Adrian Enescu - Mybach (A&A Records 2017)
"Muzica este timp sonor." (Emil Cioran)
Adrian Enescu Portret 2011.jpgVehiculul cu care parcurgem acest excepţional timp sonor este albumul MyBach. Spun excepţional, pentru că este inedit prin creaţie şi modern prin expresie. Dezvoltarea unor frânturi de teme BACH şi armonizarea lor în estetica contemporană reprezintă o provocare artistică pentru mulţi muzicieni, tineri sau maturi, notişti sau urechişti, în activitate sau în repaos. Bach, Johann Sebastian Bach (n. 21 martie 1685 - d. 28 iulie 1750), a fost inspiratorul, călăuza şi veneraţia compozitorului Adrian Enescu. Albumul de faţă, apărut postum, este un al doilea proiect al său, primul numindu-se, "Bach în showbiz”, despre care maestrul ne povestea:
"Alături de Zoli Toth cântă un violonist, un violoncelist şi un alt percutionist. Împreună formează un quartet. Sunt 8 piese unplugged şi 10 piese în care există o orchestră electronică (background electronic) cântată de mine, pre-imprimată şi care se aude în boxe, iar cei patru cântă simultan cu mine şi live. Am făcut un turneu de 12 spectacole în zona Transilvaniei şi a venit foarte multă lume. Am „remixat” teme celebre din creaţia lui Bach. M-am îndepărtat destul de mult de partitura originală. Este un Bach urban, plin de energie, de vibraţie, o muzică foarte accesibilă, dar cu mult respect fată de un geniu şi... cu multă imaginație." (Adrian Enescu, selecţiuni din ultimul interviu, realizat de Ioan Big şi Radu Lupaşcu, apărut în antologia Culorile sunetelor, RAO, 2015)
Luni, 6 martie 2017, la ora 12.00, a avut loc lansarea MyBach, produs de prolifica casă de discuri A&A Records, în colaborare cu Fundaţia MUZZA, al cărui neobosit motor-producător este Alexandru Tipa. MyBach este cel de-al patrulea album editat de acest rezervat tandem, în întregime diferit de cele dinainte, atât ca încadrare stilistică, cât şi ca diversitate sonoră (primul album fiind de jazz, al doilea adună muzică de film, şi al treilea, este o reeditare cu bonus a unui mare succes din anii '80). O perspectivă cu totul nouă de abordare a unor teme cunoscute, pe care, mulţi din generaţia facebook şi iPhone, o vor îmbrăţişa cu tenacitate în spaţiul lor virtual. Modernitatea, în acest caz, este un atuu rezonabil pentru toţi fanii muzicii electronice. Este legătura noastră cu viitorul, prin realizările prezentului, ce îndeplinesc conştient, o sarcină ancestrală. Muzica lui Enescu are demnitate şi umple un imens gol în muzica românească şi (ne) îndeamnă la schimbare şi înălţare spirituală. Nu e totul pierdut, nu vă pierdeţi corăbiile, apar tineri extrem de talentaţi, precum Cristian Lolea, co-autorul acestui proiect, pe care l-a desăvârşit muzical, componistic şi desigur, tehnic (mixaj, procesare si post procesare sunet).
