Versuri
MĂ DOARE
Mă doare privirea pe câmp părăsit Pierdută prin ierburi de fân necosit, Prin glod de pământ demult nearat Prin plopi singuratici la margini de hat.
Mă doare auzul de cântec de ciori, De zgomotul sumbru ce naşte fiori Când zumzăie-n aer ciulini legănaţi Şi-n tinde se-aude suspinul de fraţi
Mă doare mirosul de gând râncezit Ce încă-şi găseşte un somn liniştit Fugind de puterea născută din dor De iubire de ţară şi drag de popor.
Mă doare simţirea pierdută de mulţi Acum dezbrăcaţi şi aproape desculţi De tot ce cu drag pământul le-a dat La munte, la şes, la oraş sau la sat.
Mă doare speranţa aflată-n pridvor În orice moment pregătită de zbor. Străbunii ar plânge de-ar şti că chiar veacul, Trăirii decente, n-a găsit leacul.
SE MIŞCĂ ŢARA Se mişca ţara cum s-a mai mişcat Când legi pentru hoţie se-ngrămădesc de zor. Ani mulţi în şir prea mult din ţară s-a furat Minţind poporul brav, flămând şi răbdător.
Nu puneţi talpa grea pe singura speranţă Ce încă mai avem aici lângă Carpaţi ! Nu sugrumaţi dreptatea ! Nu puneţi cutezanţă Corupţilor, hoţiei, când vor să le fim fraţi.
Vrem ţara cea străbună să fie luminoasă Aici, noi, ne-am născut şi-aici vrem să trăim. Pământul ei ne cheamă. El plânge când ne lasă Ca nişte câini pribegi pe un pământ străin.
Să luaţi aminte astăzi, aleşi la cârma ţării ! Noi nu v-am pus acolo gândind că veţi fura Şi ultima speranţă a existenţei noastre. Să-nvingem pe corupţi noi încă vom lupta.
|
Vărzaru Domnica 11/15/2017 |
Contact: |
|
|