PRIETENII DE PE INTERNET
Iatå cå a venit timpul promis de a må referi la articolul d-lui Andrei Codrescu publicat într-un numår anterior al “Observatorul”-ui. Cum am mentionat deja, articolul trata depre prietenii domniei sale, prieteni pe care autorul i-a clasificat în patru categorii: cei plecati din lumea celor vii, cei aflati departe si care-i scriu, cei aflati aproape în carne si oase si, înfine, cei de pe Internet. E drept cå de când dl. Codrescu a conceput aceastå clasificare a trecut deja mai bine de un an si, în epoca modernå, un an implicå o multime de schimbåri, inclusiv o clasificare de prieteni ce pårea atunci definitivå. Trebuie înså så admit cå anul trecut când am citit articolul, categoria de “prieteni aflati departe si care scriu” mi-a provocat nu numai nedumerire, stiind cå putini sunt în ziua de azi cei care scriu, dar chiar un gråunte de gelozie, gândindu-må cå dl. Codrescu este un privilegiat dacå primeste scrisori la care, cum recunoaste domnia sa, nu întotdeauna råspunde. Mie mi se întâmplå exact contrariul, scriu o multime de scrisori care råmân de obicei fårå råspuns.
Dar nu despre acesatå categorie aparte de prieteni vreau så vorbesc, cåci aståzi probabil cå nici dl. Codrescu nu mai primeste scrisori prin postå ci doar mesaje electronice. Mai curând as dori så må refer la cealaltå categorie, mai modernå, mai cuprinzåtoare si mai excitantå si anume cea a prietenilor de pe Internet. Iar pe acestia, cred eu, ar trebui så-i diferentiem în alte douå subcategorii: cei pe care i-am cunoscut de aproape si cu care schimbåm emailuri care înlocuiesc comunicatia telefonicå si cei pe care nu i-am cunoscut direct ci doar prin intermediul publicatiilor de pe Internet. Trebuie så recunosc cå desi ultimul gen de relatii are mare cåutare, eu am råmas la corepondenta pe Internet numai cu cei pe care i-am cunoscut personal. De altfel numai pe acestia i-as numi prieteni, pe ceilalti i-as înscrie mai curând în categoria de “cunostiinte de pe retea”.
Ne vom ocupa deci de prietenii pe care-i cunosc personal si cu care corespondez pe Internet, indiferent unde ar fi ei pe glob. Din påcate înså si ei s-au rårit. Så nu fiu înså înteleaså gresit. Ei sunt numerosi, numai cå în ultima vreme, fie din comoditate, fie din dorinta de a comunica fårå depunerea unui efort excesiv, prietenii de pe Internet, desi animati de cele mai bune intentii, s-au transformat din “comunicatori” în simpli “forwardatari”. Nu spun cå glumele si povestioarele umoristice care umblå pe Internet n-ar fi simpatice si interesante. Nici cå n-as mai dori så-mi fie transmise. Dar så ne întelegem, aceste glume invadeazå prieteniile sincere asa cum cårtile de felicitare pre-imprimate cu texte lungi în prozå sau versuri si clasificate în functie de ocazii vesele sau triste, zile de nastere, vizite la spital, condoleante, multumiri pentru cadouri, felicitåri pentru absolventi si atâtea altele, adresate toturor gradelor posibile de rudenie, toate acestea suprimå initiativa prietenului în chestiune de a scrie câteva cuvinte proprii. Nu spun cå ar fi rea ideea de a avea la îndemânå uråri prefabricate, ele sunt o salvare pentru cei cu mai putin talent la scris, dar a låsa formule tip så påtrundå în intimitatea unei pretenii înseamnå a o eroda pânå la a o distruge.
Tot asa si cu mesajele: cei mai buni prieteni, cei de la care astepti o vorbå, o idee, o întrebare personalå, parcå s-au molipsit de boala generalå a folosirii produselor gata redactate si s-au låsat pradå tentatiei forwardårilor. Mi s-a explicat de nenumårate ori cå aceste mesaje, desi impersonale, meritå atentie cåci faptul cå se forwardeazå de la unii la altii e semn cå oamnii vor så-si împårtåseascå între ei bucuria unei lecturi simpatice. Foarte bine, dar cine nu preferå în locul acestuia un mesaj personal, un schimb de idei? Se pare cå de când televiziunea si computerele au pus ståpânire pe timpul consumatorului, dialogul nu se mai poartå. Cum observå si acad. Zoe Dumitrescu Busulenga referindu-se la încetårea lecturii la tânåra generatie, ”toate acestea (televizorul, jocurile electronice, n.m) contrapun cuvântul scris imaginii. Cuvântul care creeazå, care te strânge laolaltå, care fixeazå mintea” ……”Pe mine televizorul må nåuceste! Ce coerentå? Ce så enunti clar dacå tu nu concepi, nu gândesti?! Dacå ti-a dispårut capacitatea de gândire, de reflexie, de concentrare?” Or, dacå noi ne risipim în loc så ne concentråm, e clar cå lucreazå în noi niste puteri negative.” *)
Cine îsi respectå prietenii va ezita så steargå mesajele forwardate fårå a le fi citit întâi, iar a interpreta aceste mesaje ca semne de fidelå prietenie este, cred, o eroare. Fårå îndoialå cå ne face plåcere ca prietenii de pe Internet så ne forwardeaze povestioare scurte si cu tâlc sau înstiintåri culturale. Dar un text lung, fie el plin de umor, trimis în locul simplului “Ce mai faci, mi-e dor de tine!” pe care-l astepti de la un prieten apropiat are uneori efectul contrar scopului initial si în loc så-ti facå plåcere, te pune pe gânduri. Proliferarea forwardårilor nu-i transformå oare pe prietenii intimi ai expeditorului în niste simple nume pe o listå de adrese electronice cårora li se trimite simultan acelasi mesaj?
Aståzi, desi forwardårile au devenit formula cea mai frecventå de comunicare între “prieteni”, poate cå am tråi într-o lume mai bunå dacå am låsa cåldura umanå a mesajelor personale så se propage liber printre undele, chiar reci, ale electronicii.
*) Adevarul Literar si Artistic”(634), 17/09/2002, interviu consemnat de Melania Mandas Vergu.
|
Veronica Pavel 10/10/2002 |
Contact: |
|
|
