De vorbă cu maestrul Gheorghe Zamfir
Marin Voican-Ghioroiu:
Iubite maestre, ne aflăm la finalul celei de a doua seri a Festivalului „Internaţional de Nai – Gheorghe Zamfir” Ediţia a IV-a, 2017 Găieşti, şi vă rog să fiţi amabil să-mi acordaţi un interviu pentru cititorii noştri: ca să cunoască ce compoziţii aţi cântat alături de foştii dvs. studenţi, Radu Nichifor şi Flavius Tinică? Când aţi compus aceste bijuterii muzicale şi pe ce mari scene au fost cântate, cu ce orchestre şi cu ce renumiţi dirijorii? Ce a-nsemnat pentru excelenţa voastră acest festival de avengură, când locul natal, Găieşti, a devenit oraşul internaţional al Naiului fermecat?
Gheorghe Zamfir:
...Pentru mine a constituit o mare satisfacţie şi bucurie, fiindcă a fost făcut cu sacrificii mari. Festivalul NAIULUI, pentru mine, constituie un un moment de mare satisfacţie, este un cumul de energie în care eu trebuie să dau totul, în domeniul simfonic, pop simfonic şi folclor.
După aplauzele şi ovaţiile publicului admirator, această seară o consider un adevărat regal, o seară magică, o împlinire sufletească... fiindcă am reuşit ca să le cânt spectatorilor din îndrăgitele mele compoziţii, care se află înregistrate pe discuri Philips: „Concertul nr. 1 în Sol Major” şi „Culori de toamnă” pe care le-am compus în 1983 la Paris şi le-am cântat în acelşi an alături de Filarmonica din Monte Carlo, dirijor Lawrence Foster (fost director artistic al Festivalului „George Enescu”) care are şi rădăcini româneşti, dar el s-a născut în America.
După mandatul, pe care-l terminase, inegalabilul dirijor Sergiu Celibidache (conoscut ca un dirijor genial) Lawrence Foster devine dirijorul Orchestrei Naţionale a Franţei.
Marin Voican-Ghioroiu:
Ce compoziţii aţi imprimat sub bagheta maestrului Lawrence Foster?
Gheorghe Zamfir:
Lucrările imprimate au fost:
- „Rapsodia primăverii” , o lucrare de treizeci de minute.
- „Concertul nr. 1 în Sol Major pentru nai şi orchestră”
- „Culori de toamnă”
- „Valsul negru” care face obiectul acestu disc, lucrări care au fost prezentae, cu excepţia „Rapsodiei”, m-am pregătit s-o interpretez în acest festival, ca găeştenii mei să audă că am compus şi lucrări simfonice.
Marin Voican-Ghioroiu:
Naiul sfânt, ce reprezintă în viaţa maestrului Gheorghe Zamfir?
Gheorghe Zamfir:
Este adevăratul meu crez! Naiul fiind un instrument multimilenar şi care este pur românesc, instrumentul nostru naţional... pe care aş vrea să-l propun ca brend în locul „frunzei verzi”.
Naiul a făcut parte din istoria neamului românesc şi s-a născut odată cu pământul, odată cu natura.
Eram freicit ca „Rapsodia” să fie cântată pe scena Casei de Cultură „Dumitru Stanciu” dar scena este foarte mică, orchestra simfonică a fost şi ea nu de dimensiuni foarte mari ca să poată cuprinde toată orchestraţia pe care am făcut-o, unde este prezent pianul şi harpa. Dar, după cum aţi văzut, mijloacele tehnice au lipsit...
Marin Voican-Ghioroiu:
Foştii studenţi ai dvs. cum s-au prezentat?
Gheorghe Zamfir:
„Concertul nr.1 în Sol Major” şi „Culori de toamnă” au fost intrepretate cu mare măiestrie de către Radu Nichifor de la Sibiu şi Flavius Tinică din Bucureşti. Sunt mândru de foştii mei studenţi care duc mai deaprte o părticică din sufletul meu, pe care i-am învăţat cu multă dragoste, findu-le părinte spiritual.
Radu Nichifor a mai cântat o lucrare de a mea „Valsul verde” pe care am compus-o în anii 1980, când eram în exil, la Paris.
Eu am interpretat doina „Sus pe culmea dealuli” în versiune simfonică. Cu aceată ocazie trebuie să spun că este foarte greu să interpretezi o „doină” cu orchestra simfonică, ea fiind o piesă „rubatto” de la prima notă până la ultima notă. Am reuşit să fac acestă performanţă, şi sper ca să o prezint ori de câte ori mi se va ivi prilejul.
Există o versiune a unui orchestrator francez din anii 1980, dar este foarte simplistă, numai acorduri lungi.
