Din sacu’ lui Mos Bodrângă -
Vine mama la mine val vârtej, şi-mi spune: „hai sa mergem repede la Sobor (catedrala din Chişinău lângă care este şi statuia lui Ştefan Vodă stând falnic cu Crucea în mână, înălţată în văzduh către cer), „vine Regina Mamă cu Marele Voievod de Alba Iulia”.
Treaba asta pe mine mă lăsa rece, „ce treabă am eu cu el, cît o fi el de Mare Voievod de Alba Iulia, să fie sănătos și să mă lase în pace.”
Dar ce am scăpat de mama? M-a îmbrăcat cu ce aveam mai bun, m-a pieptănat și mi-a mai aranjat cu scuipat nişte bucle rebele pe frunte, m-a înşfăcat de o mână și fuga la Sobor.
La Sobor era moarte de om. Mama a început să înoate prin oceanul de oameni cu mine disperat ancorat în derivă de aproape îmi smulgea mâna din umeri. Eu stergeam cu nasul fudul la toţi cei pe care-i călca mama vitejește în picioare. Unele cucoane mai miloase strigau la mama: „nu ţ-âi ghini cucuonă hăi, o sâ ucizi copchilu aista, eşti chioarâ, nu vez că-ş dă duhu’?” şi aveau dreptate, „copchilu”, era pe ducă, dar mama nu s-a lăsat până nu a ajuns în faţă spre ura și dispreţul tuturor celor pe care îi zdrobise fără nici o cruţare.
Culmea, tocmai atunci trecea prin faţa noastră „Regina Mamă” târând de o aripă pe cine credeţi? pe „Marele Voievod de Alba Iulia”, care era o mogâldeaţă cam cât mine, dolofan şi bosumflat.
Era şi el în pantaloni scurţi, şi era şi el tuns a la „Micul Lord”. Ăstă e „Marele Voievod”? mi-am zis eu, „pentru ăsta m-a târit mama cu nasul pe la fundul oamenilor tixiţi ca la pomană? Pentru ăsta era să-mi smulgă mâna din umeri?.
Şi fără să stau mult pe gânduri, m-am răzbunat pe el cum m-am priceput, i-am scos o limbă cât am putut de tare, el a răspuns pe moment, şi mi-a scos una și mai lungă. Înfuriat, trebuia reacţionat prompt şi decisiv. Eram gata să-i lansez un caimac la precizie drept între felinare de să mă ţină minte, sau şi mai categoric, ca să-i iau dintr-o dată piuitu’, mai bine îi rad scurt o copită la ţurloaie de îl umplu de caca.
Noroc că mama disperată văzând ce „dialog” port eu cu „Marele Voievod”, m-a smucit de mi-au clănţănit dinţii.
Atunci cu un aer blând, matern, Regina Mamă, bănuind ce chelfăneală am să primesc de la mama, pentru comportamentul meu foarte puţin potrivit faţă de un înalt membru al famliei regale, s-a aplecat spre mine şi m-a mângâiat delicat pe creştet. Şi a mai făcut ceva nemaipomenit, a zâmbit prietenos la mama (ca de la mamă la mamă!).
Gest care pe mama a dat-o gata, motiv pentru care m-a iertat, dar nu numai atât, pentru ea am devenit un erou mai abitir ca cel ce stătea falnic cu Crucea în mână înălţată în văzduh către cer.
Fapta mea „eroică”, a fost povestită și răspovestită cu multă mândrie și mare lux de amănunte, de către maică-mea la tot cocoşnetul din mahalaua Visternicenilor, în timp ce eu murem de ciudă că n-am apucat să-l pictez pe „Marele Voievod” cu ce v-am spus mai înainte, sau să-i las amintire niste vânătăi pe ţurloaie.
Acum ştiţi cine mi-a pus mâna în cap.
Să fac o precizare, „Marele Voievod” este leat cu mine, adică e contingentul ’43, adicătelea a văzut lumina zilei în ‘921. În orice caz, el m-a tăiat: a făcut ce a făcut de a adus pe lume cinci fete făra să aibă nici un „rebut”, adică să aducă vre-un băiat. Eu mor de ruşine, nu am adus decât două fete, deh, el e mai ceva, el era „Mare Voievod ”, pe când eu nu-s decât un pârlit de inginer.
Nota Observator ;
" Din sacu’ lui MOS BODRÂNGĂ ' au fost o serie de articole publicate in Observatorul de Ovidiu Creangă.
Ele au fost adunate intr-o carte " Din sacu’ lui MOS BODRÂNGĂ " sii lansată la o intalnire organizată de Observatorul in august 2001
Ovidiu Creanga a trecut in lumea de dincolo, in Toronto, la aceeasi varsta - 96 de ani si in aceeasi noapte cu Regele Mihai.
|
Ovidiu Creangă / Toronto 12/6/2017 |
Contact: |
|
|
