Poeme
Concert in fugile lui Bachus
In sala de concert de-ar navali, un clovn.
Sau in oficiul muncii – up – stay – down.
Sau in sedinta, marilor bufoni.
Sau in razboi. Calare pe un nor.
Si lumea – serioasa – de pe scaune
Cu mainile in poala, sau pe arme,
Sau – in picioare – rezolvand la daune –
Sau – luand notite, conspectand de zor,
Ceva … injuraturi… din viitor –
Oripilata, ar striga: afara!
Bufonul asta… vesnic… ne omoara…
Sperantele… de-am mai urca… o scara…
Noi…
Cei care conducem tot galopul…
“Vai de invinsi!” Si dupa noi,
Potopul…
Pe vremea aceea, de azi, si de maine
Pe vremea aceea
Nu conducea femeile tarii –
Era o fetita inalta
Ca spicul verde de grau –
Maslinie
La boaba –
Si cu pasii
Saltati ca de vant –
Cu ghiozdanul in spate
Mic, cat cartile toate –
Care nu incapeau
De atatia munti,
Si de ape
In nicio calatorie
Departe –
Pe vremea aceea
Era prima
La scoala
Si pleca
De acolo
Cu ochii plini de mirare
Sa descopere
In vreo fereastra
Vreo floare –
Pe vremea aceea
Stia foarte bine
Unde merge
Atat de subtire
Nu exista
Nicio urma
De sare
Pe care
Sa n-o lase
In urma
s-o linga
puii
catelei
din strada
care n-avea mancare…
Vanzare de vant
Am vazut in aceasta vara
limba romana
in concediu
pe strada.
La margini de tara.
Facea trotuarul fierbinte.
Cu o chitara
Si o cutie de vioara
Asezate drept inainte.
Si nu o purta
Ca o indragostita
De gat
Decat
Un tanar
Frumos
Si murdar
De nesomn
Pe picioare.
In slapii lui ieftini.
Cu ochi mari.
Si cu parul nepieptanat
Ca un crai nou
Mereu desteptat.
Limba romana
Canta despre vinovatii fara vina
Canta despre cei care gandesc
Canta despre luceferii acestia cu parul lung
Si lumea trecea
Spre plaja
La steaguri
Nevinovata
Curata
Frumoasa
Ingrijita
Intr-o limba sticloasa
Si ii arunca chiar
Limbii romane
Cate un banut
Foarte mic
In cutia de vioara.
Fara sa o priveasca cu ura.
A cantat
Pana seara
Limba romana
Intre teatrul de vara
Inchis
Al tuturor limbilor
Limbii romane
Si puntea
Peste doua lacuri
Ca doua lacrimi
De Ana,
Si a doua zi
Pe locul ei
A rasarit
O limba mai tanara
Cantand
La chitara
Classica
O rapsodie neterminata.
Cine poate sa cante
Aici
In concediu
La mare
Pe gratis
In strada
Fara cazare
Fara masa
Fara transport
Doar
Cu limba romana
Si toate limbile ei
Dintr-o viata
De teatru
Rapsodia
Romana?
Intreaga?
- Doar niste tineri
Atat de nebuni
Ca nu au nici masini
Nici service
n-au
nimic
si cu banii
cat mai au de murit?
Sa deschida
Eternul lor teatru
Dinainte de vara?
“raspunsul, prieteni
E vanare de vant…”
- E vanzare?
De vant?
Versetele matusalemice
Un muftiu, pe lumea plină
De nevoi, primi măslină:
“Cui s-o dau?” Gândi adânc.
“Cui i-e foame… O mănânc…”
Cantecul autostradei fetei albastre
Ce rentabil, poate, ti se pare
Tineretea sa ti-o vinzi, pe-un ban…
Cine-ti da pe ea, macar, mancare?
- Nici macar – din ceruri – vreun Sultan…
Si tu vezi – in jurul tau – atatia –
Nici nu stii – de unde – au iesit –
Din ce munci – imparte – Constitutia –
Esti o tarfa – numai - de platit –
In organigrama cea globala
Rupe fiecare cat – ce poate…
Nu e loc de fiecare coala,
De Mari Opuri, peste libertate -
Azi, la Tuzla, maine-n toata tara –
Ca si ieri – tu faci autostopul –
Poate ca opreste primavara
Si iti umple viata, cu norocul…
E mai greu sa faci si azi, naveta,
Sa predai din sat, in sat, la tara,
Doar sa-ti schimbi in casa ta, chiuveta –
Si sa te scufunde o povara –
E mai greu, sa fii in fruntea listei,
Ca sa-ti iei mirabila chenzina,
Sa-ti ajunga, totusi, de lumina,
Si carpit – inspectia revistei –
E mai greu, sa tragi si dupa tine
Trenul scolii tarii, in vacanta –
Doar sa-ti cresti copiii, cu chitanta,
Ca va fi, mai bine, poate, maine…
Azi, la Tuzla, maine-n toata tara,
Ca si ieri – tu faci autostopul –
Poate ca opreste primavara,
Si iti umple viata, cu norocul…
Ce sa ii oferi – de-un dram – placere?
Tineretea, tu – si ea – tariful –
Cat iti da pe trupul tau – Califul –
Ca sa ai – de-un rest – de inviere…
Am trecut – nici n-am oprit – albastra
Fata fara nume-n far de noapte,
Poate erai pasare maiastra –
Te-am platit si eu, cu zbor de soapte…
|
Jianu Liviu-Florian 8/30/2016 |
Contact: |
|
|