“Deși eram foarte apropiați și ne împărtășeam mereu gândurile și planurile muzicale, n-am apucat să și lucrăm împreună. Până la MyBach. Au fost câteva luni extrem de intense alături de energia muzicii lui Adrian Enescu. Restul se aude pe cele douasprezece track-uri…” (Cristian Lolea)
La îzbânda acestui disc a pus umărul sârguincios, chitaristul Radu Goldiș, unul dintre cei mai armonizabili chitarişti români de pretutindeni, în stare de orice intervenţie chitaristică (i)novatoare (pe chitară electrică sau chitară bas!), ce a ales din anul 1980, să trăiască în Statele Unite ale Americii (o mare pierdere pentru România, alături de mulţi altii, Dan Ionescu, Dan Andrei Aldea etc.). Remarc, de asemeni, o emoţionantă recitare cu actrița Adina Popescu - soția lui Adrian Enescu -, și nu în ultimul rând o inspirată comunicaţie cosmică provocată de intervenţia încântătoarei soprane, Liliana Irina Calora. Muzica ar trebui să vindece, să lege prietenie şi dragoste între semeni. Muzica lui Adrian Enescu i-a dăruit putere soţiei sale, pentru a ne spune câteva cuvinte despre realizarea acestui album postum. "Cristian Lolea a continuat munca lui Adrian. A mers pe formulele şi ideile lui,care sunt ieşite din comun, faţă de ce se face în muzica românească. El este acum ca şi copilul meu. Nu am să am niciodată cuvinte să-i mulţumesc pentru faptul că a continuat şi continuă muzica lui Adrian, geniul lui, ştiinţa lui despre carte, ştiinţa lui de muzică. Eu nu pot să vorbesc acum în numele lui, pentru mine este ceva îngrozitor, că nu am erudiţia lui, nu am..." (Adina Popescu)
Un om care a ascultat şi a studiat toată creaţia celui mai mare compozitor al tuturor timpurilor ştia ce să aleagă pentru acest proiect-experiment. Numele pieselor sunt seducătoare simboluri cinematice din panoplia atât de aproximativă, a celei de-a şaptea arte. Consumul în exces al acesteia dăunează culturii de masă. Cinematografia nu este întotdeauna un refugiu, cum nici în spatele unei partituri nu te poţi ascunde. Rezum ideea la preferatele mele, ce pot fi chiar hituri, oriunde în eter (şi nu au, culmea!, nume filmice): 1989, Galaxy şi Sun Dance. MyBach este un album excepţional, deoarece, dacă reuşeşti să-l parcurgi detaşat, cu foarte mare atenţie, şi-l dezbraci de aura uşor mercantilă, îi descoperi în străfunduri un univers autentic, stăruitor şi propriu artistului, pentru care mulţi dintre puriştii artei muzicale roşesc cu invidie (birocratică, desigur). Acest amănunt dezleagă orice compromis ars pe rugul facerii şi trimit muzica lui ADRIAN ENESCU în panteonul iluştrilor săi predece-sori, Vangelis, Tomita, Rick Wakeman, Wendy Carlos şi cu voia dvs., ultimul pe listă Mike Oldfield (pun pariu că nu v-a dus gândul atât de departe).
"Prin cultură poţi accesa şi poţi transcende" (Adrian Enescu)
Şi tot despre acest album, criticul muzical Anca Romeci spunea: “După un plan schițat de marele prieten și maestru defunct, Adrian Enescu, finalizarea proiectului avea să îi revină spre îndeplinire urmașului său, Cristian Lolea, expert în mix-uri sonore de zguduitor simț dramatic (surpări, viraje, stupefiante suprapuneri de texturi), cu consecința redimensionărilor de toate tipurile: planetare și galactice, filozofice, sacre, profane, tribal magice, new-age. Întocmai cum le puteți identifica ascultând albumul MyBach, cu acompaniamentul vizual bine ghidat de titlurile cu trimiteri cinematografice, de la Michelangelo Antonioni la Michael Curtiz. Nu poți rămâne același după coliziunea cu copleșitorul univers MyBach 2017!”
Suficient de convingător sper, pentru conducerea radioului, de a promova artişti români, de-a-i difuza şi promova pe undele tot mai ostile fenomenului muzical autohton. În final, vă invit să achiziţionaţi toate albumele colecţiei (felicitări lui Adi Păun pentru concepţia grafică şi cuprinzătorul booklet) şi să nu uitaţi că, Arta Sunetelor poate oferi satisfacţie celor îndreptăţiţi să primească, cu evlavie, Bucuria Sunetelor.
"Am descoperit muzica de unul singur sau muzica m-a ales pe mine. Tot ce era ritm şi sunet mă fascina. Îmi aduc aminte, stăteam pe podul Basarab şi ascultam polifonia (cântatul pe mai multe voci) care se compunea din ritmurile roţilor de tren, din aburii scoşi de locomotive combinat cu şuieratul grav sau ţiuit, cu murmurul oamenilor, cu zgomotul maşinilor. În scurt timp am devenit dirijorul, solistul şi compozitorul acestui ansamblu.
Pentru mine asta înseamnă bucuria sunetelor." (Adrian Enescu, text apărut pe coperta 4 a antologiei Bucuria sunetelor, 2016)
artasunetelor.ro
|
Radu Lupaşcu 3/28/2017 |
Contact: |
|
|
