Zece poeme
Păcat
Ochi spulberat de apus,
povară-n sânge si-n zăpadă,
cum m-ai lovit, cum m-ai răpus,
lăsând în trecători să cadă
câte o lume, câte un vis,
fără-a putea să se mai lege
mâinile de apă cu mâinile de-abis
ale celor ce n-au să se nege;
cum m-ai minţit, cadavrul să-mi furi
cu murmur, cu tremur,
să suflu-n sapte guri
văzduhul neînduplecat de sur;
cum m-ai orbit cu fântâni
prin tragerea cărnii pe roată
si nu mi-ai lăsat nici flacăra din sân
răstignită pe soartă…
Geneză
Trupuri muribunde, negre
se smulg pe usă.
Nimeni, nimeni nu schimbă iesirea
să sfarme un cerc –
câinele latră la toate
deschiderile usii
până la ultimul muribund
si-apoi părăseste casa
pentru un stăpân
ce nu-i înţelege ochii
si-l cheamă aiurea -
Aici sfârseste un cerc
si-ncepe un ochi!
Pasărea
Rugăciunile rămase-n oase
nemiscate de cenusă
îsi fac trepte si genunchi
într-un ochi uitat închis
sub nisip,
în umbra albă.
Si femeia nu-si mai lasă
nudul –
prin sânge simt o pasăre,
sfâsiindu-mă, mamă!
Fapt
În insula de coral
caut firele ierbii
să pecetluiesc un ochi…
Astept să plouă drumurile oprite,
glodoase –
Si-un fir de iarbă îmi despică palma.
Semn
Albul oaselor e pătat
de umbra mutată din sânge
si-n marginea drumului
tăcerea plânge.
Taină
Umbrele
sporesc în flăcări cenusa
si orbul singur
găseste usa.
Necădere
Ochiul pe margini de cruce
atârnă orbite si duce
rugă în lacrimi, tăcere –
lebăda-n inimă piere…
Dar steaua pe cer suie!
Insula
Se cerne pulberea în ceas
amăgitor să sporească
intrarea pe apele de sticlă –
hotar ce luminează
insula Oceanului
refuzându-i pulberea.
Si pleoapele se trag
cu fiecare zi pe ochi
cele uitate deschise
zadarnic îi caută pe insulă –
sunt rătăcitorii Oceanului…
Si pulberea se cerne!
Rondelul suspinului
Taina ta e un suspin
al ochilor si-o zare,
albă, fermecătoare,
a petalei unui crin.
Tu sub bolţi si-altare
umpli noaptea de senin,
taina ta e un suspin
al ochilor si-o zare
a lacrimii de mare
crescută-n sângele plin
de dor si freamăt divin
al cerului în care
taina ta e un suspin.
*
* *
Toate cuvintele se sfarmă-n urechi,
numai ale inimii
ne rup timpanele.
din aprilie 1969
|
Dumitru Velea, 10/1/2015 |
Contact: |
|
|
