La coborârea serii …
Sunt exilat în propria mea țară Iar timpul nu-mi dă pace să rămîn, Pe crestele Carpaților scoboară Revolta strânsă într-un gând hain. Ne-au luat din toate unii,aerul adie Copiii se nasc singuri uitați prin alte zări, La coborârea serii voci tainice sub glie Bocesc în toiul nopții cu ascunse lăcrimări. Stăm hămesiți cu grija atâtor neputințe Pe fețe de copile e însingurare azi, De atâta așteptare se risipesc dorințe Strivite șovăielnic sub cetine de brazi. La răsăritul zilei e rece-n țara mea Bătrâni-s fără vlagă de atâta însingurare, Stă la o poartă maica sperând că va vedea Venind fiul acasă din marea îndepărtare. Cu ochii larg deschiși,cu fața încremenită Oftatul nu-și ascunde neîncetat privind, Apoi cu toată grija pășește necăjita Aprinde o lumină,e seara de colind.
|
Radu Botis 12/28/2017 |
Contact: |
|
|