Asteptarea - roman in lucru
Cap. 12. Barn
Se spune, desigur cu o marja de eroare apreciabila, ca doar 20-30% din populatia care e ACUM in viata a trecut prin doua transformari majore ale Romaniei.
Desigur, ce a urmat dupa 1947 (abdicarea regelui Mihai I) e "una" si cu totul "alta" e ce a urmat dupa 1989.
In prima perioada, conducatorii de-atunci sub influentza rusilor au aplicat o politica brutala, multi oameni de seama ai Romaniei fiind inchisi, schingiuti si in final ...
eliminati. Pe de alta parte, s-au nationalizat principalele mijloace de productie, in agricultura s-a terminat colectivizarea fortata si am "intrat" in acel regim totalitar, terminat tot cu niste crime: omorarea sotilor Ceausescu!
Din pacate, in decembrie 1989 au murit si multi oameni (mai ales tineri) si vinovatii
n-au fost...gasiti nici pana azi!
In acea perioada, Barn era in concediu legal de odihna.
Pe 22 (cine-a tras in noi! – sloganul de
mai tarziu) s-a dus sa-si faca plinul (vorba vine) la
masina, deoarece benzina era rationalizata, se dadea
pe bonuri si nu aveai voie s-a alimentezi decat in
ziua a carei cifra (prima in primele 9 zile, sau a
doua in celelalte) corespundea cu ultima cifra a
numarului de inmatriculare de la masina. De asemenea
circulatia duminica se facea o data pentru masinile
care aveau numar de inmatriculare cu sot, iar
urmatoarea duminica pentru cele fara sot. Multe
cupluri de prieteni, sau vecini pur si simplu, isi
alegeau numerele de inmatriculare unii cu sot, ceilalti fara sot, pentru ca, in
cazuri de urgenta, sa poata folosi unul masina altuia!.
Deci, pe 22, Barn, a carei ultima cifra a numarului de
inmatriculare era 2, s-a dus sa-si alimenteze masina,
apoi, cam pe la 1 p.m. s-a gandit sa se duca s-o ia pe
Nela de la serviciu. Tocmai atunci s-a anuntat ca
generalul Milea a fost gasit mort, probabil “sinucis”
si apoi, in cabinetul directorului, a vazut lucrurile
acelea formidabile de la televizor. Pe vremea acea
erau formidabile, mai tarziu…
Atunci, pentru prima oara, a sesizat FRICA pe fatza
unor oameni. In biroul directorului erau multi stabi
si cu functii in partid – fireste. Unii se bucurau
(altii stateau in expectativa – sa vada cum evolueaza
evenimentele), apoi lucrurile s-au lamurit si s-a
trecut la actiune: unul din secretarii unei
organizatii de baza (OB) a dat dispozitie ca “poarta”
sa se inchida si sa nu dea voie la nimeni sa iasa din
cladire! Acela a ajuns mai tarziu un prosper om de
afaceri, cu doctorate in diferite domenii, care clama
pe toate drumurile cat a avut EL de suferit pe vremea
comunistilor!.
A doua fapta, mai ciudata, un coleg a spart biroul
celui de la securitate (fiecare intreprindere avea un
om de la securitate care raspundea de activitatile
care intrau in sfera lui de interes) si a anuntat ca
n-a gasit niciun document in el. Doar un birou, un
fisier si un scaun – toate goale.
Ciudatenia a constat in faptul ca tipul a spart biroul
“singur”, ca nevasta celui de la securitate lucra de
fapt in aceeasi intreprindere si a avut timp sa
sustraga anumite acte, fara ca cineva s-o controleze
mai apoi.
Apoi a inceput mascarada si batjocura la adresa
poporului roman. S-au facut comitete de intreprinderi
care au organizat “paza” acestora impotriva
teroristilor. La blocuri la fel. Se faceau FSN-uri
(adica Fronturi de Salvare Nationala si nu Fondul fara
Stirea Nevestei, fond pe care-l avea orice sot!).
Au aparut cateva fituici cu tot felul de informatii
senzationale: ca apa e otravita, ca au venit avioane
care nu faceau zgomot si desigur TERORISTII, ba c-a
fost prins unul, care de fapt nu era, ba ca altul,
care de asenenea nu era, ba ca altii de alta
nationalitate aveau arme, dar nu erau nici aia, in
fine, pana la urma, NU S-A GASIT NICIUN TERORIST!.
