La inaugurarea Pietei Romaniei din Montreal - dedicatie românilor, neamul meu cu stea în frunte
ROMÂNIA NOUĀ
Ne-am adunat cu mic cu mare
La Montreal ca sā sfintim,
Un petec de pāmânt cât palma
Si România sā-l numim.
Era frumos si era soare
Iar cerul era luminos,
Privea la noi cu drag din slava-i
Cum eram îmbrācati frumos.
În ii si fote înflorate
Am scos ce-aveam cu toti mai scump,
Pārea cā-ntreg câmpul si zarea
De-acasā, peste noi irump.
Gātiti ca pentru horā mare
Pe Domnul toti îl asteptam,
Cu sapte preoti în odājdii
Si cu icoane prinse-n ram.
Cântarā lin pe a lor voce
În ritm modern sau bizantin,
Toti frati de mare omenie
Din neam strāvechi, profund crestin.
Din inimi a pus fiecare
O lacrimā, un gând curat,
Iar Ģ Sfântul Eminescu ģ-n tainā
Pāmântul tarii-a adunat.
Din curtea veche strāmoseascā
În care-n lume-am înviat,
Am pus si eu un pumn de tinā
Sā nu uit de unde-am plecat
Pe sapte voci se înāltarā
Slāvitele imne de dor,
Iar Duhul Sfânt veni la urmā
În chip de porumbel în zbor.
Spun unii cā-ar fi Eminescu
Si cā-l vom rāstigni din nou,
Uitându-i rece nemurirea
Statuii, ca-ntr-un alt Copou.
Ne-asteaptā iar cu mic cu mare
În inimi sā îi facem loc,
Nu este timp de supārare
Ci doar de-al bucuriei foc.
E gata sā ne dea scânteia
Din astrii lui din infinit,
Sāmânta de eternitate
ĢSufletul nostru ģ, mântuit.
Veniti în România nouā
Priviti Ģ Luceafārul ģ înalt,
Si ridicându-vā-n Lumina-i
Spre nemurire faceti salt !
EU N-AM UITAT LUMINA
De-s unii ce pe lume
Cred cā-au venit sā stea,
Amar va fi sfârsitul
Si vinul ce-l vor bea.
Suntem trimisi la viatā
De Bunul Creator,
Sā-i împlinim lucrarea
Cu scop mântuitor.
Mai micā sau mai mare
Pe fata sau ascuns,
Cu toti avem menire
În cāi de nepātruns.
De o uitām în luptā
Sau pe-alta o furām,
De-a rândul vom da seamā
Când fi-va sā plecām.
E greu sā tii fāclia
Tot timpul de nestins,
Si-n suflet focul sacru
Ca pe un Rug Aprins.
Eu n-am uitat LUMINA
De unde am venit,
Si nici lucrarea sfântā
Ce mi s-a rânduit.
Mai rātācesc din drumu-mi
Ades mā poticnesc,
Si-atunci chem ajutorul
Si-n suflet mā cāiesc.
De vād vreunu-asemeni
Datoare sunt sā-i spun,
În gesturi sau în vorbe
Sau harpa sā i-o sun.
Cā suntem fii Luminii
Si frati întru destin,
Cu toti în conlucrare
Sā spunem DA! si-AMIN!
Suntem într-o pārere
Si-avem acelasi gând,
Privind statuia strâmbā
Vād pe POET plângând.
Dar mā întreb, artistul
Când l-a executat,
N-avuse-o viziune
Ce ni l-a-ntruchipat?
De este EL, POETUL
Simbol National,
De ce l-a pus în straie
Croite-n chip banal?
Jigniti suntem cā-n fatā
Oglinda ni s-a pus,
Dar suntem noi pe calea
Luceafārului Sus ?
Când TARA plânge-n tainā
Hotarul sfârtecat,
De vinā sunt tot altii
Noi nu avem pācat.
Când TARA geme toatā
De sārācie grea,
Noi vrem statui frumoase
Sā strige despre EA.
Când TARA-i pārāsitā
De fete si feciori,
Noi vrem sā ni se umple
Potecile cu flori.
Au nu cumva pe-aceia
Ce-n lume am plecat,
Ca sā cersim o pâine
EL ne-a întruchipat???
Ori vruse sā ne-arate
Cā suntem despuiati,
Umblând strāini în lume
De tarā descāltati?
E drept cā-n limuzine
Si-n vile lāfāim,
Dar oare în lāuntru
Avem sā ne fālim?
Cu sânge de româncā
Si eu m-am ofensat,
Dar poate cā-avem chipul
Ce ni l-am meritat !..
De vrem ca EMINESCU
Sā fie luminos,
Sā nu uitām cā este
Ce-avem în noi frumos
De vrem ca EMINESCU
Sā vinā-n strai bogat,
Sā-i luminām cārarea
Cu zestrea ce-a lāsat
Sā ne trezim cu totii
Si sus pe piedestal,
Sā înāltām POETUL
În Imn National !
Harpa-mi stā neatinsā
Dar o voi acorda,
Si ROMÂNIEI SFINTE
Cântu-i duios voi da.
Privind la EMINESCU
Acela din Înalt,
Prin strunele divine
Spre EL sā facem salt.
Gândind si la dusmanii
Ce azi se veselesc,
Sā le iertām furia
Cu care-n noi lovesc.
Cântând vreau doar LUMINA
Din NEAM s-o plāmādesc,
Sā ne-arātām tāria
De SUFLET ROMÂNESC !!
|
Stana Bunea - Montreal 9/9/2004 |
Contact: |
|
|
