CENACLUL “OBSERVATORUL” LA CAMPUL ROMANESC de la Hamilton
Asociatia Culturala Romana din Hamilton a fost infiintata in anul 1957, cand un grup de tineri romani, de curand veniti pe meleagurile canadiene, porniti de la ideea modesta de a se cunoaste mai bine, de a se ajuta unul pe altul, au simtit nevoia formarii unei organizatii romanesti la Hamilton. Singuratatea, lipsa mediului in care crescusera, ruperea idealurilor pentru care luptasera si teama pierderii in bezna necunoscutului, toate i-au impins la a cauta, a se grupa pentru a pastra valorile culturale, limba lasata de la stramosi si credinta in Dumnezeu. {nca de la inceputurile Asociatiei Culturale Romane si mereu de-a lungul anilor, gandul de capetenie al tuturor lucratorilor pe acest ogor, s-a invartit neincetat, atras parca de o forta misterioasa, in jurul fondarii unei ctitorii care sa exprime firea romanitatii noastre aici, pe meleagurile canadiene.
Asa, dupa 11 ani de la infiintarea Asociatiei, in anul 1968, visul s-a implinit si s-au pus bazele Campului Romanesc din Hamilton. Campul Romanesc, care este proprietatea Asociatiei Culturale Romane, a fost creat cu gandul si dorinta de a fi pus la dispozitia romanilor din imprejurimi, ca un loc de popas, un colt fericit si insorit de viata romaneasca. {n cadrul acestui Camp Romanesc, s-a ridicat Centrul Cultural "Nae Ionescu", care a devenit un centru specific spiritului si firii romanesti, un pridvor de inchinare si reculegere, imagine vie a idealului nostru, proiectata pe fundul de lumina al nostalgiei de tara.
Un tricolor pe o stanca rezuma ceea ce ne va spune drumul in aceasta Mica Romanie de pe continentul American. Deasupra lui arborii se imbratiseaza intr-un verde crud si inalt.
Dupa cateva sute de metri, perspectivele acestui tricolor de piatra se deschid !
{n stanga e monumentul eroilor. Pe o intruchipare de magura, se roaga o cruce pentru toti cei care si-au dat viata pentru neam si pentru martirii ucisi de inchisorile comuniste. Mai jos, inca o cruce in memoria generalului Chirnoaga. Iar sus, potecile primaverii, pe catarg - tricolorul romanesc, falfaind curat toate cerurile duhului nostru, alaturi de drapelul american si canadian. O alee de plopi, cu melancolii eminesciene - pana la Centrul Cultural "Nae Ionescu", o cladire moderna cu o capacitate pentru patru sute de persoane. {n dreapta se afla bustul lui Mihai Eminescu, sculptat in marmora alba de sculptorul Nicapetre., mai in stanga accelasi sculptor a imortalizat pe cel ce a fost Nae Ionescu.
In fata Centrului se afla o troita dedicata lui Aron Cotrus, bardul exilului romanesc. Pe deal, un podet serpuit ce duce la capela Sfanta Maria, in stihar alb, domina peisajul si sufletul. Parcuri cu brazi, castani, pini, meri, ciresi si mesteacani. Soarele coboara pe iaz, apoi se ascunde domol printre copacul de pe deal. Luceafarul inteapa cu o raza panza verzuie a serii. O ceata fina de borangic acopera iazul si tot Campul. Noaptea coboara in aceasta mica Romanie, cerul e incarcat cu stele, ca un patrafir cosmic pe umerii celui Etern. Campul Romanesc din Hamilton, acest ostrov silvestru de lumina si regasire, pe buna dreptate a fost numit mica Romanie. .
Capela "Adormirea Maicii Domnului" de la "Campul Romanesc" de la Hamilton a fost ridicata in 1968, numai prin munca voluntara a membrilor "Asociatiei Culturale Romane din Hamilton". Clopotele provin din Resita si au fost donate de comunitatea romaneasca din Buffalo. Locul capelei a fost ales de I.P.S. Arhiepiscopul Valerian pe colina cea mai inalta a "Campului Romanesc". .
