Insemnari de toamna in Canada
E toamna!In Toronto,dar si acasa...
Canada este o sansa!Ii sunt recunoscatoare;fiilor mei le-a oferit
posibilitatea sa-si doreasca mai mult ,sa pretinda inca de tineri un
standard de viata pe care-l merita pentru ceea ce sunt.Ce pentru mine
inseamna bunastare,pentru ei este traiul decent de fiecare zi.L-ar fi
meritat si acasa,dar...
Niagara!Cascada in sine este un spectacol unic!
Am zabovit pret de mai multe minute dinaintea rotativei cu ilustrate, pentru
a-i bucura si pe cei de-acasa cu o particica din spectacolul dumnezeiesc pe
care am avut norocul sa-l vad.Nici aparatul fotografic ,
nici cel mai performant artist in domeniu,n-au putut surprinde ce sufletul
si mintea mea a inregistrat pentru tot restul zilelor.Fascinata
mi-am purtat privirea nesatula,dornica sa nu-i scape nimic.
De copil,imi place sa inventez povesti din nori;norii ma fascineaza si
azi.Oare Niagara o avea o poveste,o legenda a ei?!Nu stiu.Ce stiu este ca
acolo sus,printre norii de un alb absolut,ireal,pregatita sa ma inalt si
sufleteste,nu doar datorita avionului,mi-am inchipuit ca-n Rai asa trebuie
sa fie! Un colt de Rai regaseam si inainte-mi!Niagara,la picioarele mele,imi
oferea spectacolul unui cazan, in fierbere -o fierbere alba- ce bolboroseste
alb;un cazan cu nori de un alb absolut,
ce dantuiesc fara intrerupere.Prea zgomotos pentru un descantec,simteam in
suflet totusi binefacerea si linistea unui astfel de cantec...
Urmaream cursul lin al apei,peste pragul verde-petrol,ce nu prevestea
spectacolul ce urma.Frangandu-se pe neasteptate,cu disperarea unei caderi in
gol,se sparge in vatra pregatita de asteptare,unde zbuciumul sau cosmic se
purifica in albul ireal,ce-i mangaie toate nelinistile...
Cu ochii mintii privesc ilustrata primita acum cinci ani din
Canada,de la unul din cei doi fii ai mei:o toamna superba cu o nebunie de
culori!
Intr-o seara,am privit in realitate,din fuga masinii,un amurg,cum nu mi-as
fi imaginat decat in tablouri expresioniste;o imbinare de roz-aprins si
albastru sideral,in combinatie cu un turcoaz viu si un portocaliu stins,pe
margini cu o broderie subtire,fumurie,pe fundalul unui bleu,cum
vazusem,uneori,albastrul cerului in campia banateana.
In fiecare dimineata,odata cu lumea grabita spre slujba si copiii,cu
ghiozdane in spate,ce se indreapta alene spre scoala,din balconul
apartamentului de la etajul zece,astept noi culori ale toamnei
canadiene.Blocurile inalte cresc,parca,din oceanul de verdeata obosita
care se intinde in fata ochilor mei.Spectacolul este abia la inceput si am
nevoie de rabdare pana ce natura isi va desavarsi tabloul.Privelis-
tea asternuta dinainte-mi nu are nimic comun cu locurile cunoscute.Si
totusi...imi amintesc de o Voineasa sau de o Govora,statiuni asezate in
paduri,fotografiate din avion,a caror ilustrate din colectia copilului de
altadata,mai zac ,poate,ratacite,in vreun sertar sau cufar prafuit.
Departe de ele si de casa,amintirile isi fac loc,insotite de picuri de drag
si dor!
|
Valentina Bobina Vucovan 11/5/2002 |
Contact: |
|
|
