Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


La inceput de an

Sfârsitul singurătătii

Trezitu-m-am în plină noapte
în al singurătătii hohotit,
cum că-i bolnavă de tăcerea-mi lungă,
drept care la plecare s-a gândit.

“Dar cum voi fi eu fără tine?”
am dat să strig, iar ea m-a repezit:
“Nu mie-mpreunarea să mi-o ceri,
când tu nelinistii i-ai fost menit;

fii cel ce esti – un visător
pierdut în astă lume a cârtirii,
unde visarea-si are rostul ei
de condiment al vietii si al firii”.




Norii suri

Norii suri cu frunti imense
lenea tot mai jos si-o lasă
si cu plânsul lor ciclopic
prind pământul ca-ntr-o plasă.

As putea pe-a ploii funii
să mă urc până la stele,
de-as avea încredintarea
c-am scăpat de-a lumii rele.

Dar cum omul lut se cheamă
si cum moartea-n lut se-ndeasă,
ce să caut eu aiurea
când pământu-mi este casă?

Mai bine moartea printre-ai tăi
decât o viată-nstrăinată
pe un tărâm fără hotar
unde lumina-i degerată.

Căci moartea nu-i punctul final
de viata-i cu folos trăită,
smulgând o clipă cât vecia
din fericirea irosită.

Iar fericirea dar s-o faci
celor ce sunt si vor mai fi –
dovadă vie că-i bogat
doar cel ce stie-a dărui.




Interpelare

Doamne,
de la alesi am învătat
cum poti primi răspunsuri clare
doar prin interpelare.
E drept că ele nu ajută
o viată-atâta de coruptă
încât apare ca sucită,
dar orisicât avem dovada
că plugul si-a pornit lucrarea
în minti, deprinderi si-obiceiuri,
să are democratic tara
cu zelul din agricultură,
unde tăranii reciclati
muncesc cu spor la-nfulecat
de când au document la mână
că sunt someri calificati.
*
Te-ntreb atunci ceresc Părinte,
cum l-ai făcut pe om de-i sui
si unde este mintea lui
când rosturile si le uită
împins de forta egoismului?
C-o mână doar ai dăruit,
altfel cum naiba se explică
că omul pare-un zăpăcit:
ba soricel flămând de taine
dosite-n scrinul vrerii Tale,
ba frunză smulsă de păcate
din pomul vietii fără moarte,
ce de furtuni e-nvârtejită
si-apoi în tină azvârlită...




Crăiasa zăpezilor

Mai alb ca neaua si lumina
e al crăiesei trup divin,
învesmântat în văluri dalbe
si-n toate aducând a crin.

Miros de crini ea răspândeste
la fiecare gest regal –
zeită e, dar si femeie
cu părul lung si-obrazul pal.

Stă singură-n al ei palat
durat din gheată si din nea
si un suspin i se strecoară
din pieptul palpitând abea...

De gheată fu până mai ieri,
când la hotarul dinspre sud
văzu sărind din floare-n floare
zeul Amor gingas si nud.

De-atunci îl vede si-l tot vede
cum tumbe face-n văi si lunci,
iar inima i-a prins a bate
mai altfel ca si pân-atunci.

Un dor de soare o cuprinde,
dor de verdeată si căldură,
de dragoste mistuitoare
cu-aromă dulce de-aventură,

încât scârbită ea se simte
de tron si-a sa împărătie;
ar vrea ca totu-n schimb să dea
numai iubita lui să fie.

Dar cum să schimbi ce ti-i sortit
de Cel ce-n mâna Lui închide
destine si atâtea morti
ba exemplare, ba mai hâde?!

De-aceea stă îndurerată
gândindu-se că nemurirea
o fi ea bună-n linii mari,
dar are si o parte rea:

Când nemuritii nu au voie
să facă ce fac muritorii,
e semn că-n vesnicii e-o hibă
cu piesa si cu toti actorii!




Părul tău

Noptos
si greu de-mbătător miros,
părul tău
- o, preafrumoaso -
e puntea aruncată
de oarba întâmplare
peste torentii sortii mele,
pe care se duc
si se tot duc
sperantele iubirii nepereche,
strânsă ca-ntr-un cleste
de dor si disperare.




Glasul clopotelor

În fiecare zi-i orgie
de voci iscate în aramă –
e-a clopotelor tânguire
după eternul ce pe om îl cheamă.

Si glasul clopotelor Parce
peste oras aleanul si-l presară,
ca omului să-i dea de stire
că viului sortit îi e să piară.

Apoi coloana vocilor unite
se-naltă ajungând la cer,
ca-n sus să ducă doruri multe
si-n jos s-aducă blândul ler.





Noul an

Din trupul timpului desprins
si din al său avan capriciu,
intrat-a-n lume noul an
spre-al omului firesc supliciu.

N-avem motive să-l dorim
ori să-l cinstim ca pe-un amic –
aidoma-i cu fratii lui
ce văd în om doar un nimic.

Dar ne-amăgim să tot sperăm
că noul an va fi altfel,
când megaplanuri zămislim
si când ne cramponăm de el.

Românii-n spetă au talent
să se-amăgească-n fel de fel
prin cincinale si-anuale
durate c-un politic tel.

Atâta doar că timpul râde
de-ale politicului mofturi,
văzând în ele nostimada
cu broasca si-ale ei avânturi,

ce pusu-s-a să bea la apă
până cât leul va ajunge,
dar a crăpat mai înainte
ca brotăceii s-o alunge.





Albul matern

Albul lăptos al zăpezii
surâde
când buzele reci
ale luminii pale
ating fata dumisale,
si cu tandretea unei mame
prepară scutece de gheată
pentru pământul
adormit
si-ntroienit,
care aidoma unui copil
scânceste multumit
si-n somn tresare
c-un adorabil tocăit.




Homo ludens
(Omul care se joacă)

Că omul s-a jucat cu focul
de când în lume ochi făcu,
ne-ncredintăm nu doar din mituri,
ci si din chipul lui de-acu.

În plan moral-spiritual
el a rămas acelasi ins –
avid de-onoruri si de bani
si-n felurite intrigi prins.

Politicestile cabale
sunt jucăria sa-ndrăgită,
chiar si atunci când zvârle-n foc
speranta unei lumi mintită...

Fireste că nu-i focul furat
de Prometeul curajos
pentru a omului progres
când de-a-ncălare, când pe jos,

eroic act fără egal
ce-n zei stârnit-a ofticatul,
încât făptasul fu legat
să-i mânce vulturul ficatul.

Nu-i nici măcar focul edenic,
pe care-Adam l-a întetit
cu-mbucătura buclucasă
din fructul pomului oprit.

Îi jocul lui din totdeauna
cu reguli pentru jucător,
pe care tot el le încalcă –
Deci homo ludens e-un trisor!





Mersul tău

Mersul tău,
divina mea,
aidoma-i c-o floare
în miscare,
ce trupul gratios si-l pleacă
dup-a zefirului suflare;
e un poem al dăruirii,
eterna omului poveste
nu numai despre Feti frumosi
si cu Ilene Cosânzene,
ci despre-acei necunoscuti
de vesnicie înghititi,
ce-au pătimit pe-a lor Golgotă
când dragostea le-a fost răpită;
un fulg de nea e mersul tău
în legănarea lui de vis,
ce-n gene-ncearcă să-si anine
intensul alb de paradis;
ori poate că-i o melodie
sculptată-n supraomenesc,
cu-nmlădieri ce te-nfioară
si cu fiori ce te-ametesc.










George Petrovai    1/7/2017


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian