Profesorul Dumitru Mnerie
„Sunt multi chemati - putini alesi”
(V.Vlahută)
Există în vestul României o veche institutie de învătământ tehnic superior, una dintre cele mai vechi din România –Politehnica din Timisoara, care în a.c. a împlinit 95 de ani de la înfiintare. Acest an jubiliar pentru Universitate este unul jubiliar si pentru prof.univ.dr.ing. Dumitru Mnerie, care împlineste rotunda vârstă de 60 de ani. De fapt numărul „60” este unul magic. Citindu-l inversat va arăta vârstă de 90 de ani, care nu ar trebui să fie vârsta limită pentru prof. Dumitru Mnerie. Mai multe studii stiintifice arată că biologic omul este creat să trăiască până la vârsta de 110-120 de ani, vârstă însă greu de atins din cauza diferitor factori externi (viciile umane, degradarea mediului etc.). Oricum, profesorului si prietenului Dumitru Mnerie îi doresc ca acest an să fie, într-adevăr, cel putin mijlocul vârstei Domniei sale.
Cine este totusi Dumitru Mnerie? Voi încerca să-i fac un scurt portret. Este născut la 20 septembrie 1955, (comuna Vinga, judetul Arad), si a fost botezat cu un nume predestinat – numele zeitei Demetra, care este o veche divinitate a vegetatiei si a fertilitătii pământului, ocrotitoare a ogoarelor, cărora le dăruieste rodnicie. A absolvit cursurile a 2 institutii de învătământ superior: Facultatea de mecanică a Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timisoara, în anul 1980, obtinând calificarea de Inginer mecanic specializat în Tehnologia constructiilor de masini, respectiv Facultatea de Stiinte economice, din cadrul Universitătii de Vest din Timisoara (2001), cu calificarea de economist licentiat, specializarea Managementul firmei. Posedă o experientă practică bogată.
După absolvire a activat în calitate de inginer mecanic, inginer principal la Întreprinderea de Constructii Navale si Prelucrări la Cald, Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinti (1980-1989), apoi cercetător stiintific principal la Institutul de Cercetari stiintifice în Inginerie Tehnologii pentru Masini-Unelte „Titan”, filiala Timisoara. Din 1991 până în prezent activează în calitate de cadru didactic la Catedra de Tehnologie mecanică a Facultătii de mecanică, din cadrul Universitătii „Politehnica” din Timisoara, parcurgând calea de la asistent universitar, sef lucrări, conferentiar universitar până la profesor universitar. Autor sau coautor a 21 cărti si 240 de lucrări stiintifice publicate, 17 proiecte de cercetare, inclusiv 8 proiecte internationale. Este bun, atât ca inginer si economist, cât si ca profesor universitar. Profesor invitat, în mai multe rânduri, la: Universitatea din Patras (Grecia), Universitatea Szent Istvan si Colegiul Nyíregyházi Főiskola, Nyíregyháza, (Ungaria), Universitatea din Zagreb (Croatia), Universitatea South Bohemia Budejowice, Ceske Budejowice, (Cehia), Universität Hohenheim, Stuttgart, (Germania). Este membru al Asociatiei Balcanice de Mediu (2004), membru al Asociatiei Române de Tehnologii Neconventionale (1998), membru AGIR (1995), membru al, membru al Asociatiei Orizonturi Universitare (1996), membru al unor asociatii internationale, cum ar fi Asociatia Internatională de Liofilizare (2002), ISEKI Austria, Global Harmonization Initiative s.a. Profesorul Dumitru Mnerie este un mare animator al domeniilor interdisciplinare de cercetare, abordând probleme pentru generatiile viitoare. Este ”managing editor” la Nonconventional Technologies Review.
Domeniul pur tehnic ar fi prea neîncăpător pentru firea multilateral dezvoltată a prof. Dumitru Mnerie. Fiind un foarte bun manager didactic si-a împărtăsit experienta acumulată si în învătământul superior particular, fiind primul Rector al Universitătii „Ioan Slavici” din Timisoara (timp de 12 ani), iar în prezent este presedinte al Consiliului academic al aceleiasi universităti. Aptitudinile artistice înnăscute l-au atras si către muzică, în mod direct (fiind chiar pasionat de clarinet !), dar si în organizarea unor evenimente de culturalizare muzicală ca organizator sau colaborator. (ex. colaborator al Asociatiei Pro Philharmonia din Timisoara).
Portretul lui Dumitru Mnerie nu ar fi complet dacă nu am aminti despre o latură extrem de importantă cum este dragostea de neam, de Tară. Are o serie de eseuri despre ,,demnitate”. Este fondator si coordonator al periodicului de cultură si educatie „Demnitatea”, editat de Fundatia pentru învătământ si educatie „Ioan Slavici” din Timisoara pe parcursul a 15 ani. „Fundatia pentru Cultură si Învătământ „Ioan Slavici” din Timisoara doreste să contribuie la apărarea DEMNITĂTII NOASTRE, atât umane, nationale, bănătene, timisorene, dar în mod mai direct să apere demnitatea celor care vor să învete, a celor deschisi la educatie, dornici de perfectionare a propriei pregătiri profesionale”, formulează profesorul Dumitru Mnerie scopul major al acestei fundatii. Este un scop nobil în sine, în special, în conditiile globalizării de astăzi, când se încearcă stergerea a tot ce este national. De asemenea este Redactor-senior al Revistei de cultură istorică Columna 2000.
Acesta este scurtul portret al profesorului, cercetătorului si patriotului Dumitru Mnerie. A spune doar aceasta despre dl Dumitru Mnerie înseamnă a spune mai nimic. Pentru activitătile sale exceptionale, pentru calitatea sa de Om cu literă mare, profesorul Dumitru Mnerie este venerat de cei care-l înconjoară. Este venerat de colegii de departament, de laborator, reusind să adune colaboratori pe diferite teme de cercetare. Este venerat de profesorii celor două universităti, în care activează de multi ani, dar si de foarte multi prieteni de pe ambele maluri ale Prutului, si nu numai.
