Poeme
POEZIA LUMII
Trece-o domnişoară-n gândurile-i nude
Şi cu faţa-n zâmbet, trupul îi vorbea
Aruncând privirea-n ierburile crude
Şi-n pământu-n care apa mai mustea...
Mai trecu bătrâna ce-şi trăgea piciorul
Şi un cărucior mare, cadrilat.
Gânduri trec prin minte-mi: trist e viitorul
Când de tot şi toate poţi să fi uitat….
Coborâţi în stradă, porumbeii veseli
Ciugulesc seminţe de pe trotuar.
Şi în lumea-n care ei aleargă liberi
Nu le sta în cale gândul meu hoinar…
Trece troleibuzul îndungat cu roşu
Şi cu feţe-n gânduri luate din amvon.
S-a oprit. Pe scară-ncet coboară moşu
Pipăind în juru-i cu un alb baston….
O fetiţă plânge. I-a căzut păpuşa
Ancorată şubred într-un cărucior.
Mama o pansează şi închide uşa.
Gându-mi o-nsoţeşte de după zăvor….
Liceeni în cete sunt în drum spre şcoală.
Mersul lor e dat vorbelor cu haz
Şi dacă de teme mintea le e goală
Spun că e virtute şi deloc necaz….
Bate vântul tare. Cred că vine ploaie.
Vreau încă să stau şi să mai privesc
Tot ce mai e scris în a vieţii foaie
Poezia lumii, pe care-o trăiesc.
DANSUL LEBEDEI
Liniştea cerului adormit
s-a înrolat
în garnizoana pereţilor
cu acustică
desăvârşită.
Viorile îşi îngână prelung
sufletele învăluite
în parfum
de irişi visători.
Perdele mari şi grele
se despart
în balans condimentat
cu zvâcniri uniforme.
Simfonia culorilor violacee
adună fluturi
ce dansează
în cămările inimii
Şi peste toate
lebăda scăldată
în petalele
trandafirilor albi
împarte zâmbetul
şi el plin de linişte.
NEBUNIA A CUPRINS PLANETA
Nebunia a cuprins planeta
când soarele e încă
mic copil.
Din cingători ascunse
ce poartă guri de tun
ies limbi de foc
acoperite de fumul
nesăbuinţei
şi împrăştiind curajos
moartea.
Nimeni nu clipeşte.
Creiere nedesţelenite
curg liniştite
spre linia
orizontului
şi coase îndoliate
seceră recolta.
La margini de drum
florile sunt toate
însângerate.
Au început să crească
pretutindeni
şi nimeni
nu le mai culege.
PRIVESC ÎN JUR
Privesc în jur.
Văd oglinda
mare şi adâncă
a milioanelor de gânduri
rătacite pe cărările
speranţei,
fire toarse de păianjen
dar neţesute încă.
Privesc în jur.
În nimicnicia lumii
frământată
cu turnuri de biserici
laolaltă,
văd roţile morţii
măcinând vieţi
împreună cu pruncii
stiinţei
şi nepăsarea oamenilor.
Atunci crezul născut
se topeşte
în focul
indignării.
El arde totodată
fire toarse de păianjen
dar neţesute încă.
NEDUMERIRE
Doamne,
Te-am implorat deseori
Să-mi faci drumul
Fără spini.
Să nu zăbovesc
În cărări mocirloase
Pe care răul coase
Haine frumos împodobite
Cu stele din mizerie.
Doamne,
Văd turnuri de biserici
Şi-aş vrea să fiu
Mai aproape
De tine.
Ce zici ?
Să-ncerc să urc
Să mă auzi mai bine ?
Ne-am botezat
În crezul Tău cel sfânt.
De-aceea noi
Ce suntem pe pământ
Am făcut scări infinite
Din rugăminţi.
- uneori şi la sfinţi –
Pe care să urce
Suflete înveşmântate
Şi neadormite.
Doamne,
Ce măsură ai
Să împarţi
Puterea,
Ajutorul
Şi tăria,
Care fac să fie
Drama,
Bucuria ?
Vecina a plecat
Să muncească.
A făcut platoşă din semnul crucii.
Te-a rugat
S-o ajuţi să depăşească
Greul,
Necazul,
Orice s-ar ivi
Şi poat-alunga
Chiar mici bucurii.
Hoţul a plecat
Să muncească.
A facut platoşă din semnul crucii.
Te-a rugat
Să-l ajuţi să depăşească
Greul,
Necazul,
Orice s-ar ivi
Şi poat-alunga
Chiar mici bucurii.
Doamne,
Puternic,
Bun
Şi generos
Ai ascultat rugăminţile
Şi le-ai îndeplinit.
Poţi dormi liniştit
Sau poţi veghea mai departe
Cu urechile ciulite
Spre glasurile mult smerite.
Că doar Tu,
Doamne,
Eşti fără de păcat.
Amurg în Carpaţi
Umbra s-a stins demult
în aer,
ierburi
şi frunzişuri.
Pamântul înfierbântat
respiră
şi din văile adânci
străjuite de stânci
răsuflarea aburindă
clocoteşte
ca din nările
unui monstru.
Pavăză,
în orizont ,
stă crucea răstignirii
gândurilor înalţate
spre spălare
de păcate.
O sprânceană arămie
face înconjur
de brazi singuratici,
nişte ostatici
agăţaţi de cer
să se salveze.
Printre pietre stafidite
gângăniile se pierd
în ascunzişuri.
Gândurile lumii
cuprind
aer,
ierburi
şi frunzişuri.
FLORI ŞI RAMURI VERZI
Sub un cer cu lună nevazută
Şi în vraja unei seri târzii
Răscolit-am viaţa mea trecută
- Gândurile moarte, gândurile vii -
Am căutat în amintiri cuprinse
De secunda timpului grăbit.
Am căutat în focurile stinse
Pe poteci ce încă n-au pierit
În cenuşă înc-am găsit vise.
Sufletul cu sârg le-a adunat
Că în ele mai purtau închise
Flori şi ramuri verzi de altădat.
Şi învăluită în speranţe mute
Eu am aşezat pe noptieră
Flori cu fructe încă nevăzute
Ramuri să-nflorească-n altă eră.
|
Domnica Vărzaru 1/22/2017 |
Contact: |
|
|
