Experientă canadiană ; Pantofii Noi
Yorkdale Mall este unul dintre cele mai mari si mai elegante centre de "shopping" în Toronto, si se distinge printr-o abundentă de magazine de lux cu decor sofisticat si modern . În plus, are coridoare largi cu zone amenajate pentru sezut pe banchete capitonate pe care oamenii se relaxează după o plimbare obositoare, ca să bea o cafea, să privească lumea, să bârfească cu prietenii, sau să atragă privirile unor trecători pre-calificati vizual să devină "prieteni" sau "prietene". Cel mai adesea însă vezi cumpărători, examinând lejer si relaxat cumpărăturile cu care tocmai au iesit din magazine.
Desi mie nu-mi place să mă duc la Mall-uri fără un scop precis de a cumpără ceva de care am nevoie, totusi mă duc destul de des ca să-i fac pe plac sotiei, care nu numai că este mare amatoare de petrecut timp în centre comerciale, dar în mod surprinzător solicită si compania mea , care cică-i dublează plăcerea acestei experience. Greu de crezut pentru un participant ne-entuziastic ca mine, dar asta este.
Vinerea trecută, ne-am dus din nou la Mall, dar cum afară era frig si ploaie, plimbarea înăuntrul centrului comercial nu mi s-a părut o idee asa de rea ca de obicei, asa că m-am comportat "exemplar", fără să mă plâng de nimic, spre marea bucurie a sotiei, a cărei priviri spuneau :"Vezi că se poate si asa ?"
La un moment dat am trect pe lângă un magazin de pantofi de lux si de marcă pentru bărbati, si nu m-am putut abtine să nu admir vitrinele aranjate cu gust si iluminate foarte atrăgător. Am observat din nou ceea ce am constatat de mult că este regula generală pentru prezentat încăltăminte într-o vitrină. Mărimea de pantofi pentru bărbati este maximum 40, iar pentru femei 35. La aceste mărimi , proportiile estetice par ideale, si pantofii arată atrăgători. În decursul anilor am fost dezamăgit de fiecare dată când am cerut numărul meu 45, si vânzătorul mi-a adus o cutie enormă din care am scos două broaste testoase imense, care erau de fapt aceeasi pereche de pantofi pe care am văzu-o în vitrină, dar mărime Yetti, omul zăpezilor.
Am intrat în magazin si imediat mi-au picat ochii pe etajeră specială cu pantofi foarte frumosi de marcă, cu preturi triple sau cuadruple fată de ce eram în general dispus să cheltuiesc pe pantofi, dar pentru că aveau doar o singură pereche din anumite modele, preturile erau reduse cu 50%. Perechea care mea plăcut cel mai mult, era numărul meu, 45, asa că i-am încercat si se potriveau de minume si erau si foarte comozi. Am mai făcut câteva ture prin magazin, în timp ce mă gândeam dacă i-as cumpără impulsiv sau chiar am nevoie de ei. Apoi m-am uitat la pantofii mei cu care am venit, si care erau pe parchet în fată fotoliului unde m-a asezat, să-i pun pe cei noi.
Pantofii vechi i-am purtat cam sapte ani, alternându-i cu multi alti pantofi, dar desi începeau să-si arate vârsta, erau extrem de comozi.
Am descăltat pantofii noi si înainte de a apucă să-i pun înapoi pe cei vechi, nevasta mea s-a răstit putin la mine si a zis :"Ce, nu-ti plac ?" "Ba da" am zis. "Păi atunci de ce-i dai jos? " a întrebat. "Mă gândesc că totusi sânt cam scumpi" am răspuns. "Ce, la jumate pret?" a zis. "Jumatea lor e mult mai mult decât întregul meu" m-am încăpătânat eu. "Ia ascultă " zice ea, "Cât ai plătit pentru cină sambata trecută la restaurantul italian?" a continuat ea. "Păi, cam tot atâta, dar asta a fost pentru amândoi" am zis eu neconvingător.
"Ăstia sunt pantofi foarte frumosi, îti stau bine si dacă sunt si comozi, cumpără-i, iar dacă tu nu vrei ti-i cumpăr eu" a zis sotia cu un zâmbet sincer. Atunci i-am răspuns: "Tu o să-mi cumperi pantofi când îti vine tie idea să-mi cumperi pantofi, nu când vrei să-mi dai o lectie pentru zgârcenia mea" . "OK, am să-i cumpăr" am zis. La care sotia mi-a sugerat să-i las pe picioare si să pun în cutie pe cei vechi. Zis si făcut, am plătit la caserie, si am iesit din magazin cu o cutia într-o pungă mare de lux, cu numele firmei magazinului tipărit în culori atrăgătoare pe pungă.