Marin Voican-Ghioroiu:
În acet program al concertului simfonic, o seară magnifică..., spuneţi-mi care a fost volumul lucrărilor semnate de compozitorul Gheorghe Zamfir?
Gheorghe Zamfir:
... Compoziţiile mele care s-au cîntat la „Seara simfonică” au fost în proporţie de nouăzeci la sută şi s-a mai cântat şi liedul „Ave Maria” (care face parte din cicul celor douăsprezece „Ave Marii” dedicate Sfintei Fecioare) alături de soprano de coluratură Rodica Anghelescu, care a interpretat-o în mod magistral, ca şi aria „Reginei Nopţii” (actul II) din Opera „FLAUTUL FERMECAT” de W. A. Mozart, soprană care, după părerea mea, este o prezenţă în modul cel mai fenomenal şi, ca să fac o subliniere asupra stilului şi vocii sale, cred că este cea mai bună soprană din lume în ceea ce priveşte interpretarea acestei arii.
Marin Voican-Ghioroiu:
De cînd colaboraţi cu dirijorul Daniel Jinga?
Gheorghe Zamfir:
Cu dirijorul Daniel Jinga şi „Orchestra simfonică - Gheorghe Zamfir 50” cu care am cântat în acest spectacol, şi lucrez de patru ani. Este un dirijor plin de talent care se dezvoltă pe timp ce trece, interesat de compoziţiile mele simfonice şi se dăruieşte cu totul în descoperirea lor. Este un băiat cu mare viitor şi îl apreciez foarte mult. Avem o colaborare fructuasă şi vreau să-l păstrez şi pentru alte lucrări. La ora actuală Daniel Jinga este dirijorul corului Operei Naţionale Bucureşti.
Marin Voican-Ghioroiu:
V-aş ruga să-mi spuneţi ce lucrări aveţi pe msa de lucru lucru ...
Gheorghe Zamfir:
... Am terminat „Simfonia divină” la care am lucrat zece ani (1991 – 2001), pe care vreau s-o pun în scenă la anul. Este o lucrare vocal-simfonică compusă pe texte biblice luate din Biblie „CARTEA CÂNTĂRILOR” (o alegorie a lui Iisus Hristos și al miresei sale, Biserica Creștină). Am folosit texte din Iov, Ieremia, Danel şi Noul Testament (o lucrare care durează o oră şi treizeci de minute). Nu am pus naiul decât la final cu „Ave Maria” – somtuasă, măreaţă, lucrare deosebit de dragă mie, şi sper să aibă succes la publicul ascultător, după treizeci de ani de aşteptare.
La ora actuală lucrez la un „Concert pentru flaut, nai ţi orchestră” lucrare pe care vreau să-l termin la anul viitor şi să o prezint în Italia, în premieră mondială, cu marele flautist Andrea Griminelli.
După aceea încep să lucrez la „Recviemul român” – o lucrare simfonică amplă. Cu această ocazie aduc la cunoştinţa publicului că noi nu avem, în momentul de faţă, o lucrare vocal-simfonică dedicată eroilor de la începutul istoriei noastre pe această planetă, eroi care s-au sacrificat în lupta de cucerire a tainelor naturii, a ridicării omului pe treptele cele mai înalte ale civilizaţiei, ca fiu iubit al bunului Dumnezeu. Această lucrare monumentală am început-o în anul 1997 (acum 20 de ani) şi vreau s-o dedic neamului meu de ziua Centenarului „MARII UNIRI” (1918 – 2018).
Opera „DRACULA” la care lucrez de peste douăzeci de ani, scrisă pe libretul scriitorului român George Astaloş, de la Paris, un libret în două acte scris în Limba Franceză.
Dorinţa mea fierbinte este ca să contribui şi eu prin scrierea unui ciclu amplu despre NATURĂ, aşa cum sunt lucrările: „Păstrăvul” de Franz Schubert, sau Simfonia VI-a „Pastorala” de Ludwig van Beethoven. Fiecare dintre noi, creatori de opere muzicale, are datoria să închine mamei „Ntura” compoziţii despre ape, păduri, munţi, păsări şi animale, flori, grâu, porumb, floarea soarelui, secar, orz, ovăz... care ne hrănesc;
fenomene care ne domină viaţa: căldura binefăcătoare a soarelui, unduirea vântului, bolta cerească ce-şi aprinde mii de candelabre în nopţile senine, ploaia, ninsoarea, etc.
Marin Voican-Ghioroiu:
Ce le transmiteţi cititorilor noştri?
Gheorghe Zamfir:
Le urez sănătate, bucurii, armonie, pace şi viaţă lungă!...
|
A consemnat: Marin Voican-Ghioroiu 10/7/2017 |
Contact: |
|
|