Morti si raniti cu duiumul, legi peste legi, voci
peste voci, telvizorul era ca si cum il ascultai pe
Dumnezeu, totul, cum spuneam, o mascarada. O facatura.
Chiar a gandit-o cineva? S-a adaptat din mers la
evenimente si a controlot tot timpul situatia? Trebuie
sa-i recunoastem maiestria pe de o parte, si prostia
poporului, pe de alta parte. Cum, poporul roman a fost
prost? Iar la “stupid people”! Da. Prost educat (mai
bine zis intr-un anumit fel), fara scoala, fara
cultura politica sau economica. Au crezut cu totii.
Chiar oameni care de fapt aveau o licenta, sau cultura
generala deosebita, pentru ca Romania n-a dus lipsa de
asemenea oameni, oameni care s-au realizat in
strainatate si pe vremea comunistilor fugind, sau
platind pentru a li se aproba emigrarea, sau dupa,
emigrand, de data asta legal.
Au inceput sa se dea legi peste legi (de fapt decrete)
care sa compenseze lipsurile dinainte, la tara lumea a
inceput sa-si ia ceea ce credea ca fusese al lor de pe
vremea colectivizarii (adica cu 40 de ani inainte!),
alta constitutie, primele alegeri libere dupa 1944
s.a.m.d. Nimeni din conducere, sau cei care au avut
decizia in mana, nu s-a gandit la viitor. Sau au fost
in minoritate. Iar viitorul s-a dovedit, fara tagada,
ca n-a fost gandit, ceea ce era (pentru ca totusi
valori materiale existau) s-a distrus, furat,
paraginit. Acum, dupa, se pot face multe speculatii
care sa inceapa cu “DACA”. Vinovatul? De regula vina
se da pe cel mai mare. In Romania vina a fost data pe
Ion Iliescu. Categoric are partea lui de vina. Nu si-a
facut harakiri, asa cum au procedat unii conducatori
japonezi din timpul celui de-al 2-lea razboi mondial.
Totusi, daca o persoana ca el, sau un grup de oameni
care au fost la putere atunci, isi asumau vina pentru
ceea ce a urmat, parca altfel ar fi fost! Pentru
moralul oamenilor: “da domne, au gresit, au
recunoscut, au platit, hai sa indreptam ce se poate indrepta”.
Probabil, una din solutii ar fi fost ca sa fie chemat
un economist (unii au si venit de altfel) care sa
gandeasca situatia viitoare, dar prima masura ar fi
trebuit sa fie conservarea tuturor bunurilor existente!
A inceput procesul de privatizare (formula MEBO intai)
care de fapt nu a facut altceva decat sa imbogateasca
anumiti oameni. Au fost alesi acesti oameni? Din
cunostintele lui Barn, da! Adica erau oamenii din
esalonul II, in ierarhia comunista, plus, cate
unul-doi care a avut norocul sa fie pe “acolo” si sa
apuce si el ceva!
Lui Barn in general nu-i placea sa minta. E drept, nu
spunea tot adevarul uneori (ceea ce juridic inseamna minciuna
prin omisiune) dar acum n-a mai vrut sa minta in
probleme importante. De ex. im probleme tehnice. Acolo
calculele sunt exacte, rezultatele asisderea si nu
ramane decat sa faci asa cum scrie proiectul. La
institutia lui s-a spus ca nu este nevoie: “daca unul
vrea o jucarie care nu va merge, tu fa-o si e treaba
lui. Butada era: “popa vrei, popa iti fac!”
Pe 4 ianuarie 1990 Barn si-a scos pasaportul (mai
avusese unul de serviciu) si atunci, pe o invitatie
facuta in 1981(!), a cerut viza din partea Ambasadei
Israelului pentru a putea pleca si vizita aceasta tara.
Emotiile lui au fost deosebite. A fost un fel de
vedeta acolo, deoarece era in februarie '90 si cei peste
400.000 de israeliti de origine romana au suferit si
s-au bucurat alaturi de romani de caderea dictaturii.
Ce-a vazut, se scrie in orice ghid turistic. Noptile
erau mai grele, daca nu se “lungeau”, pentru ca se
gandea la Anna.
Apoi s-a intors si a inceput sa-i explice Annei multe
din teoriile lui privind viata.
- Noi traim intr-un spatiu tridimensional, orice elev
de liceu stie. Fizicienii s-au gandit sa mai introuca
un element, timpul. Si acest lucru e cunoscut. Cum il
socotim? Cum “curge “ pentru fiecare? Cand zici “peste
10 secunde fac ceva” deja au trecut 3 secunde, iar
cand s-au implinit cele 10 secunde, strict masurate,
nu pot zice am facut nu stiu ce, pentru ca deja nu mai
este in a 10-a secunda ci in a 12-a, a 13-a s.a.m.d.
Deci, concluziona Barn, cand vorbim de timp si
asteptam cerva, PENTRU CA MEREU ASTEPTAM CEVA,
unitatea de timp care vrei s-o folosesti o scazi
pentru inceput si pentru sfarsitul perioadei. Adica,
am tren peste trei ore, gandesc ca mai am O ORA de
asteptat, deoarece in ora cand ma gandesc sau vorbesc
despre asta, deja nu mai este ora ca unitate stricta
de timp, iar ultima ora, odata ajuns in ea, nu mai
poti vorbi de o ora. In ultima ora poti spune de ex.
ca mai ai 40 de minute de asteptat (scazand 10 minute
la inceput si 10 la urma), cand ajungi in ultimele 10
minute, spui mai am opt minute de asteptat, in ultimul
minut, zici, am 58 de secunde asteptat. Ai inteles?
- Ceva…
- Curios e, ca dupa ce am “emis “ aceasta teorie, am
citit “Muntele vrajit”, experienta traita de Thomas
Mann intr-un sanatoriu din Elvetia, iar intr-un spital
altfel curge timpul si are si el o teorie asemanatoare
aproape privind timpul. Nu chiar identica cu a mea,
dar asemanatoare in principiu.
- Sa-mi dai si mie cartea s-o citesc.
- Sigur. Dar in prefata spune ca va trebui s-a citesti
de doua ori, daca vrei s-o intelegi. Asa am facut si
eu, crede-ma!
- Bine.
Apoi, a venit despartirea de Anna, arestarea ei a fost
o eroare, reusind sa convinga judecatorii ca de fapt
sotul ei (care a recunoscut cinstit) a facut trafic cu
droguri. Dupa iesirea din puscarie (cateva luni) s-a
facut “baiat de treaba”, dar casnicia lor nu este
chiar cea mai fericita…pana la urma divortand.
Au inceput problemele de sanatate pentru Barn,
probabil o anumita viata dezordonata, coroborata cu
necazurile personale legate de viata profesionala l-au
condus intai la un edem pulmonar, salvat in ultimul
moment (zicea doctorita – exceptionala de altfel!).
Era in pat, i se facuse injectii cu diuretice deoarece
important era sa elimine din lichidul acumulat, intai
prin urina, si i se aplicau proceduri in acest sens,
Nela statea si se utia la el, si el la ea. Pentru el
era o persoana cu care fusese fericit (in felul lui!), ii facea bine
s-o stie acolo, dar ea, ea oare ce gandea? Nu va afla
niciodata…
Din cauza edemului s-a decompensat inima i s-a spus, I
s-a rupt o valva si nu putea face doi pasi fara sa
oboseasca. La coronarografie i s-au descoperit si artere
obturate peste 75%. Concluzia medicilor: operatie pe
cord deschis cu repararea valvei si punere unor
by-pass-uri. Ceea ce s-a intamplat si cand si-a
revenit, deoarece 7 zile a fost inconstient, prima
persoana pe care a vazut-o a fost Nela. Poate ca ceea
ce a simtit el atunci, au simtit alte milioane de
oameni vazandu-i pe marii propovaduitori de religii,
sau oameni din viata publica, admirati de o galerie
larga de populatie.
Mai simplu zis, apoi afirmat de catre Barn oridecate
ori avea prilejul, parca l-a vazut pe Dumnezeu.
Avea sa se convinga mai tarziu, ca Dumnezeu are planul Lui...
Vindecarea a fost relativ rapida si Iana i-a scris ca
daca de ziua lui de nastere statea in spital asteptand
operatia, urmatoarea zi de nastere o va face in Canada
la ea.
A facut formele necesare si intr-o zi i-a spus Nelei:
- Am primit viza pentru a pleca la Iana in Canada! Ma intorc!
|
Alexandru Szombath 11/14/2016 |
Contact: |
|
|