Sotia a pornit înainte si mi-a făcut semn cu mâna că va dispărea într-un magazin în
vecinat de posete spre sfârsitul coridorului.
Am continuat si eu în aceeasi directie, când a sunat telefonul mobil din buzunar, si cum aveam ambele mâini ocupate cu geanta mea si cutia de pantofi, m-am asezat pe o bancheta la câtiva pasi depărtare. Am pus punga lângă mine, pe bancheta, am vorbit scurt la telefon si apoi m-am ridicat continuînd să mă plimb în directia unde a plecat sotia.
A trecut mai mult de un minut, când mi-am dat seama cu groază că am lăsat pungă pe bancheta. M-am linistit partial când mi-am dat seama că în pungă erau pantofii vechi si nu cei noi.
Totusi m-am întors prompt si am văzut deja de la distantă că punga nu mai era pe banchetă. Cam tot atunci am văzut o femeie tânăra, negresă, înalta cu multe bijuterii si lanturi strălucitoare, care se propaga cu o viteză nefirească în directia opusă. Mi-a trecut imediat prin minte că poate purta cu ea si "o muscă pe căciulă" si m-am luat rapid după ea. Apoi am văzut si recunoscut punga mea, dar asta ar fi putut să fie si o altă pungă si numai continutul ar fi dezvăluit adevărul. Din calculul de timp si pozitia ei, cred că femeia a observat punga fără stăpân mult după ce am plecat, asa că putea să nu stie cui îi apartinea, ceea ce de fapt s-a confirmat mai târziu.
Femeia a luat coltul, a continuat cu aceeasi viteză pe coridorul perpendicular, apoi a luat din nou coltul, si a terminat alergarea asezându-se pe o bancheta, să-si tragă răsuflarea si mai ales să examineze continutul cutiei sterpelite. Sincronizmul a fost perfect, pentru că tocmai când a început să tragă din cutie pantofii mei uriasi , umblati si prăfuiti am ajuns si eu aproape de ea.
Desi n-am avut o camera de fotografiat cu mine, dar expresia fetei ei de dezamăgire, urmată imediat de o furie violentă, a rămas de neuitat. Nu stiam ce va urma, dar femeia s-a ridicat brusc de pe banchetă cu cutia într-o mâna si pantofii în cealaltă si s-a îndreptat spre un cos de gunoi triplu cu trei guri cu clapă. Apoi a început să împingă cu o grimasă de ură cutia printr- una din guri, cu chinuială căci cutia era prea mare. În clipă când a încercat să împingă si pantofii la gunoi, am sărit si eu rapid venind din lateral si am apucat pantofii mei cu o strângere fermă si i-am smuls din mâna ei. Femeia era total socată si confuză, si i-am spus că chiar dacă nu-i plac pantofii mei, nu însemană că trebuie să-i arunce, că poate eu mai vreau să-i port.
A urmat un moment extrem de tens si neplăcut, din care femeia si-a revenit prima si cu un tupeu de nedescris mi-a zis în fată: "Speram să fie pantofi de damă noi-nouti, nu rahatul ăsta de pantofi vechi de bărbat! De obicei femeile sunt cele cu capul în nori care lasă pachetele aiurea pe bănci". Eu m-am scuzat prompt spunându-i că de obicei eu port pantofi de bărbati, si recunosc cu tristete că am si eu capul în nori, la fel ca si femeile ei victime.
"Nu-mi da tu lectii nesimtitule, că eu nu pot să-mi permit să cumpăr pantofi de lux, ca altii" zice ea. "Poate că asa-i " i-am răspuns , "dar văd că îti permiti să-i furi, si asta poti să explici la ăia doi tipi care deja te urmăresc, de la securitatea Mall-ului. Dacă ai uitat ceva, e înregistrat pe video-ul de supraveghere. Pentru $5 , poti obtine o copie electronică pe un CD, dacă vrei să te lauzi la prieteni ce vedetă mare esti. Imediat după asta m-am întors si am pornit-o înapoi spre magazinul de posete, de unde am extras-o pe nevasta mea, cu o posetă nouă, cu tot.
Când am speriat-o pe femeie, eu stiam deja că cei doi tipi de securitate nu se îndreptau spre noi, ci în directia opusă, mergînd agale, cu gândul la sfârsitul turei, si sigur n-aveau habar că ar fi fost ceva de lucru pentru ei.
Canada rămâne totusi o tară foarte bună.
Aprilie 2015
|
De George Kun 4/8/2015 |
Contact: |
|
|
