Strigături si Epigrame
Cine spune adevărul?
Din agora, un deștept:
Cel mai scurt e drumul drept.
Un pățit , la noi, tălâmb:
Cel mai scurt e drumul strâmb.
Calea și dezagregarea
Care-i calea cea mai bună?
Cea de mijloc, se-nțelege.
„Volvo”, cum gonea nebună,
Prinse să se dezagrege.
Din dâmb în șanț
Unui ins certat cu vinul
Drumul drept îi pare strâmb
Și-n zigzaguri, ca godinul,
Dă prin șanț, aburcă-un dâmb.
Căpșunarii salahori și tâlharii profitori
Ce cu greu se dobândește
Pe drumuri nu se găsește.
Mai ușor se ia din casă,
Că stăpânii nu-s acasă.
Cărări întortocheate
L-au dus pârtiile-n desiș,
N-a mai dat de luminiș.
Drumul drept la țintă duce,
Cotitura – la răscruce.
Neclintit din drum
Cine drumuri multe bate
Nu ajunge nicăieri.
Cel statornic va străbate
Anzii chiar – Cordilieri.
Cine la drum de cu seară…
Șúmen, după trei ocale,
Pentru-a mai scurta din cale,
De cu seară a plecat
Și în tindă s-a culcat.
Guleai peste guleai
Doamne, dă tot sărbătoare,
Doar o ziuă lucrătoare,
Dar și-atunci să fie nuntă,
Unde harurile se-nfruntă.
Cea de la urmă cerință
De-ndelungă folosință
Doamne, de mai ai putere,
Dă-mi, Te rog, ce n-oi mai cere:
Puterea tânărului
Și mintea bătrânului.
Frânghie inutilă
Am frânghie, dar n-am cui.
Nu-l voi cere nimănui,
Căci, de unde n-ai ce cere,
Nici chiar Dumnezeu nu cere.
Dumnezeu propune,
Da-n traistă nu-ți pune
Când se da minte de Sus,
Lumea noastră s-a opus
Și-atunci Domnul ce-a făcut?
A umplut cu ce-a putut.
Când fuga e sănătoasă
Într-o lume netoțească
Dumnezeu să te ferească
De-alergarea șchiopului,
De bătaia orbului.
Tergiversare birocratică
Chiar și Domnul greu dispune
Omului niște dorinți:
Îi trimite, bietu’,-alune,
Când el nu mai are dinți.
Ce-i în mână...
Și la barza care-i chioară
Dumnezeu îi face cuib.
Un bețiv burta-și măsoară:
„Tot mai bine-i să mă-mbuib”.
Năzatic tomnatic
La ochiri de foc năzatic
A rămas flăcău tomnatic.
Omul, dacă se păzește,
Și Dumnezeu îl grijește.
Deducție
Dacă pân’ la Dumnezeu
Te mănâncă, cică, sfinții,
N-am s-ajung în iad nici eu,
Sora nici, frații, părinții...
Inerență
Soața bate păturile,
Soțul bate lăturile.
S-au unit un bun și-un rău
Cum lăsat-a Dumnezeu.
Dilemă
Dacă de la cel ce n-are
Nici chiar Dumnezeu nu cere,
El, la Marea Judecare,
Fără suflet – un’ va mere?
Interogație
Dumnezeu, că-i Dumnezeu,
Și pe toți nu-i mulțumește.
Ce mă fac, atuncea, eu,
Că mă zbat, pe mal, un pește?
Ne-fierul și cerul
Dumnezeu dacă-ți ajută,
Și fierul se face plută.
Eu, că-s mai ușor ca fierul,
Nu mă ia în brațe Cerul?
Sunt mai hoți hoții din casă
La hoți Domnul nu te lasă,
D’aia-L rog pe Dumnezeu:
Feri-mă de cei din casă,
Că de ceilalți mă fer eu.
Aura și torța
Că pe jos sau în covergi,
Cocoțate sau pe-o rână,
Și la Dumnezeu când mergi,
Tot cu torța mergi în mână.
Sacul și dracul
Când o iei prin heleșteu,
Nu uita pe-o clipă sacul,
Cât de mare-i Dumnezeu,
Cam așa de hoț e dracul.
Bătaie ruptă din rai
Domnul nu bate cu bățul,
Dar ți-o coace mai dihai.
Nu-i dai nici sorocovățul,
Căci bătaia e din rai.
Mintea nu se dă, nici vinde
Dacă-L rogi și-L proslăvești,
Domnu-ți dă tot ce dorești.
Ar putea chiar bogăție,
Numai nu și-nțelepție.
Dumnezeu nu bate cu bățul
Domnu-apasă-a băi pe clape
Calm, ușure-ușurea.
El, de cine-ar vrea să scape,
Mai întâi mințile-i ia.
Ajutor condiționat
Ban cu ban trag la bănuți.
Dă un snop și ia crucerul.
Numai dacă tu te-ajuți,
Te va ajuta și Cerul.
Rugă de creștin
Un creștin cum se ruga,
Provocă în strană larme:
„Doamne, dă-i la cel ce doarme,
Cel ce lúcră – va avea”.
Rugă de știrbocit
Doamne, dă-mi o pară-n gură,
Dar mi-o dă mestecătură,
Că numai un dinte am,
Ba și-acela-i de haram.
Zorul și viitorul
Frate-iepure, ia-ți zorul,
Dar să știi că viitorul
Nu e cum gândește omul:
Cum o fi să deie Domnul.
Prioritate
Așteptând să-l pape, omul,
Să se mai scobească-n dinți!
Mai bine te rogi la Domnul
Decât să te rogi la sfinți.
Plăgile și binefacerile capitalismului
Între roiuri de rău pline
E-un principiu pus pe roți:
Fiecare pentru sine,
Numai Domnul pentru toți.
Post de voie? De nevoie!
Știi? Pe sfânt meleagul meu
Un rob al lui Dumnezeu
Nu postește c-așa vrea,
Ci că n-are ce mânca.
Dumnezeu cu mila
Pentru Dumnezeu: jos capa!
Prinde la rugină sapa.
Pune mâna, soră Mila,
Și-o să pună și El mila.
Un necaz nu vine singur
Ieri se-mbolnăvi purcica,
Astăzi i-a crăpat pisica.
La măseaua care doare
Limba lovește mai tare.
Varicelă dubioasă
Se-ndoia pân’ la pământ
C-ar avea vărsat de vânt.
Nu te legi un’ ți se pare,
Ci acolo un’ te doare.
Ce durere e mai mare?
Cert c-o spune fiecare
La durere: Miserere!
Cea ascunsă e mai tare
Decât orișice durere.
Remediul durerii mari
E știut: durerea mare
Altă tămadă nu are
(Cât o fi vrerea de tare)
Decât una și mai mare.
Ce-i plăcut e foarte scurt
O plăcere,-oricât de lungă,
Niciodată n-o s-ajungă.
Deci, dup’-o scurtă plăcere
Urmează-o lungă durere.
Din rău - bun mai greu se face
La cel ce te dușmănește,
Tu cu bine-i răsplătește,
Ca, la timpul oportun,
Să devină și el bun.
Un amic nu-l naști - ți-l faci
Dúșmanului cel mai mare
Să-i dai pâine și cu sare
Și, din fostul inamic,
Ai să ai un bun amic.
Pana și creionul bont
O peniță sparge-un piept,
C-un creion nu-l dârâi bont.
Mai bine-un vrăjmaș deștept
Decât un prieten tont.
Vrăjmășia și prietenia
La strâmtoare – ochi de gheață,
La nevoi se fac că plouă.
Mai bine-un vrăjmaș c-o față
Decât un amic cu două.
Învingătorul și învinsul
Chiar înfrânt pe cap, dușmanul
Nu-l pui la jug cu plăvanul.
Dușmanului ce se duce
Fă-i un pod să nu se-ncurce.
Mai dușman decât deșteptul
Cât de mare-i nerozia
Pe nerod să-l iei la rost,
Tot atâta-i dușmănia
Prostului să-i spui că-i prost.
Pe prieten nici c-o floare…
Un amic la cataramă
Ți-l răpune-o epigramă.
Cei mai buni amici din lume
Ni-i facem dușmani prin glume.
Țara și îndatorirea
Țara când e la pierzare,
Toți suntem ai ei ostași.
Pe vrăjmașii țării tale
Să-i socoți și-ai tăi vrăjmași.
Descărcare – împăcare
După tensiuni de ani
Vine ora descărcării.
Un salut între dușmani
E-un prim semn al împăccării.
|
Nicolae Mătcaș 4/22/2018 |
Contact: |
|
|