CU OCAZIA COMEMORARI A 115 ani de la trecerea in vesnicie a lui MIHAI EMINESCU , membrii Cenaclului “Observatorul” si invitatii sai au intalnit codrul poetului care ni s-a deschis verde si insorit, asemenea ca o fila de poveste, asteptand primitor sezatoarea dedicata marelui nostru poet, pe vorbitorii ei, recitatorii, cantarile duioase ale corului „Armonia" , dansurile celor din formatia “Voinicii”. Si a fost sa fie, din nou, asa cum s-a obisnuit la cenaclul nostru, un adevarat „praznic" cultural, un schimb de romaneasca simtire intre cei de la microfon si auditorii de pe „iarba verde de acasa", acasa noastra romano-canadiana, prea plina de nostalgie, de dorul rudelor, prietenilor si colegilor de departe.
Faptul de a da glas nestinsului dor de Eminescu, nesecatei pretuiri a poeziei sale, aici, in oaza de liniste si farmec peisagistic, in inima „Campului Romanesc", langa bustul de marmora al bardului, cioplit si slefuit de maestrul Nicapetre, a împletit gandurile starostelui acestei asezari, d-l George Balasu si ale neobositului animator al întalnirilor noastre culturale, directorul Observatorului.
Astfel, prezentarea inainte de toate a celui care a replamadit in marmora alba tulburatoarea, melancolica, ingandurata fata a marelui nostru Eminescu s-a rostuit de la sine. Sculptorul Nicapetre, insusi, prea zgarcit la vorba, cum ii este felul, si-a reamintit in fata ascultatorilor crampeiul de viata daruit acestei frumoase statui, care i-a intors aprecierea tarii de bastina, prin acordarea, in anul 2000, a Ordinului Mihai Eminescu !
Cel care va asterne sub ochi, dragi cititori, remarcabilul eveniment de la „Campul Romanesc", încearca sa împarta cu dumneavoastra o rascolitoare imagine: sculptorul nostru braileano-torontian, înalt ca bradul, cu sapca-i rotata pe sprancene, sprijinit în soclul bustului, uitat acolo sa asculte duioasele cantari si poezii. Mester si statuie, Nicapetre si Eminescu pareau îngemanati, crescuti unul din altul, uitati acolo.
D-l Puiu Popescu a vorbit cu gratitudine fata de ospitaliera gazda directa, Asociatia Culturala Romana din Hamilton – prin d-l George Balasu si d-na Mihaela Mosin - si fata de generozitatea tarii adoptive care, indirect, ne faciliteaza, ne îndeamna, prin multiculturalismul sau, sa ne punem în valoare tezaurul cultural romanesc, sa ne omagiem înaintasii de seama. .
S-a vorbit putin pentru a se lasa timp sezatorii propriuzise, cantecelor si recitarilor.
Ingenioasa tactica a domnului Puiu Popescu de a întretese cantecele eminesciene “Sara pe deal", „Vino-n codru, la izvor", „Pe langa plopii fara sot" “Mai am un singur dor”etc. cu diferite recitari rostite ad-hoc a produs în fata ascultatorilor o adevarata competitie scenica.
La unii dintre recitatori le cer scuze ca nu le-am retinut numele.
D-l Liviu Radulescu a recitat, în engleza canadiana, un lung fragment din „Scrisoarea I".
Poetul Ion Segarceanu a recitat stihurile sale elogioase, intitulate „Luceafar stralucind la apogeu", iar semnatarul randurilor de fata si-a recitat omagiile în versuri dedicate marelui Eminescu si sculptorului Nicapetre.
Dupa ce tanarul Radu Berbecel a recitat tulburator poezia “La steaua”, d-na Monica Tudor George, cu dragoste si crez religios fata de Eminescu, dupa propria-i marturisire, a relatat cum l-a însotit pe eminescologul Augustin Z.N. Pop, în vizitele sale la casele si asezamintele din Bucuresti pe unde a locuit si, în final, unde a suferit si a murit marele nostru poet.
Binecuvantat fie gandul bun al „Observatorului" de a bucura cu sezatoarea sa comemorativa publicul adunat în acel luminis de padure, deopotriva parc de odihna si altar de cultura !
Pe curand,
|
ILIE C. STELIAN 7/11/2004 |
Contact: |
|
|
