Poemul Fecioarei Maria
Un zâmbet apărut
lângă zenitul lumii a prins
în mlădieri visurile Tale,
cu pulberea de stele calde ale humii,
asa s-a împodobit crestinul într-ale sale.
Dincolo de luceferi
voia Ta s-a prelungit ca o podoabă
peste univers,asternând nostalgia
luminii primordiale, în primul cuvânt,
în primul Tău vers.
Dincolo de astri,
Taina Ti se primeneste
rugă Pământului, în care mijesc
Zorile renasterii sfinte,
sirag de doruri ancestrale împletite...
Itele Iubirii din infinitul Tău,
sângerează pe cer,urzind
Întruparea Cuvântului De Sus...
Din purpuriul înstelat picură
toate năzuintele noastre,
presărate în vesnicia Ta,
pe Calea reîntoarcerii ...
Cutreierăm, basm celest
cu tălpile fierbinti după dorul Tău.
Astrul zilei răsare în noi
cu pajisti de lumină prelinse-n sărbătoare,
ca numele Tău-MARIA,
Citim vremurile ce ne cuprind,
taină în care ne odrăsleste Glia-ROMANIA.
În părul Tău s-au împletit corolele luminii
cu psalmu-n care au răsărit ivirile genunii.
Pe fruntea Ta înmiresmată
cu rugi si doruri vii,
stă tâmpla cerului curată...
În ochii Tăi se-oglindesc atâtea Lumi,
atâtia sori si ceruri,
atâtia îngeri heruvimi
si sfinte giuvaeruri.
În gând se vaită plopii,
romantă de dincolo de tumult,
mă apropii de Aiud,
cu pasii tot mai mult,
să pot să Te-ascult,
mereu să Te-aud...
|
Gheorghe Constantin Nistoroiu 9/7/2015 |
Contact: |
|
|