Este venerat de cei, pe care i-a ajutat, îndrumat să-si pregătească si să sustină lucrările de diplomă, licentă, disertatii sau chiar de doctorat. Este venerat de o întreagă pleiadă de fosti studenti, pe care i-a educat pe parcursul celor peste 25 de ani de activitate profesorală universitară. Este venerat de multimea de prieteni. Cei care l-au cunoscut ani în urmă mentionează că profesorul Dumitru Mnerie a rămas acelasi: întotdeauna binevoitor, amabil, cu un surâs nelipsit pe buze.
Si, în sfârsit, este venerat de sotia Gabriela-Victoria, de cei doi băieti Alin-Vasile, si Alexandru, mezina Andreea-Elena, dar si de cei doi nepotei, Anissia si Yannis. Ei bine, cu certitudine profesorul Dumitru Mnerie este un om împlinit. Însă, deoarece de la o anumită vârstă începem tot mai mult să înclinăm spre filozofie - filozofia vietii, să încercăm să nu ocolim si noi acest frumos „viciu” uman. Cu timpul ne dăm seama că viata este tot ce avem pentru a putea înfrunta vesnicia, seria de experiente ce se urmăresc una pe alta conducând sufletul către a anumită tintă. Trăind, ne căutăm calea, colindând nenumărate cărări dar până la urmă ne întâlnim pe acelasi drum ce amestecă marmura cu noroiul. Asa gândind, fericirea în sens augustinian înseamnă să stii să-ti doresti ceea ce ai, însă nu-1 putem uita pe Kant care ne aminteste că de fapt fericirea este un ideal al imaginatiei, nu al ratiunii. Dar, lucrurile se pot vedea si altfel, gândindu-ne cât de fericiti eram în tinerete, la vârsta minunatelor greseli. Acum, după trecerea timpului nu le mai regretăm, dar ne deranjează faptul că nu le mai putem repeta. De fapt, bătrânetea este o trecere de la pasiune la compasiune si atunci foarte putine lucruri mai par absurde fiindcă chiar dacă tinerii cred că bătrânii sunt cam … nebuni, doar bătrânii stiu din experientă, că tinerii sunt mult mai capabili de multiple nebunii.
Fără să ne dăm seama, de fiecare dată, cultura te pune în cauză arătându-ti limitele, soptindu-ti că esti relativ, că esti vulnerabil, obligându-te să fii modest. Dar tot ea îti descoperă infernul si-ti arată că de cele mai multe ori, el este în tine. Tot cultura ne arată câte primejdii ascunde o lume fără întrebările care se nasc pe stradă, printre amintiri sau pe malul mării si că, în general, nu mărturisim decât ce-am aflat de la viată, cu ajutorul inimii. Acest umanism ne apropie de gândirea lui Erasmus, acel învătat curtat la vremea sa de toate capetele încoronate ale Europei - cel care a adus mari elogii inginerului si creatorilor de nou. Acestea sunt reflectii ale unui reputat profesor român, fost rector al Universitătii Tehnice din Cluj Napoca, Radu Munteanu.
Dar să continuăm cu filozofările si să ne întrebăm: ce este totusi o viată de om? Răspunsul încerc să-l găsesc acolo unde, vorba românului, „s-a născut vesnicia”, adică la tară. Nimic nu este mai caracteristic unei natiuni decât ceea ce se păstrează si dăinuieste în timp – traditiile nationale. Tin minte spusele părintilor mei, dar ei le-au preluat de la stră- străbunii lor, că pe parcursul vietii Omul trebuie să aibă o familie si să crească copii, să sădească cel putin un pom si să sape o fântână. Dacă e să pătrundem în esenta acestei filozofii tărănesti atunci sensul direct este: să cresti copii ca o conditie a perpetuării Neamului în timp, a continuitătii lui; să sapi o fântână pentru oameni, pentru drumetul însetat. Cu cât fântâna este mai adâncă cu atât apa e mai bună; să sădesti un pom pentru ca trecătorul obosit să se bucure de umbra lui. Profesorul Dumitru Mnerie în sensul indirect al acestui întelept sfat a îndeplinit toate aceste conditii. A săpat o fântână adâncă din care îsi vor potoli setea de cunostinte încă multe generatii de tineri setosi de carte. A sădit multi pomi. Miile de studenti educati aplică cunostintele implantate de profesor la diferite institutii din România si de peste hotarele ei. Are o familie model. A crescut trei copii, doi bravi brazi si o frumoasă sălcioară. Creste si educă doi nepoti. Din acest punct de vedere putem spune cu certitudine că profesorul si cercetătorul stiintific Dumitru Mnerie este un om împlinit.
În finalul caracteristicii date as termina cu cuvintele ilustrului cărturar si om politic Nicolae Iorga „Ce putini oameni respectabili poti respecta”. Profesorul si prietenul Dumitru Mnerie este unul dintre putinii oamenii respectabili care este respectat. Personal îi port o deosebită stimă pentru profesionalismul de care dă dovadă, pentru cultura sa, pentru omenia si patriotismul, care-l caracterizează.
De ziua nasterii, Vă doresc D-le profesor în primul rând sănătate, căci pe celelalte le aveti în surplus …
La multi ani, profesore!!!
Valeriu Dulgheru
PhD, Dr.Sc., prof.univ., sef Departament
Universitatea Tehnică a Moldovei
|
Valeriu Dulgheru 9/13/2015 |
Contact: |
|
|
