Destine si experiente
Canada este considerată, în ultimul secol, de oameni din toate colturile lumii, ca un tărâm privilegiat, unde toti îsi pun speranta si doresc să emigreze cu familiile lor.
Este cel mai sincer si cel mai convingător compliment si cea mai sigură dovadă că, în mare, tara este angajată ferm pe un drum bun.
Pe baza unor statistici ale World Bank, ca bogatie generală, inclusiv resursele naturale, canadienii sunt pe locul doi în lume (după australieni). Dar si mai importante decât avantajele materiale sunt valorile umane ale tării, Canada devenind în ultimii 149 de ani o natiune transcontinentală.
Desi Canada este esential o tară nordică, totusi tara aceasta a atras de multă vreme imigranti din toate colturile lumii, care vin aici datorită nu numai evidentei prosperitătii economice, dar mai ales datorită climatului social, a mediului uman mult mai favorabil decât în multe alte locuri din lume cu o climă mai blândă.
Istoria si traditia acestei tări este mai de grabă o sinteză a istoriilor individuale, o istorie a oamenilor, cum o numesc istoricii contemporani. Iar documentele cele mai pretioase par a fi scrisorile trimise de-a lungul generatiilor de imigranti sau jurnalele lor personale.
Este, pe de altă parte, nu atât o istorie a faptelor monumentale si figurilor eroice (ca în istoriile europene, spre exemplu), cât una a rezistentei si a adaptării individuale si comunitare, a conflictelor (minore?) sau a îmbinărilor dintre traditie si inovatie, dintre "civilizatii", dintre asteptări si realitate.
Si astfel se scrie si acum istoria acestei tări sau, altfel spus, o scriem fiecare dintre cei ce încercăm să ne facem o patrie (adoptivă) în aceste locuri.
Si experientele, destinele sunt desigur diferite, dar parcă se pot reuni toate, în a multumi acestei tări care ne-a primit cu bratele deschise, care ne-a oferit o sansă pe care am apucat- o sau nu.
Procesul imigratiei, cu toate aspectele sale, implică, fără îndoială, un soc cultural pe care fiecare dintre noi l-am
resimtit sau încă îl mai resimtim, într-o măsură mai mică sau mai mare, în functie de personalitatea fiecăruia, de asteptările pe care le-am avut când ne-am asumat responsabilitatea de a ne lua viata dela capăt într-un alt loc decât acela unde ne-am născut si asa mai de-parte.
Canada este, prin definitie, o tară multiculturală, o tară mare în care îsi dau mâna, în mod pasnic, Estul si Vestul, Nordul si Sudul, cultura Orientului si cea a Occidentului, într-o coabitare fericită si încurajată de legi care dau dreptul nou-venitilor să îsi cultive limba, credinta, traditiile, obiceiurile.
Acest amestec de influente de pretutindeni oferă tării, sau cel putin oraselor unde imigratia este mai puternică, un caracter exotic si inedit.
De cealaltă parte imigrantii vin cu specificul, limba, cultura, dar mai ales cu sperantele, asteptările si – nu în ultimul rând - cu prejudecătile lor .
Mergând, de exemplu, pe străzile orasului Toronto, trecătorul va vedea o îmbinare ametitoare de restaurante grecesti, indiene, sud-americane etc., va vedea sariuri lângă mătăsuri chinezesti, va auzi nenumărate limbi sau dialecte din lumea întreagă.
Fragmentarea vietii religioase nu este o inventie a noului continent, chiar dacă acesta, mai putin conservator, a favorizat dezvoltarea liberă a oricărei "erezii".
Ceea ce este, însă, cu totul specific unor mari tări primitoare de imigranti sunt bisericile comunitare, etnice - si cu adevărat se pot întâlni de la greci ortodocsi la vietnamezi catolici sau anglicani aborigeni, de la baptisti filipinezi la ucraineni catolici sau rusi ortodocsi si asa mai departe.
Pare locul unde istoria religiilor lumii s-ar putea preda pe viu.
O smintitoare adunătură! ar putea exclama unii.
O admirabilă armonie pasnică! ar putea spune altii.
Un imens puzzle (de rase, nationalităti, credinte, obiceiuri limbi) ce îsi uneste piesele în virtutea unor principii ca:
libertate, demnitate, tolerantă, sau poate doar a sperantei, am spune noi, punând pe umerii Lumii Noi aceleasi străvechi aspiratii.
|
Puiu Popescu 6/24/2016 |
Contact: |
|
|
