Despărtirea de Marcel Dragomir
Neasteptata plecare din mijlocul nostru a compozitorului Marcel Dragomir este o veste care ne-a umbrit toate amintirile frumoase, primite de la el, ne-a cernit sufletele.
Artist a cărui sansă de fericire a fost Muzica, Marcel Dragomir ne-a însotit de-a lungul multor ani cu nobilele sale gânduri transformate în cântece care ne dăinuie în inimă.
L-am urmărit si pretuit cu fiecare succes aplaudat de toti iubitorii muzicii românesti din ultimele decenii, fiecare dintre noi păstrează ca o taină frumoasele sale melodii, apreciind versurile alese, subiectele izvorâte din iubirea sa pentru oameni, clipele fericite pe care mari interpreti, poate în primul rând Angela Similea, principala tălmăcitoare a creatiilor sale, le-au dăruit contemporanilor.
O personalitate de aleasă valoare îl dinstinge printre membri Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România, printre semnificativele, performantele realizări din cadrul Radioului national.
Colegii săi de generatie cunosc mâhnirea că, în ultimii ani, melodiile sale fuseseră ocolite de către cei ce răspund de relatia cu marele public, în emisiuni de televiziune, radiofonice si manifestări publice, în favoarea unor lucrări care uită sensibilitatea si sentimentul sufletului românesc, slujit cu dragoste si devotament de Marcel Dragomir.
Momentul acestei despărtiri ne doare, căci suntem constienti că nu i-am răsplătit harul, generozitatea ce i-a luminat viata, strălucirea succeselor pe care le-am îndrăgit.
A fost un artist care stăruie prin vocatia frumusetii, cu numele scris în Cartea de aur a culturii si artei nationale, prin care timpul trecutului, prezentului si viitorului se îngemănează, sub orizontul Binelui. Marcel Dragomir se întâlneste simbolic acum cu “Un albatru infinit”.
|
Grigore Constantinescu 3/11/2015 |
Contact: |
|
|
