndurilor, 1940
Îndreptar pătimaş, ed. Humanitas, Bucureşti, 1991
Singurătate şi destin (antologie de texte îngrijită de Dan C. Mihăilescu, cu articole publicate în presa interbelică), ed. Humanitas, Bucureşti, 1992
Scrisori către cei de-acasă, ed. Humanitas, Bucureşti, 1995
Mon pays/Ţara mea (scris în franceză, textul apare pentru prima oară în România, în volum bilingv), ed. Humanitas, Bucureşti, 1996

Opera în limba franceză
Volume de autor

(cu aldine, volumele originale; cu cursive, antologii, traduceri din română sau fragmente din celelalte volume, apărute separat)

Śuvres (Opere complete), éd. Yves Peyré, Paris, Gallimard, 1997, 1999, 2001, 2003
Précis de décomposition (Tratat de descompunere), Paris, Gallimard, 1949
Syllogismes de l'amertume (Silogismele amărăciunii), Paris, Gallimard, 1952
La Tentation d'exister (Ispita de a exista), Paris, Gallimard, 1956
Histoire et utopie (Istorie şi utopie), Paris, Gallimard, 1960
La Chute dans le Temps (Căderea în timp), Paris, Gallimard, 1964
Le Mauvais Démiurge (Demiurgul cel rău), Paris, Gallimard, 1969
De l'inconvénient d'ętre né (Despre neajunsul de a te fi născut), Paris, Gallimard, 1973
Écartčlement (Sfârtecare), Paris, Gallimard, " Les essais " (Eseurile), 1979
Exercices d'admiration: essais et portraits (Exerciţii de admiraţie: eseuri şi portrete), Paris, Gallimard, 1986
Aveux et anathčmes (Mărturisiri şi anateme), Paris, Gallimard, 1986.
Le Livre des leurres (Cartea amăgirilor), 1936, trad. Grazyna Klewek, Thomas Bazin, Paris, Gallimard, 1992.
Bréviaire des vaincus (Breviarul învinşilor), 1940-1944, trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 1993.
L'âge d'or (Vârsta de aur), Châteauroux, 1995 (eseu din Histoire et utopie)
Anthologie du Portrait. De Saint-Simon ŕ Tocqueville (Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville), Paris, Gallimard, 1996.
Cahiers (Caiete), 1957-1972, cu o prefaţă de Simone Boué, Paris, Gallimard, 1997.
Solitude et destin (Singurătate şi destin), trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 2004 (culegere cuprinzând articolele publicate în presa românească între 1931 şi 1943)
Des Larmes et des Saints (Lacrimi şi sfinţi), 1937, traducere din limba română şi prefaţă de Sanda Stolojan, Paris, L'Herne, 1986
Sur les cimes du désespoir (Pe culmile disperării), 1933, trad. André Vornic, Christiane Frémont, Paris, L'Herne, 1990
Cahier de Talamanca (Caietul de la Talamanca), 1966, Paris, Mercure de France, 2000.
Ébauches de vertige, (Schiţe de vertij), Paris, Gallimard, 2004 (extras din Écartčlement)
Le Crépuscule des pensées (Amurgul gândurilor), 1940, trad. Mirella Patureau-Nedelco, Paris, L'Herne, 1991
Valéry face ŕ ses idoles (Valery faţă în faţă cu idolii săi), Paris, L'Herne, 2007 (reluat din Exercices d'admiration)
Essai sur la pensée réactionnaire: ŕ propos de Joseph de Maistre (Eseu asupra gândirii reacţionare, apropo de Joseph de Maistre), text introductiv de Pierre Alechinsky, Fontfroide-le-Haut, ed. Fata Morgana, 1977 (reluare a prefeţei la antologia de texte despre Joseph de Maistre, alese de Cioran, apărută la Monaco, la ed. du Rocher, în 1957)
Vacillations (Clătinări), 1970, illustraţii de Pierre Alechinsky, Fontfroide-le-Haut, 1998.
Sissi ou la vulnérabilité (Sissi sau despre vulnerabilitate), în Jean CLAIR (dir.), Vienne 1880-1938. L'Apocalypse joyeuse, Paris, éd. du Centre Pompidou, 1986 (retipărire)
L'Élan vers le pire (Elanul către mai rău), fotografii de Irmeli Jung, Paris, Gallimard, 1988.

Antologii

Cioran, Emil (ed.) Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, traducere din franceză şi note de Petru Creţia, Seria Cioran (III), 1997
Cioran (antologie)
Cioran şi muzica, selecţia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996.

Convorbiri, interviuri

E. M. CIORAN, Sylvie JAUDEAU, Entretiens (Convorbiri), Paris, ed. Corti, 1990
Entretiens (Convorbiri), Paris, Gallimard, 1995.
E. M. CIORAN, Mariana SORA, Cioran jadis et nagučre, Entretien ŕ Tübingen (Cioran astăzi şi ieri, O convorbire la Tübingen), Paris, L'Herne, 1988
Gabriel Liiceanu, Constantin Chelba, Exerciţii de admiraţie, film de televiziune, transmis de Televiziunea Romana în 1992
Gabriel Liiceanu, Sorin Ilieşiu, Apocalipsa după Cioran, film de televiziune, comercializat pe casetă video.





Dumitru Constantin    4/25/2018


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian