Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


M-or troieni cu drag aduceri aminte…

Au înflorit şi s-au scuturat de floare salcâmii pentru a o suta douăzeci şi opta oară de când Luceafărul românesc s-a fost mutat în locul lui menit din cer.
Pentru a o suta douăzeci şi opta oară, teiul sfânt îşi scutură creanga de miresme peste pământul acesta în care s-a mutat trupul de lut al Poetului „veşminte de pământ luând”.
Au încercat nişte epigoni-acrituri, un fel de boieri ai burţii, să-l închidă, cu necuprinsul geniului său cu tot, în întunericul-debara care le ţine loc de raţiune.
N-au reuşit! Greşeala lor, spunea un cărturar om de ştiinţă român de talie internaţională, este că au îndrăznit să muşte din jarul stelei, uitând că La Steaua se ajunge cu iubire doar, altfel, orice încercare de a o atinge cu ură, îl reduce pe agresivul arogant la neantul din care s-a ivit.
Veste bună, Români! Eminescu trăieşte!
Cu fiecare 15 iunie îl simţim tot mai viu, ne simţim tot mai mândri că prin el ne recunoaştem frumuseţea sufletului şi clarul minţii, fericiţi că el s-a ivit în neamul nostru şi nu altunde, că prin creaţia sa limba română şi-a aflat înaltă înnobilare.
În Sfânta duminica din 18 iunie a.c., la Biserica ctitorită de Regina Maria din capitală, locaş de cult ortodox cu hramul „Sfânta Maria” – „Miron Patriarhul”, a avut loc slujba de prohodire a lui Mihai Eminescu cel mutat în viaţa fără de sfârşit, după încheierea obişnuitei (excepţionalei!) ceremonii liturgice oficiată de cinci preoţi parohi, cu participarea unui număr semnificativ de reprezentanţi din corul Patriarhiei Române (voci cu totul minunate prin limpezime şi profunzime), însoţiţi şi coordonaţi de Înalt Protosaltul Mihail Bucă.
Pe lângă enoriaşii aparţinători Sfintei Biserici, prezenţa unui mare număr de oameni de arte şi carte, nu mai constituie demult o întâmplare, aceasta intrând în ordinea firescului. Se cuvine să amintim iar şi iar că acest lucru a fost posibil graţie înţelepciunii şi deschiderii pe care Părintele Gheorghe Neagoe le manifestă faţă de creatorii din toate domeniile de cultură şi artă, participând la rândul său la acţiuni literar-artistice - recitaluri de poezie, lansări de carte, concerte, vernisaje de pictură şi sculptură etc.
Cine nu a fost în acea binecuvântată zi la oficierea prohodirii Poetului spre a-şi amesteca glasul în marele cânt-rugă „Veşnica Pomenire!”, cu privirea la flacăra tremurândă a lumânării şi cu ochii sufletului topiţi în lumina stelei din gând, a credinţei, a iubirii, a curăţeniei cugetului, nu va putea înţelege ce înseamnă sufletul românesc!
Ca de obicei la astfel de evenimente evocatoare împlinite aici şi sfinţite de rugăciune, Părintele Gheorghe (să nu vi se pară deşartă lauda fiindcă nu-i!) s-a îngrijit şi cu ocazia comemorării robului lui Dumnezeu Mihail (Eminescu) şi a neamului său cel adormit (de neamul curat românesc este vorba!), ca totul să fie făcut după sfânta rânduială creştină: lumina, smirna şi tămâia, coliva de grâu curat, colacul, vinul, prosopul (ştergarul), au ajuns la fiecare participant întru neuitarea celui comemorat.
Abia după aceasta a avut loc un omagiu cu adevărat emoţionant adus marelui Poet de scriitori şi artişti cu participarea întregii obşti a slujitorilor la sfântul altar de aici şi a enoriaşilor.
A vorbit mai întâi Dl. Florian Laurenţiu Stoica, Preşedintele Fundaţiei Literar-Istorice „Stoika”, în spusele sale înflorind parcă lumina gândului bun sub veghea geniului tutelar – Eminescu. Din Ţara Codrilor de Brazi de peste Prutul legănat de doina românească, a vorbit în limba dorului D-na Ambasador Iuliana Gorea Costin. Profesoara Floarea Necşoiu a prezentat o comunicare despre Eminescu şi poezia religioasă; au recitat din / despre Poet actriţa Doina Ghiţescu, poeta Victoria Milescu, Doina Bârcă şi compozitorul interpret Marin Ghioroiu. Din îmbinarea sfântă a muzicii semnată de Ciprian Porumbescu şi versurile eminesciene din Sara pe deal, soprana Dana Irina Gâju a făcut să plouă peste lume cu armonii ca nişte lacrimi de ape de lună ca mai apoi să cerem cu toţii într-un glas ca Eminescu să ne judece de-om avea sau nu dreptate că … suntem români, după cum ne-a lăsat mărturie de credinţă şi poetul basarabean Grigore Vieru în Dor de Eminescu, iar Ion Aldea Teodorovici cu Doina lui, ne-au legănat în cântec versul…
Mentionez dintre prezenţe poetice (tăcute dar văzătoare cu sufletul): Pasionaria Stoicescu, Ella Blue, Cornelia Violeta Popescu, Rodica Subţirelu, Eliza Roha, Ioan Raţiu, Corneliu Zeană, Viorel Speteanu, Florin Grigoriu, editorul Nicolae Roşu-Carpen, sculptorul Constantin Sinescu, realizatorul unui foarte reuşit bust al lui Eminescu, în ipsos deocamdată, care-şi aşteaptă turnarea în bronz şi plasarea în spaţiul public spre a ne veghea trecerea … Şi ca din senin (cât de senin e gândul care ne poartă spre bornele de lumină din lumea ca o pajişte de cânt!) îmi apare-n oglinda păstrătoare de frumuseţi care ne este sufletul, Eminescu acela în marmură albă nemurit o dată în plus de sculptorul român din Brăiliţa Nicăpetre devenit prin voia (?!) sorţii cea niciodată generoasă cu bieţii muritori, unul din marii sculptori ai lumii, nevoit să se auto-exileze din ţara lui în Lumea Nouă, cu escală pământească la Toronto şi, nepământească, în regatul pietrei şi al lemnului preschimbate în artă, adăugând astfel o treaptă mai mult coloanei fără de sfârşit a geniului românesc sub cerul lumilor.
Aici, la Biserica din Bucureşti, privesc cu pioasă admiraţie pictura de pe zidurile sale şi nu m-aş mira deloc să văd / să aud, coborând dintre sfinţii aureolaţi cu raze de lumină parcă de zugravii de subţire, chipul de azur şi vocea de taină a Poetului – Luceafăr: „Cum n-oi mai fi pribeag / De-acum înainte / M-or troieni cu drag / Aduceri aminte…
Da, noi suntem astăzi purtătorii aducerii aminte că a fost odată pe pământul nostru binecuvântat un Poet ca nici un altul de frumos la chip, la suflet, la gând, la cuvânt.
Numele lui – Mihai Eminescu.





Paula Romanescu    6/22/2017


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian