Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Un nedreptatit , un destin tragic ; Ion C Pena(1911-1944),

Ion C Pena s-a nascut pe 25 august 1911 intr-o familie de tarani din comuna Belitori ( azi, Troianul) judetul Teleorman, fiind primul din cei sapte copii ai familiei Chirita ( Firica ) Pena ( 1888 - 1963 ) si Alexandra ( Lisandra ) Polimbiada Pena ( 1888 - 1971 )

Debuteaza in 1932, in "Revista - SO4H2", din Turnu Magurele, cu poezia "Alpinism", scrisa in 1928, pe cand avea 17 ani. Tot in acel an traduce impreuna cu Stefan Baljalarschi, "Poemele mele" a lui Serghei Esenin.

Ion C Pena si-a creat multe adversităti publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei si culturii germane”, vezi "SO4H2", din 1933, pe cand avea doar 22 de ani; apoi publica poezii într-o revistă devenita, intre timp, de orientare legionară desi – după cum mărturisea - nu avea predilectie pentru cultul legionar. In fapt colaborarea lui literara cu "Prepoem" - Revista romaneasca de poesie - dura din septembrie 1939, cu un an inainte de venirea legionarilor la putere. Fiind un vizionar -vezi, Moneda fantazienilor -, legionarii au considerat ca este oportun sa-l promoveze in continuare in revista, strict literar.

Acum, in 2014, noi putem sa judecam povestirea utopica "Moneda fantazienilor", scrisa la Sichevita, jud. Caras Severin, in 1937, in care Ion C Pena merge cu anticipatia pana in ianuarie, 2000. In povestire, previziunile autorului au mari analogii, surprinzatoare, cu colectivizarea si cooperativizarea, dovedindu-se un bun analist social de anticipatie.

Asa cum spunea prozatorul Victor Marin Basarab : "Moneda fantazienilor ar trebui pusa in circulatie si asezata intr-o exacta comparatie cu proza urmuziana, intr-o corecta intelegere a vizionarismului sud-est european si, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian."

Tot Pena, antibolsevic convins, scria, înainte de venirea trupelor sovietice, in "Revista Pacala", care avea pe frontispiciu: „Iar când la Patria Română/ Râvneste hidra bolsevică/ Nesătioasă si păgână,/ Ia si o armă, că nu strică!

Saturati de previziuni, acum, in 2014, noi putem sa judecam la rece povestirea utopica "Moneda fantazienilor", scrisa la Sichevita, jud. Caras Severin, in 1937, in care Ion C Pena merge cu anticipatia pana in ianuarie, 2000. In povestire, previziunile autorului au mari analogii, surprinzatoare, cu colectivizarea si cooperativizarea, dovedindu-se un bun analist social de anticipatie.
Constantin Stan, prozatorul, in Ziarul de Duminica, vorbeste despre faptul ca Pena il devanseaza pe Orwell, ...

Asa cum spunea prozatorul Victor Marin Basarab : "Moneda fantazienilor" ar trebui pusa in circulatie si asezata intr-o exacta comparatie cu proza urmuziana, intr-o corecta intelegere a vizionarismului sud-est european si, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian."

In fisierul atasat gasiti poeziile si epigramele, "Moneda fantazienilor" si "Exclusivismul rasei si culturii germane", ...

Profesional, ca finantist ( perceptor) a functionat timp de 5 ani la Sichevita - judetul Caras Severin (1936 - 1941), ca delegat de agentie. Aici infiinteaza caminul cultural - "Lumina", cu sediul in incinta Primariei. Doneaza caminului cultural un aparat radio, iar bibliotecii din localitate carti in valoare de mii de lei. Iar, ulterior, le ofera un aparat de proiectie.

Apoi, la Domnesti - Muscel Arges, Ion Pena lucreaza ca agent administrativ. Aici infiinteaza, in martie 1941, "Biblioteca moderna:" prin care cauta sa satisfaca cerintele de lectura ale localnicilor, implicandu-se puternic in activitatea de culturalizare a satenilor.
In Domnesti se imprieteneste cu Gheorghe Suta, care-l si gazduieste pana la plecarea pe front.
Acesta era presedintele Partidului National Taranesc, mare industrias si comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucsoara, participanta activa la Rezistenta anticomunista din Muntii Fagaras, "Haiducii Muscelului".
Fiind mobilizat din Domnesti, pe frontul Celui de al Doilea Razboi Mondial, Ion Pena moare de tanar la 29 iulie 1944, fiind inmormantat in Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. Batu Ionita urma sa implineasca 33 de ani pe 25 august.

Este al cincelea copil, din cei sapte, pe care parintii, Firica si Lisandra Pena, aveau sa-i inmormanteze in timpul vietii. Ce trebuie sa fi fost in sufletele strabunicilor mei, ce-o fi fost in sufletul lui Pena, care si-a condus la cimitir, pe ultimul drum, patru din cei sapte frati: Nina, Fanica, Nicu si Costache. O tragedie imensa, grea povara de purtat prin anii vietii.

Ion C Pena a fost membru si sustinător al Partidului National Tărănesc, de aici si prietenia lui cu Gheorghe Suta, presedintele PNT din Domnesti. Orientările amintite aici i-au adus – în perioada 1945-1989 - după plecarea sa din această lume - represaliile securitătii care l-a înscris în catalogul alfabetic al cărtilor constituite în „Fondul special – interzise” , i-a căutat si confiscat manuscrisele, cărtile si revistele ce contineau creatiile sale. Abia după „dezghetul ideologic” din deceniul al saptelea, patru (4 ) epigrame ii apar în antologia "Epigramisti romani de ieri si de azi" a lui N. Crevedia, din 1975 - Ed. Eminescu.

In casa bunicului Petre, tatal mamei, unde s-a nascut si a trait Ion C Pena, singura carte pe care am vazut-o era Biblia. Pana sa aflu de embargoul securitatii si comunistilor, impus lui Pena intre 1945 - 1989, mi se parea straniu pentru un perceptor - scriitor sa nu aiba o biblioteca cat de cat, o masina de scris, revistele in care publicase, manuscrise, ...

Dupa cum am mai spus, Ion C Pena a fost fratele tatalui mamei mele, Petre. Desigur, pot fi acuzat de sentimentalisme ieftine, totusi, in perioada interbelica, prin publicarea frecventa a epigramelor sale in marile reviste de gen, "Epigrama" si "Pacala", a fost recunoscut drept un epigramist valoros.

Batu' Ionita nu a fost casatorit si n-a avut copii. Ca nepot, menirea mea este sa-i fac cunoscute scrierile imprastiate in revistele vremii, acum la 70 de ani de la plecarea lui, dar din pacate eu sunt de profesie inginer proiectant si e mai greu cu literele. Insa, in privinta poeziilor, sarcina imi este usurata de parerile elogioase ale criticilor din redactia de la "Universul literar", in frunte cu Stefan Baciu. Epigrama, din punctul meu de vedere, tine foarte mult epoca in speta, in care s-a manifestat epigramistul. Judecata i-au dat-o confratii sai cu care s-a duelat in revistele vremii.

Cert este ca Ion C Pena publica si era apreciat in perioada interbelica in marile publicatii bucurestene Universul literar, Vremea, Prepoem, Pacala, Epigrama, cat si in cele teleormanene Oltul, Drum, SO4H2, Graiul tineretului ...

Cred ca produsele sale literare pot vorbi cel mai bine despre Pena, perceptorul - scriitor . Cititi-i poeziile, "Exclusivismul culturii si rasei germane", "Moneda fantazienilor", savurati-i epigramele

In anul 2011, la implinirea a 100 de ani de la nasterea sa a aparut cartea "Scrieri" de Ion Pena.

Spuneam la inceput, "De va va placea ce a scris, poate ii stergeti lacrimile, scotandu-i la lumina profilul literar. Asa cum a fost, chiar si intr-un colt de revista sau ziar, poate a mai ramas, totusi, un loc printre pamanteni. E posibila o restituire ? Foarte bine ! Cititi si judecati ! Lacrimi si sfinti."

Scrisoare din oras

Comuna mea cu leat pierdut în ciată,
Cu linisti mari, cu case de argilă,
Prin visul meu, prin alba dimineată
Te năzăresc îndepărtată si umilă.

Eu am plecat în larguri de migdale
Din anii mici ca nasturii si melcii
Tu ai rămas pe coastele ogale
Cu grâu si flori si râurii zuvelcii.

Poate-i mai bine, dreaptă în natură
Să stai asa de dor de catapeteasmă,
Arar să-mi joci în orele de sgură
Pe canavaua gândului mireasmă.

Prin jurul meu e colb amar si trudă,
În crestet nici-un înger nu coboară
Cu bozi în păr nu văd o paparudă
Si chiar regina vântului e chioară.

Căsoaie mari, cu pântece băltate
Sudalme sure bucură peisajul,
Poemele sunt frânte, lăbărtate,
Pe vârfuri e actor cabotinajul.

Si nimeni nu visează o minune.
Un boloboc de logică e traiul,
Pe-aici e mort si timpul în tăciune
Si luna nu-si mai vântură mălaiul.

Ci tu esti doar un pumn de sărăcie
Dar eu te simt, comună de pe zare.
Luceafăr înăltat în vesnicie
Cu Dumnezeu în frunte si altare.

In 23 mai 1942, in numar aniversar - "La un an de Cantece noui" - poezia lui Pena,"Opriti-va", este prima prezentata din cele zece poezii alese; undeva mai jos fiind si o poezie de Stefan Aug Doinas.

Opriti-vă

În drumul meu opriti-vă fierbinti,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere si arginti,
Ca dulcea bogătie să vă’ngroape.

Mi-e inima de fulgere ocean,
Mi-e fruntea năzdrăvană si haiducă.
Opriti-vă cu sufletul ochean
Să beti înfiorarea hăbăucă.

Pe steiul ars de foc si’nchipuiri
Să vă înalt o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare si zefiri
Si vorba peste moarte să vă moară.

Nu închinati cu mine rugăciuni
Ci treceti, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiti de grâne si tăciuni.
Deschis îmi e pătulul ca o carte.

Eu voi rămâne, singur, vagabond,
Un cersetor de soare si de vise.
Voi ocoli destinul rubicond
Cu portile de marmură, închise.


Poezii publicate în diferite ziare si reviste ale vremii


Alpinism ( 1928)

Pe piscuri goale, fără viată,
Unde nici vulturi nu s’avîntă
Eu mi-am tîrît povara sfîntă
A trupului flămînd de viată.

Cu patimă m-am strîns pe stîncă
Strîngînd spasmodic piatra tare …
Si-i drept că gura-mi, nu arare
Cersea un sprijin de la stîncă.

Prăpăstii mi-au surîs sarcastic,
Guri de-abia înfiorătoare,
Dar prins de culme cu ardoare,
Am rîs si eu – la fel – sarcastic …

Publicată în „SO4H2”, anul I, nr. 1, din 15 aprilie 1932


Noapte la Turnu Măgurele (1933)

Noaptea caldă ... noapte pasăre nocturnă
Aripa de neguri grele si-a lăsat-o
Pe oras ca un „Adio del Passato”
Fredonat într-o lagună taciturnă.

Pietonii pe trotuare trec în grabă.
Linistea se sparge’n usi de cafenele.
Catedrala’naltă turlele spre stele
În mirosul de grătar si de tarabă.

Stingerea se sună lung la regimente,
Cu ecouri prelungite. În grădină
Teatrul râde-n revelatii somnolente,
Pe când paznic al luminilor de lapte
- Sfinx pe soclul său de piatră carpatină –
Stă eroul de la saptezeci si sapte ...

Publicată în „Graiul tineretului”, anul II, nr. din 11 iulie 1933
Voiaj

Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gânduri –
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.

Alergam, aur, printre platanii suri,
Ceas desteptător pentru fluture si cuc,
Iarba ne mângâie, plopii mahmuri
Si Dumnezeu e bun ca un eunuc.

Privire departe, cer larg, deschis,
Ne jucăm cu focul, cu inima mea;
Somnul e mort, visul e deschis
Către viată, moarte, aer, catifea.

Plouă la sud, fulgeră norii,
Peste noi tipă cocorii de spaimă –
Numai un put numără călătorii
Si rugăciuni adânci singur îngaimă.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 – 5 din 1 ianuarie 1937

Anii mei

Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristetea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Si-mi plac colindele si Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Si eu evoluând, între ele, Irod.

Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri si uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi – aninată vuire.

Anii mei, lunile si zilele mele,
Frati si surori cu viata, cu amintirea
Merg către unde? Si vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937

Melancolie

Stăm asa gravi, timpul ne plouă,
Cu destinul alături îmbătrânim;
Altă lumină, aer, lume nouă
Si călătorim etern către tintirim.

Scocul nădejdii sec, gândul coclit,
Prin sânge trece cornul tristetii:
Plânge, aripa ruptă, vag infinit
În care coboară pâraiele vietii.

La răsărit zările pară,
Alămuri ruginite tipă strident,
Vrerea uitată, surdă, amară,
Si cortina lăsată funebru, atent.

Poate mai stii idila de an, de zece,
Creste-n noi amintirea cenusie,
Toamna, moarte, visul falnic trece
Si privim în ram pe Sfânta Marie.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938

Poetul din urmă

Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură si besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Si plânsu-i-au durerile în glesnă.

De vreme îndelungă-i călător –
Cu pietrele si roua din grădină,
Cu pulberea, cu norul tunător,
Cu toamna îmbrăcată în rugină.

A năzuit o tară de povesti –
Naiade în albastră legiune,
Luceferi în betele îngeresti
Si verile cu umbră de cărbune.

Să fluture alaiele în zob,
Pe lanuri să se scuture belsugul,
Din cupe să hălădue - si rob
Ca neaua să-i lucească mestesugul.

O tară de lumină si de vis
Poetul peste ani a căutat-o;
I-e sufletul de negură, închis
Si tara pân’acuma n’a aflat-o.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, nr. 1 din 15 iunie 1938 si în „PREPOEM” an II, seria II, nr.19 din iunie 1941

Opriti-vă

În drumul meu opriti-vă fierbinti,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere si arginti,
Ca fumul, bogătia să vă’ngroape.

Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e palma năzdrăvană si haiducă.
Opriti-vă cu sufletul ochean
Să beti înfiorarea hăbăucă.

Pe steiul ars de foc si’nchipuiri
Să vă înalt o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare si zefiri
Si vorba peste moarte să vă moară.

Nu închinati cu mine rugăciuni
Ci treceti, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiti de grâne si tăciuni.
Deschis îmi e pătulul ca o carte.

Eu voi rămâne singur, vagabond,
Un cersetor de soare si de vise.
Voi ocoli destinul rubicond
Ca portile de marmură, închise.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, an IV, nr. 1 din 15 iunie 1938 si în „UNIVERSUL LITERAR” an I, nr. 21 din 23 mai 1942


Vântule!

Te caut,vântule,cu palma sus
Ca să te prind si să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus –
Să le păzesti cu veghe de ogar.

Din ele eu apoi să împletesc
Minune de lumină si noroi,
Stindarde cu argint împărătesc
Si noapte cu luceferii strigoi.

Nu vămuiesc tratate si comori –
Istoria-i bolnavă de eres.
Tu să-mi aduci din soare si din nori
Hambare de cuvinte cu’nteles.

Te-oi pune autor, deopotrivă,
Cu mine pe coperte, pe uluci,
Dar, iată, ti-este glezna colestivă
Si aripa copaie de năluci.

O! vântule, cu palma către cer
Zadarnică e plasa ce ridic
Ai ostenit bătrâne cavaler
Si eu rămân, departe, mai calic ...
________________________________________
Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 – 3 din 24 octombrie 1938

După amiază

Cine oare a murit
În orasul’ncremenit,
În orasul necăjit?
Bate clopotul a gol
Cine e de-acum sobol?
Cine spânzură de cer
Cu suflarea ca de zer?
Bate clopotul si bate;
Mare doliu în cetate –
Au murit o mie poate
De tot bate si mai bate.
De tot bate si mai bate.

(Din volumul în manuscris „Iarmaroc”)
________________________________________
Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4, din noiembrie - decembrie 1938


Moartea Mariei

Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,
Din ceasul rău, din apele tăriei?
Întinse moartea mâna fioroasă
Si, cald, culese sufletul Mariei.

Odihna vesnică îi stă acuma
Pe ochi, pe buze si pe mărtisoare,
N’o mai călca, zglobie, toamnele si bruma
Si n-o mai pune vara’n chiotoare.

Cinci oameni vor veni după amiază
Cu pasi de pâslă si cu mâini uscate –
O vor culege parcă ar fi trează
Si-or astepta să-i dea niste agate.

Dar pân’ la urmă rece va rămâne,
Cu cer si cu tărâna măritată;
Isuse ’nalte, nobile stăpâne,
Dece chemasi, la tine, mândra fată?

(Din volumul în manuscris „Iarmaroc”)
________________________________________
Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4, noiembrie – decembrie 1938


Hei, moarte

Hei, moarte, ce treci ca un vânt,
cu zile de cer si pământ,
opreste trasura dealatul cu noi,
dealatul atâtui gunoi.

si stai ca să bem un cotnar
magnific de bun si de rar,
cotnar bătrânesc,
cu pulpă de lut românesc.

Hei, moarte, ursuză si rea,
cu fruntea de negură grea
deshumă focosii cârlani
să bem un milion de ani,
să bem sacadat si urât
cu toată durerea în gât.

Tu, moarte, nimic nu câstigi
că noaptea în ochi mi-o înfigi
si-alături de-atâtia nebuni
un hoit obosit mai aduni.

Tu, moarte la fel hăuesti
cu lupii si câinii ceresti,
că omul în viată adastă
o vârstă mai vastă.

Ci lasă porunca eternă
si vino cu noi în tavernă
la mese băltate si mici,
cu turme de palizi calici.

Petrece cu noi si te joacă,
bizară, hidoasă, potroacă,
retează-ne palma, ne fură din bile
dar lasă-ne sacul de zile.

Ah, iată si iată – n’asculti
ruga atâtor desculti.
Hei, moarte, aceeasi rămâi
în legile astea lălâi ...
un rece tăcut negustor
pe-al vietii pridvor.

Te bucuri s’adoarmă drumetul
dai pretul.
si-alături cu fratii si nasii
îi iei chiuitul si pasii.

Hai, trage’n bătătură,
să mă sui în trăsură.
________________________________________
Publicată în PREPOEM” an I, nr. 3 din septembrie 1939 si în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 12 din 21 martie 1942


Amintirea vârstei

Amintirea vârstei fără prihană
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;
Aud clopote, chiote, dojană,
Iarba cum creste si melcii la umblet.

Copil fug, alunec peste băltoace,
Muntilor le fac căciulă de azur.
Port în palmă pietre, lemne de toace
Si cioburi de sticlă gunoaelor fur.

Vârsta trecută, mamă esti uitată,
Acum am crescut, urmărul e mare:
Furtuni de neguri, apă tulburată,
Cruce pe gânduri peste amplă zare,

Duc prin viată trecutul, colbul aprins,
Pasăre cu lat de picior, aplecat,
Efigie de stele pe cerul întins
Sau lac din care nuferii albi au secat.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 46, Crăciun 1939
Golănească

Să bem, prieteni, mult si anonim,
hârdaie cu vin rosu ne adastă,
la urma urmei tot ne poticnim
si ni se culcă greerii în tastă.

Acelasi basm urît e împrejur
cu aripa de plumb si coiful rupt,
deasupra cerul pus în abajur
si îngerii ce visele ne-au supt.

În ăst peisaj călătorim mereu
dealung de ani si vestede tristeti,
halucinati cătăm un empireu
ce nu se mai iveste’n dimineti.

Zădărnicia stă cu noi la cot
si’n suflete ne urlă când si când.
Măcar să bem cotnarul lumii tot
învinsi, nemîngîiati si fluierînd.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1 din aprilie 1940 si în „PREPOEM” an I, nr. 10 din aprilie 1940

Scrisoare scurtă

Bunul meu prieten, n’am
nici un câine ca să facă ham!
Nicio mâtă oarbă ca să tipe
la soboli si la aceste clipe.

N’am un greer mic în grindă
vesnicia’n cîntec să aprindă.
N’am un strop de seu, o lumînare
ca să-ti scriu misivă mare.

Iată un bătut de ger,
de hârtoape si de nopti de fier,
De stafii mărunte ca un zob
si durerii mele rob.

Ce să fac prin ceasul greu?
Mortii putrezesc mereu.
putrezeste si Isus în gînd,
i-auză-l plîngînd.

(Din volumul în manuscris „Iarmaroc”)
________________________________________
Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1 si în „PREPOEM”, an I, nr. 7, ambele din aprilie 1940
U i t e s t r i g o i i

Uite strigoii, uite liliecii
Au iesit în marginea potecii
sui, bădărani si tărcati
ca niste argati.

Asteaptă să treacă
fata cu zodia seacă,
s’o ademenească, s’o fure
pentru subpământeana pădure.

Măi strigoilor, măi liliecilor,
ajunge-v-ar umbletul melcilor,
lăsati fata, lăsati bucuria
cu numele Maria.

Stiu o babă slută,
o poiană de cucută
acolo e de voi.
--------------------------------------------------
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 si în „PREPOEM”, ambele din mai 1940


S a h a r a

Degeaba strigi
Domnule cu sapte covrigi.
Hulubăria e încuiată
pentru orice rimă, pentru orice fată.

Bate la cer
cu toiag de fier,
bate la pădure
cu armură de mure.
Poate acolo
o mai trăi Apolo.

La noi e tristete.
Au murit bietele precupete.
Caisii au îngenuncheat
peste marele hat
si alungat cu resteul
a fugit curcubeul.
_______________________________________
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 si în „PREPOEM”, ambele din mai 1940


P a n o r a m ă

Vraciule înfricosat
surd, olog si gusat
arată-mi comorile tale
înalte, pătrate, ovale.

De câteva zeci de ani
vinzi minuni pe gologani
dragoste, noroace, blesteme,
care modeste, care cu steme.

Poate ai aur, poate ai rubine,
căpestre, ogoare, albine
sandale ca Petre Schlemil
ori alt obiect mai util.

Dă-mi-le pe toate mie
pentru o imensă filotimie,
pentru ca să cumpăr cojoace
la toti puii care ies din găoace.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 si în „PREPOEM”, ambele din mai 1940


P a r a b o l ă

Unde sunt miresmele,
Cocorii, catapetesmele?
Cine e hotul, cine e blestematul
Care ne-a jefuit satul?

Plecati în toate părtile,
Cercetati pădurile, cercetati hărtile,
Răsturnati împărătiile
Si aflati bucuriile.

Până la veacul mic
Mai e un drum de nimic,
O schioapă, o săritură de pitigoi.
Să n-ajungem cu desagii goi.

Arhanghelii, îngerii, sfintii
Asteaptă să le ducem argintii
Si din toate cele câte ceva.
Măcar o ată, o mucava.

Altfel nu dau zapis
Că vom intra în paradis
Că vom săruta mereu si mereu
Bocancii lui Dumnezeu.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 si în „PREPOEM”, ambele din mai 1940

S i n d r o f i e

Feti frumosii, harapii, călăii,
broscoii, tîntarii, dulăii
veniră la mine’n pridvor
din toate ghiocile lor.

Domnilor, iubiti vizitatori!
iată scaune, merinde, viori,
parabole, sîrme, cotnar în bărdace.
Luati de unde vă place.

În seara aceasta bătrînă
sîntem o apă, o targă, o mînă,
mari evadati din povesti
fără căciuli si fără calesti.

Si eu sînt frate cu voi.
Mi-e fruntea stelară, piciorul gunoi
atîtea cuvinte încurc
si tot către moarte mă urc.

Ci poate vreodată
O glorie pală, usor deselată
ne-o rîde, ne-o plînge pe crestele mici
pe unde fugirăm asa de calici.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 si în „PREPOEM”, ambele din mai 1940

E p i l o g

Lăsati licuriciul să vie
la pasărea din colivie
să i-aducă lumină sacră
în colivia acră.

Pasăre sunt si eu
în colivia lui Dumnezeu
dar sărăcia si migrenele
mi-au escamotat penele.

C-o schiloadă mînă
stau rezemat de tărînă.
C-o slabă cutremurare
holbez ochii a mirare.

Licuriciul meu e mort.
Nu-mi mai aduce stelute în cort,
nu mai rîde, nu mai luminează
ceasul ca o amiază.

Poate Maica Precestă
o iesi pe secetă
cu Isus feericul,
s’alunge întunericul.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 si în „PREPOEM”, ambele din mai 1940


Scrisoare din oras

Comuna mea cu leat pierdut în ciată,
Cu linisti mari, cu case de argilă,
Prin visul meu, prin alba dimineată
Te năzăresc îndepărtată si umilă.

Eu am plecat în larguri de migdale
Din anii mici ca nasturii si melcii
Tu ai rămas pe coastele ogale
Cu grâu si flori si râurii zuvelcii.

Poate-i mai bine, dreaptă în natură
Să stai asa de dor de catapeteasmă,
Arar să-mi joci în orele de sgură
Pe canavaua gândului mireasmă.

Prin jurul meu e colb amar si trudă,
În crestet nici-un înger nu coboară
Cu bozi în păr nu văd o paparudă
Si chiar regina vântului e chioară.

Căsoaie mari, cu pântece băltate
Sudalme sure bucură peisajul,
Poemele sunt frânte, lăbărtate,
Pe vârfuri e actor cabotinajul.

Si nimeni nu visează o minune.
Un boloboc de logică e traiul,
Pe-aici e mort si timpul în tăciune
Si luna nu-si mai vântură mălaiul.

Ci tu esti doar un pumn de sărăcie
Dar eu te simt, comună de pe zare.
Luceafăr înăltat în vesnicie
Cu Dumnezeu în frunte si altare.
______________________________________
Publicată în „ZARATHUSTRA”, ianuarie 1941, Buzău, placheta 3 si „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 10,
din 7 martie 1942

Portret

Eu sunt sălbatec ca un vis
Ce noaptea linistea sugrumă,
Ca un profet păgân închis
În carapacea mea de humă.

Eu sunt înalt ca un stindard
Ce-i ros de umbră si de glorii,
Ca un păcat spălat de nard
În patruzeci de purgatorii.

Eu sînt pribeag ca un strigoi
Ce scuipă lumea cu blesteme,
Ca un nebun cu pumnii goi
Si tidva plină de poeme.
________________________________________
Publicată în „PREPOEM”, an II, seria II, nr. 19 din iunie 1941


Metamorfoze

Acest drumeag de lespezi încâlciti
Îmi rupe carnea goală si trufasă
Pe urmele a mii de neofiti
Si cu azur durerea mă înfasă.

Nestăvilit’nainte mă îndemn
Urcat pe uriase crepuscule,
E lumea ca o amforă de lemn
Si fluer în sărăciile-i pătule.

Hei, suflete deapururea hoinar
Opreste la o margine de vară
Si soarele luându-l felinar
Să trecem peste margine afară.

Voi ocărâ de-acolo, fără cosorog
Acest pământ aidoma cu-o sferă
Si voi scuipa pe mersul lui olog
De brută prăbusită în holeră.

Nu-i voi mai cere niciun dumicat,
Nicio tingire doldora de varză
Ci-a ferecat în foame si păcat
Îl voi lăsa să urle si să arză.

Târziu în veacuri, poate, rătăcit
Voi reveni pe urme vechi, halucinat,
Cu altă zestre iar de peticit
Si fi-voi jaguar sau împărat.
________________________________________
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 10 din 7 martie 1942


Rechizitoriu

Burgul e rânced de păcate,
Orbit de noapte si de scame.
Gigantice clădiri durate
Încep fiinta să-i destrame.

Ziua e schiopă ca o targă.
Ograda văduvă de spice.
Nerăzbunata sete largă
Tipă în crestete si bice.

Molii se coc în rădăcină
Pe lângă seci mărgăritare.
Gingase stele nu mai pot să vină
Ca să ne dea un coif la fiecare.

Isus a rebegit în piete
Uitat, lovit, cu fată mută.
Între borfasi, naivi si precupete
Nimeni durerea nu-i sărută.

Vrednic în sparta lui ogivă
Ca să primească trei sodoame,
Burgul e putred deopotrivă
De bogătie si de foame.
________________________________________
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 17, din 25 aprilie 1942


Rosiorii de Vede

E-o viată, mai vânătă, mai stinsă
În burgul vechi de care îmi legai
Adolescenta mea trudită si învinsă –
Năvod de stele, vis si putregai.

Îmi pare toamna mai fără conture
Cu miros de răsini si de inert
Decât altdată barca ei usure
Ce reteza nădejdile pe sfert.

Alti oameni defilează pe’nserare
Ca să-si înghită portia de timp.
Burghezi mărunti, ei nu duc în spinare
Nici besne mari, nici tăndări din Olimp.

Încătusat pe-o rână în restriste
A amutit si parcul ca un gând.
Pe bănci nu’ncearcă nimeni să mai riste
Să-i gâtuie tristetile, râzând.

Si totusi câtă pulbere subtire
Nu se cernea din soare pe aici.
O! burgul meu frumos din amintire
Azi parcă din cavouri te ridici!
________________________________________
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 25, din 20 iunie 1942

Către Don Quijotte

Cules din mituri, însuti tu un mit,
Biet pelerin cu inima bolnavă
De uriasa visului otravă –
În piscul tău cu râvnă m’ai primit.

Sărac si bleg prin holde de pământ,
Contrariu cum canoanele învată,
Doar tu mi-ai fost mireasmă si povată
Sub nu stiu care straniu legământ.

În jur, încet, trăgându-mi azi hotar
Eu ignorez pogoanele de spatiu.
Tăcut si dârz adulmec cu nesatiu
Himere cârd, si-al lor mărgăritar.

Surpat ades în vânturi si restristi
Nu m’am sculat un ceas pentru tăgadă,
Ci mi’am purtat tot visul meu grămadă,
Cu ochii veseli, niciodată tristi.

Întrezăresc în tine, ireal
Erou de comedie zăpăcită:
Străfundul omenirii ce palpită
Mereu, după un fir de ideal.
________________________________________
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 30, din 25 iulie 1942

Noiembrie

Soare vested, soare vechi
Cât o palmă de înalt,
Îl iau plopii de urechi
Fără scară, fără salt.

E bolnav de vesnicii
Câte-a tors si-a îngropat,
Câte umbre si stihii
Între timp a destrămat.

Soare umil, saore mic
Cât o ancoră abea
Înfloritu-i-a în spic
Dulcea somnului zăbrea.

O să doarmă iar blajin
Undeva adânc si cald
Rotunjindu-ne cu chin
Pentru mâine alt smarald.
________________________________________
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 37, din 13 septembrie 1942


Prefată

Gingas întâi, un ger îmi creste’n oase
O iarnă rea, cu-aromă plumburie.
Din piscuri mari de piatră si trufie
Mă râd, bălane, stele somnoroase.

E chinul meu trudind între hotare
Nelimpezi înainte, nici în urmă
Ca să culeg din vreme ce se curmă
O zestre-abea, cu boabele amare.

Visai un pod pe veacuri si pe spatii
Sub care-o lume proaspătă să crească
Dar mărginit în coaja lui firească
Se sparse visu’câteva vibratii.

Drumet, bătrân acuma de înfrângeri,
Întorc în umbră aripile-acasă.
Poema strâmbă doar le e rămasă.
Te simt, citită, inimă cum sângeri.
________________________________________
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 42, din 24 octombrie 1942

Ses natal

Si, Doamne, eu fui pe aici.
În tara cu luceferii înalti,
Văzui catapetesme cum ridici
Si floarea cu parfumuri cum înalti.

Văzui însământările cu rod,
Stupinele cu miere, dimineti
Cu mândre aurore în năvod
Si falnică sburarea de ereti.

Zimbirea călărea peste obraz,
În vine se rotiau chiuituri,
Tâncas cu mămăligă si cu praz
Cresteau peste hotare sărituri.

În urnă tresăriau si mai adânci
Pâraele cu apă si cu har,
Credeam în ele, Doamne, că tu plângi
Si eu eram pe margine pândar.

Cu visul mă culcam si mă sculam,
Irod între cotete si cârlani,
În gene bucuria o stiam ...
Aveam atuncia 12 ani.
________________________________________
Publicată în „VREMEA”, an XIV, nr. 676, din 29 noiembrie 1942

Realism

Mă suflete, tâlhar de primăveri,
De azurii migdale si tării
Întoarce si tu coarda pe averi
Si te ridică’n sure clădării.

Priveste, am rămas doar noi calici,
Cu tidva si cu tolba de imagini –
Din rime potrivim mereu panglici
Si’n buzunar ne miaună paragini.

Ce te mai uiti la acatiste si iconi,
La glorii afumate, la candori ?
Imită larg atâtia histrioni
Si-om hăuli si noi între comori.

Poema noastră nu ne dă nimic
Nici în gâtlej si nici îmbrăcământ.
La dracu toată zarea din colnic –
Mai bună e o traistă de pământ.
________________________________________
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 48, din 10 decembrie 1942

Leit - motiv

Simt toată vremea care curge hău
Cu Dumnezeu de mână prin oras
Si-o prinde omul, hot ca un geambas,
Ca s-o anime-n calendarul său.

Ispita asta ne-a cuprins de mult,
Orânduiti sub moarte si sub cer
Si ne-a legat în zodii ca un fier -
Otrepe vechi în cosmicul tumult.

Culegem an cu an în traista grea,
O movilă de ani până la fund,
Cădem sub crucea ei – rotund,
Lati si fărâmati ca o curea.

O, dă-ne Doamne, ceasul cât un veac,
Cât muntele de piatră necuprins,
Să trecem pe sub stele mai întins
Departe mai un pic de berbeleac.
________________________________________
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943


Invocare

În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu tie, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ti un potir.

Cu fruntea aruncată către cer
Un sac de osanale ti-am trimis
Că mi-aperi în talazele de ger
Merindele de stele si de vis.

În carnea-mi răvăsită peste ani
Tu mare si cărunt ai zăbovit
Si-n pleava de ferigă si golani
Deasupra m-ai purtat, neistovit.

Eu robul unui lut nemângâiat
În suflet te amestec si te cresc,
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.
________________________________________
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943


Lucifer

Eu navighez pe marile genuni,
Pe anii răi, pe temple de dureri.
În cîrca mea duc haite de nebuni,
Bătrîne răni si secolii de ieri.

Cu linisti aspre noptile întind
Strigoii-mi sar atuncea din hambar,
Arhangheli albi în stele se aprind
Si dorul mă încearcă fără har.

De vesnicii mă sbat si mă întorc
Să prind de cer si aprig să-l sugrum.
Aceleasi ape vrăjile îmi torc
Si stau golas în veacuri si în drum.

Bolnav mi-e iadul plin de mucegai
Săracă fierăria de cătusi,
Mă sfîsie mînia ca un scai
Si blestem pe Isus de după usi.
________________________________________
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 4 din noiembrie 1943

Cuvintele mele

Cuvintele mele moi ca niste bureti
Duceti-vă unde vreti,
Unde vă place, unde vi se pare,
Eu nu vă mai dau de mâncare.

A venit moartea la usă
Să mă culeagă, să mă facă cenusă.
Cum să vă mai tiu, cum să vă mai cresc
În chivotul meu prea pământesc.

Pentru lunga voastră călătorie
Luati-vă merinde, luati-vă pălărie.
Până la Învierea cea mare
E o vreme fără hotare.

Si dacă vorbiti cu bravul Pan
Spuneti-i că naiul nu mai face un ban,
Că peste umanitate
Urlă zeita Răutate.
________________________________________
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din februarie 1944

Nocturnă

Hei telegari ai visului,
Purtati-mă pe unde nu voi ajunge vreodată,
La portile paradisului
De crin, de ismă si de vată.

Eu sânt un om sănătos
Bun pentru etajul cel mai de jos
Al vietii a doua,
Sudul si slava si roua.

Cel putin usoara voastră cotigă
Să mă treacă pe lângă Dumnezeu
S’aud pe Arhangheli cum strigă
La sufletul meu.

Apoi la’nvierea cea mare
Nu voi mai aprinde lumânare,
Nu voi mai scula oasele
Să-mi poarte ponoasele.

Cu multă societate la cot
Voi face băi de pucioasă si fiere,
Îngerul negru va strânge din bot
Gândind la edenica miere.

Asa voi străbate eternitatea
Cu păcatul, cu răutatea.
Asa voi flămânzi
În fiecare zi.
________________________________________
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 8 din martie 1944

Paste

Lepădati căpestrele
Deschideti ferestrele
Să intre binecuvântarea
Cât Golgota, cât zarea.

Am fugit de pe cruce
Cu picioarele năuce
Si-am venit înapoi
Să vă dau anafura vietii d’apoi.

Să fiti cuminti toti
Ministri, cersetori si idioti;
Cu roua, cu desertăciunea
Faceti-vă zilnic rugăciunea.

Eu am să plec imediat.
Satan e concediat
Asa că veti trăi fără frică
Si om si măgar si pisică.

Voi mai veni odată
La Învierea cea adevărată.
Să-mi pregătiti hlamidă
Fără pălămidă.
________________________________________
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 9 -10 din aprilie – mai 1944

Primăvara

Ceasul fagilor a venit înapoi.
Toti fagii au costume noi,
Eftine, fragede, verzi,
Numai să le desmierzi.

Parca e vorba de nu stiu ce protocol
În marele pădurii ocol,
Până si mărăcinii si fragii
Si-au pregătit nădragii.

Filosofilor, aruncati ceasloavele,
Puneti la cai potcoavele,
Ucideti veghea, ucideti casna
Si luati-o rasna.

O să vă’ntâlniti cu Dumnezeu
În muguri, în fluturi, în curcubeu
Si o să vă spună el
Cât e regatul vostru de mititel.
________________________________________
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 11 din iunie 1944



II. Poezii pregătite pentru publicare, rămase dactilografiate în placheta
„SIMPLE NIMICURI” - 1940

Iubirea

Mario, sărut dimineata ochilor tăi.
Sufletul tău urcă în mine.
Muntilor, deschideti magice căi
Să treacă iubita cu gesturi feline.

Hei, arcas fioros al zădărniciei
Nu mă cutremură hohotul tău.
Păzit de fericirea iubitei
Trec mândru si-ti zic: nătărău!

Stiu, mâine va fi un apus
Caraghios, banal, îndoliat
Totusi mă voi lăuda cu fruntea sus:
- Ceasul fericit a existat.

Vizită

Pădurea măret m’a’ntîmpinat:
- Intră la mine’n palat
Descreerată creatură, hoinar copil
Si umblă pe cât e posibil tiptil.

Eu sunt alegoria viselor tale.
Toate frunzele mele-s pocale
În care stă vinul cerului sfînt.
Ridică-te si bea-l fără cuvînt.

Am avut si smei odinioară,
Zîne, vîntoase, mama pădurii chioară.
Nu stiu ce s’au făcut, nu stiu cum
Au devenit legendă si fum.

Copil hoinar, sărută coaja copacilor mei,
Obrazul bătrînilor mei soldati
Si sufletul meu dacă-l vrei
În scorburi înalte să-l cati.


Fuga din cotidian

Prostii. Se’nvîrteste pămîntul?
Nu e smeu pocit vântul?
Nu strănută noaptea, nu rîd blonzii nori?
Ah, camarade, să rîzi si să mori.

Ce’ndrugă lunganul acela?
Doar e tatăl domnisoarei Manuela
Îl stiam normal si om de lume!
De cînd face asemenea glume!

Iată basme călări pe cocostîrci
Demoni înjugati cu năpîrci
La carul osîndei – îngeri apoi
Măturînd paradisul doi cîte doi.

Si cîte mai sunt. Cavaleri, cosînzene,
Miracole, greeri, petale, migrene,
Mere de aur, parcuri de aur
Crunt străjuite în jur de balaur.

Toate-s înaintea mea
În vis, în ochi, în jur, după perdea.
Ca o trenă lungă se tin după mine,
Cum să te cred lunganule pe tine?

Logica ta o calc cu picioarele.
Esti căpcăunul ce-mi strică odoarele,
Mîndrele odoare, cugetul bun.
Adio, adio, perfid căpcăun

Prietenul sinucis

Epaminonda, frate, băete,
Tânăr ai îmbrătisat necunoscutul.
Plînseră atâtea fete
Că nu ti-au gustat sărutul.

Mîine viermii vor musca din el.
Dusmane rădăcini îl vor pătrunde
Încă o zi, încă un an, încă nitel
Si nimeni n’o mai spune: unde?

Idealul tău despre viitor, despre artă
Bolnav a căzut în tărînă.
Epaminonda, amintire desartă
Nu mă chema cu putreda-ti mînă.

Peisaj

Octombrie. Aer cetos, dens.
Timpul parcă e lipsit de sens.
Diminetile gripate
Si decese multe în cetate.

Ciorile se ploconesc la cer
Mirosind a iarnă, a pătul, a fier.
Domnilor, cu bunăstare,
Pregătiti-le, vă rog, din vreme demîncare.

Tristetea umblă pe stradă
În haine de mare paradă.
Ne umple ochii, ne mîngîie mîna
Tristetea e moale, usoară ca lîna.

În vechiul parc, în vechiul parc
E numai Aureliu Marc.
Un Marc – statuie de granit
Si palidul poet tîcnit.

Intrus

Nu era nicio sanctitate în cer.
Lipsea marele cavaler,
Arhanghelii, îngerii deopotrivă.
Numai eu rătăceam cu silueta costelivă.

Ciupercile, crizantemele, bujorii
Îsi fardau fără jenă obrăjorii.
Berzele si rândunicile
Dăntuiau ca furnicile.

Până unde, până unde se vedea
Brazii, palatele erau de acadea.
Povestile, vorbele cu paturi de puf
Lungite suveran în zăduf.

Nu stiu cât am mers, nu stiu cât am stat
Dar la urm’ un gândac m’a acostat
Si mi-a ordonat cu voce barbară:
- Esi afară, esi afară!


Poetul

Oratorul a cuvîntat patetic
Pentru solitara lună, pentru motivul estetic,
Pentru toate culorile, pentru obstacole
Si pentru fel si fel de miracole.

Creatorul naiv. Oamenii hohoteau.
Numai privighetorile întelegeau,
Numai licuricii, teii, biata păpădie
Acompaniau divina melodie.

Anii stau roată, palatele semete.
Disputele generale se purtau pentru cotete.
Biata reverie se uscase
Jocul cu amărăciune dezertase.

Cîndva oratorul a dat ortul popii.
L-au jelit numai greerii, plopii
Nebunii, vagabonzii, elevii repetenti.
Principii erau absenti.


Reflux

Amarele, profundele tăceri
Au ucis ziua de ieri.
Steaua, victoria, dragostea mea
Cine le fură, cine le bea?

Ah, aprindeti corabia.
Frângeti catargul si sabia,
Ne-amenintă tot mai nebun
Nebiruitul, măretul taifun.

Universul e văduv de bucurii.
Plecară cele din urmă copilării,
Cele din urmă povesti.
Nici lămâita nu mai e la feresti.

Pentru ce să cutremurăm tărîna
Dacă ne putrezeste mîna!
Pentru ce se invocăm cerul
Dacă nu ne aude misterul!

Propun o sinucidere generală
În costume de gală.


Halucinatie

Falsul echinox tălăzuia pe ape.
Ochiul meu abil îl percepuse,
Din mireasma lui voia să scape
Si exilul cu mirare începuse.

Falsul echinox era ca luna.
Mîna mea rîdea, sbura în jur.
Se lărgeau mirarea si laguna,
Infinitul apărea mai pur.

Anii treceau, în flanc, îmbătrîniti.
Genii coborau de pe statui,
Falsul echinox, cu sateliti,
Rătăcea mereu al nimănui.
- Pelerin nebun, mi te opreste!
Zis-a infinitul la o vreme.
L-a ucis cu dreapta, voiniceste
Si-a tîsnit o salbă de poeme.

Zeul noptii

Zeul noptii umblă pe stradă.
E foarte afemeiat si betivan,
Il cheamă Stafie, Poveste, Ivan
Si-l tin felinarele să nu cadă.

L-am întâlnit în grădina orasului
Zăpăcit, cocosat, de o cruntă paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Si semăna groază ca ochii ocnasului.

Fremătau crizantemele de spaimă,
Îndrăgostitii aveau impresia unei ample zădărnicii,
Toti vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plină de îndrăsneală si faimă.

Zeul noptii m’a sărutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul mortii.
Am mers alături până la pervazul portii
Unde m’a lăsat cu toate grijile mărunte.

După el stăruia ceva ca o dojană paternă.
Strigoii, liliecii erau singura-i zestre
Si după ce-a îmbrătisat o multime de ferestre
A intrat în prima tavernă.

Punctual pînă la rang de model
Seară de seară face la fel.



Om sărac

Doamne, sunt tare pismătăret
Si am toate motivele, toate:
Tu ai îngeri si luceferi în cotet,
Eu numai pofte si goalele-mi coate.

M’ai creat după chipu-ti în van
Si m’ai aruncat în tărînă.
Nu mi-ai dat aripi, nici grâu, nici găvan.
Stau năcăjit într-o rînă.

Ce cruzimi ai pîrguit în mine?
Ce gînduri, ce ură ai prăbusit?
Doamne, rodesc ca un mărăcine
Numai ghimpi, otravă, scrîsnit.

Dă-mi din împărătia ta, tată,
Măcar un cer cît de mic, cît de sur,
Măcar un luceafăr cu lumina deselată
Să-mi lumineze împrejur.


Degradări

Mărunt si păcătos sub cer
Totusi cu râvnă mai visez un pisc.
Trufia bleg am pus-o în cuier
Si umil câte-o suetă mai isc.

Crezui odată în minuni, destul.
Cetăti cădeau, mureau dureri mîrsave,
Avea tot orbul soare în pătul
Si’nalt sunau aplauzele grave.

Ci anii curseră sătui de glod.
Arcas, văzduh s’au poticnit în trestii.
N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod
Gemea în jurul doldora de bestii.

Cu arcul frînt, tocit, bolnav
Astăzi mai urc între zăbrele
Si de azur, de vis gîngav
Strîng putregai si scrum de stele.


Cîntecul din urmă

Am obosit umblînd alandala
Prin hîrburi, dudaie si gloate.
Demult mi-e tocită sandala
Si moarte iubirile toate.

Acuma, la actul final,
Numai strigoii-amintirii
Dăntuie crud, rătăcind, infernal
În jur, în meandrele firii.

Cerul e si el putred, lălîu,
Nicio salvare nu-i tipă în crestet.
Nicio minune în ciute, în grîu
Si Domnul e vested.

Meschin se dărîmă, rece coboară
Visul în cripta bolnavă.
Rîme băloase, neguri omoară
Fruntea suavă.

O! naiv jucător în azur,
Flamura, slava, cocorii ucide;
Drept se ridică, sălbatec, impur
Lupul uitării cu deste livide.

marin scarlat
0724002535


Cititi din epigramele perceptorului Pena !

Adormind Adam, Dumnezeu i-a scos o coastă si din ea a creat pe Eva (Biblia)
Adame, oricît socotim
Noi o concluzie găsim:
Erai asa de fericit
Si somnul te-a nenorocit ...

Succesiunea generatiilor
Atila, regele hain,
Lăsat-a demn mostenitor:
Îl stie orisice crestin
Căci se numeste ... perceptor.

Lui A. C. Cuza
Din tinerete n’a mai dat
O epigramă – si-i păcat!
Misterul? Muza i-a fugit
Ca nu cumva pîn’ la sfîrsit,
Uzînd de abila-i suveică
S-o scoată si pe ea evreică.

Lui Al. O. Teodoreanu, la volumul
„Tămîie si otravă”
Eu am ghicit îndată, bre,
Desi nu-s neam de ghicitor:
Tămîia pentru critici e
Otrava pentru ... cititor.

Dramaturgului Nicolae Iorga
Piesele văzîndu-i, toate,
Am conchis ca spectator:
Iorga-i, fără doar si poate,
... Cel mai crud inchizitor.

Lui Ion Minulescu, la romanul
„Corigent la limba romînă”
Nu stiu dacă chiar asa e
Cum te lauzi – dar se stie
Că romanul va rămîne
Corigent la ... vesnicie.

La decesul unui scriitor
Muri si Păstorel, în fine,
Asa cum moare orisicine.
Efectul: jubilară cititorii
Si plînseră grozav viticultorii ...


Lui Păstorel Teodoreanu, la o agapă
Lumea-i zice Păstorel ...
Eu propun, iubiti convivi,
Ca să fim obiectivi
Si să-i zicem ... Păhărel.


La o „cronică a vinului”, semnată de Păstorel.
Am citit-o, vai, acuma-i
Un minut – si-am priceput
Că talent el are numai
Cînd e vorba de băut ...

Pe mormîntul lui Minulescu.
Aici zace Minulescu,
Renumitul scriitor;
Îl citesc si astăzi unii
Si de plictiseală mor ...

Pe mormîntul unui senator
Cetăteni păsiti usor
Fiindc’ aici un senator
Îsi continuă ’mpăcat
Somnul lui de la Senat ...

Pe mormîntul autorului
Ca scriitor făcu în viată
Cîteva zeci de epigrame;
Ca perceptor el fu mai harnic:
Făcut-a mii si mii de ... drame.

Unui volum de poezii a cărui aparitie a premers
cu putin premierea câtorva cărti mediocre de
către S.S.R.(n.n. Societatea Scriitorilor din România)
L-am citit, trei zile-acum
Si-am rămas contrariat:
Când e-atât de prost volum
Cum n’a fost laureat ?

Unei edituri în criză.
Editura N. lucrează
La o carte „FALIMENTUL”;
Unii zic: „- Îsi editează
Mai degrabă ... testamentul”.

Lui Nicolae Iorga
Că-i urias eu nu contest
Cum unii fac – orbiti de ură
Ci, dimpotrivă, întăresc:
E formidabil ... la statură.

Unui pictor
În salon la Ateneu
Îti văzui mai eri pictura
Si în toată, domnul meu,
Ti-admirai doar ... semnătura.

Unui functionar cinstit
Cinstea ta este de fier
Si ai falnic cazier;
Cazier cu „nota bene” –
Ce folos ... că n’ai ismene.

Cîrciumarilor
Doar în ... povesti, stiam, răsar
Din apă falnice palate:
La voi constat adesea că
Răsar si în ... realitate.

Felicitare la o agapă
Pătit cu vîrf, amicul meu,
Ti-urez ca si pe viitor
Să te ferească Dumnezeu
... De soacră si de perceptor.

Organizatorilor săptămînii laptelui ... care săptămînă s’a încheiat anul acesta fără succesul scontat (Ziarele).
Sapte zile dedicară
Laptelui – cu multă rînză
Si la urmă – ce ocară!
Nu făcură nicio ... brînză.

Unui scriitor, care pregăteste un volum cu „Portrete de dispăruti”.
De mortii tăi, ce pot să zic?
Sînt morti si nu mai stiu nimic.
Dar vezi, amice, mă’nfiori
Cîti oameni vii o să omori!

Lui Tudor Arghezi si dusmanilor săi
Pigmei îti stau în bătătură,
Livizi, acriti ca o gutuie
Că nu pot culmile să-ti suie
Si drept urmare ... te injură!

Duetul Pontiu Pilat – Ion Pillat
„Pilat” în amîndoi. Aici e cheia
În care stă curată potriveala,
Dar vezi că unul guvernă Iudeia
Si altul guvernează ... plictiseala.

Infernului
Voi fi al tău. O stiu curat.
Dar nu-mi fac inimă amară.
Voi declama din I. Pillat
Si sigur voi fi dat afară ...

Lui Octav Dessilla, la romanul său „Două chemări”
Ce potriveli fenomenale
Se văd în lume uneori,
Cum e si cazul dumitale:
„Două chemări” ... doi cititori!

Poetului Ion Pena, care se laudă că si Cervantes a fost perceptor.
În van te lauzi peste tot
Si esti prieten cu trufia
Căci lui Cervantes, toti socot,
I-ai mostenit doar meseria ...

Bate si ti se va deschide (proverb)
A bătut Ion Lopată,
A bătut vreo doi Popesti
Si i s’a deschis îndată
... Usa de la Văcăresti.

Unde dai si unde crapă (proverb), sau meditatie cu ocazia acordării Premiului national de literatură lui Al. Cazaban
Cînd avem cu-adevărat
Zeci si zeci de scriitori,
Tara asta – ce ciudat! –
Premiază ... vînători.

Unei văduve de căpitan
Cu’n general pensionat
S’a măritat – ce pompă mare!
Si toată lumea s’a mirat
De-asa ... rapidă avansare.

Unei doamne sau vîrsta femeilor
De patruzeci de ani în sir
O felicit de ziua ei,
De patruzeci – ca un martir
Si ea sustine că de ... trei.

Capra sare masa, iada sare casa (proverb)
Dacă stai nitel si cati
Este vorbă-adevărată:
Are mă-sa doi bărbati,
Fata are ... o armată.

Unui ginere
Dîndu-i-se să aleagă
Omului, un căpătîi,
Între viperă si soacră
A ales pe cea dintîi ...


Unui cîrciumar care vinde scump
Aferim, ti-e bun cotnarul ...
O minune – cîrciumare!
Dar sunt trist – privind paharul,
Că ... doar pretul este mare.

Unei expozitii a vinului
Amănuntit ... am vizitat-o
Dela sampanie la must
Si rezolut am decretat-o
Că-i expozitie cu ... gust.

Controversă la un cîrciumar
– Nene ce mai tura-vura,
Nu ti-e bună băutura.
Vinu-i bun, pe cinstea mea,
Însă ... apa este rea.

Globului pămîntesc.
Absurd. Eu cheltui si o mie
Pe zi – cu bine or cu boli
Iar tu trăesti de-o vesnicie
O! Tera, numai cu ... doi poli.

Măgarului
Purtasi în spate pe Isus
Dar nu stiusi, sărman naiv,
Să speculezi acest motiv
Si să ajungi ... bogat si sus.

Furnicii, pe marginea fabulei cu greerul.
În veci rămîi stigmatizată
Că egoistă, îngîmfată
Si cu avere – o comoară –
Lăsata-i artele să moară.

Lunii
Sărmana! Iar ni se arată
Cu fata-i galbenă, de sfînt.
Mă mir că nu roseste-odată
De cîte vede pe pămînt ...

Banilor
Văzut-am renegati puhoi
Pe-a lumii sumbră canava
Dar n’am văzut pe cineva
Să vă renege si pe voi

La moartea lui Ion Pena
S’a bucurat poporul tot
Si-a răsuflat cu dublu rost:
Ca perceptor fu cel mai bun,
Ca scriitor fu cel mai prost.

Un epitaf.
În acest cavou măret
Odihneste-un precupet;
Viu, munci precum un bou
Numai pentru-acest cavou.

Pe mormîntul uneia
Aici zace o femeie
De moravuri cam usoare:
Este maximum, desigur,
Cât putea să mai coboare ...

Altui medic
Medic e – dar înteleaptă
Toată lumea l-ocoleste
Căci el nu atît îndreaptă
Cît mai mult îmbolnăveste.

Unui bătăus electoral.
Vivat! Politica de vorbe
O fac atîtia papă lapte
Dar tu cu tuica si bastonul
Făcusi politică de ... fapte.

La un Paste cu zăpadă
Zic, pentru a fi în notă
Să trimitem niste jalbe
Si Sinodul să ne-aprobe
Pastele cu ouă ... albe

Gâstelor, pe marginea ispravei din Capitoliu, când au salvat Roma
Vă admiră tot mereu
Pentru istorica bravură
Savanti atâtia – însă eu
Nu vă admir decât ... friptură.

Păduchilor
Privind cu ochii certăreti
A lumii grea claviatură
Constat, amar, că voi sunteti
... O palidă miniatură.

Inscriptie pe mormântul unui negustor
Trecători cu gânduri bune
Înnăltati o rugăciune
De-aveti timp si nu vi¬-i greu
Ca să-l erte Dumnezeu
C’a ajuns milionar
Vînzând lipsă la cântar.

Unui medic poet
Să spunem clar, la o adică,
Lăsînd hermeticele ponturi:
Cu el necazul se complică,
E asasin pe două fronturi ...


Unui poet, care si-a tipărit poeziile într’un volum cu portretul său.
Ghicii în plin ce te-a mînat
Să scrii volumul cu figura:
Ai năzuit, neapărat,
Să compromiti literatura .

Poeziei.
Adesea, trist si gînditor,
Deplîng destinu-ti fără chip:
Să ai poeti cît e nisip
Si niciun biet de cititor ...

Contribuabililor mei ( autorul e perceptor)
V’am somat de mii de ori,
V’am somat ca să plătiti.
Azi, cu ochi surîzători,
Vă somez ... să mă cititi.

Unui poet „hermetic”, foarte lăudat de critică.
Zadarnic laudele-abundă
Căci adevăru-i evident:
El scrie-asa ca să-si ascundă
Totala lipsă de talent ...

Undeva într’o iarnă
Burghezii discutau sonor
Despre poetul urbei lor:
Auzi! Să doarmă fără foc.
Ce ... insensibil dobitoc.

Negustorilor, a doua zi după ce s-a votat legea speculei, înaintea căreia existau deja numeroase ordonante comunale (nerespectate desigur) în acest sens.
Ce farsă! Omul să turbeze ...
L’era oprit să speculeze.
Si înainte, făr’ de lege;
De-acum vor specula ... cu lege.

Păstorel în fata Bărăganului
-„Eu mărete Bărăgan,
Nu te pretuiesc un ban,
Nici un ban si nici o mie
Fiindcă nu esti podgorie” ...

Artei
Cercetată cu temei
Arta e profund ciudată:
Multi trăesc pe urma ei,
Autorii niciodată ...

Unui gazetar
Nu se odihneste-un pic.
Scrie-atît că te crucesti,
Dar, la naiba, cînd citesti
Vezi că nu scrie nimic ...


Lui Iancu Brezeanu
E milos la nebunie,
Caracteru-i nu ne scapă.
E milos, precum se stie,
Pînă si cu biata apă ...

Într’o noapte
Un om flămînd, al nimănui,
Privea, robit, frumoasa lună.
Si-o admira în felul lui
E cît o mămăligă bună ...

„Specula va fi stăvilită” (Ziarele)
Refren străvechi. Mereu ador
Superba-i aristocratie:
El nu s’amestecă’n popor,
Tronează vesnic pe hîrtie ...

Adevărului
Adevăr, din început,
Chinuit, tu vesnic sîngeri.
Nu esti pentru noi făcut,
Tu esti numai pentru îngeri ...

Unei biblioteci
E superbă. Ca un rai
Mii volume-o făuresc.
Dar o pretuieste, vai,
Numai neamul soricesc ...

La un volum de poezii „cu portretul autorului”
Din fire foarte curios
Îl răsfoii minutios;
Mărturisesc cu tot regretul,
Că nu aflai decît portretul ...

Uneia
I-a dat natura frumusete
Cum dă adeseori: cu carul.
Ea, ca s’o facă productivă,
Exploatează ... trotuarul.

Unui cîrciumar
Le stie clar si cu prisos:
E un crestin adevărat,
Deaceea, orisicînd, zelos,
Preferă totul ... botezat.

Socrate avea o nevastă rea (Istoria)
Desi s-agită varii teze
E foarte simplu, fără doară,
Dece putînd să evadeze,
Socrate-a preferat să moară ..

Unui politician, postmortem.
Statuie ti-au făcut acum,
Un chip puhav pe soclu mic
Si zice lumea, stînd în drum:
Iată statuia lui ... Nimic!

Ion Pena este amintit printre epigramistii care au răspuns concursului intitulat: „Ce este femeia”, cu răspunsurile:
Femeia e un compromis
Între materie si vis.
Când vis e ... tace ca un peste,
Când e materie ... vorbeste.
*
Femeia, domnii mei, redusă
Tăios la ultima esentă.
Nu e, mă rog, decât o limbă
În vesnică efervescentă ...

S-au adunat 10 milioane pentru statuia lui Eminescu (Ziarele)
Era viu si n-avea ort
Nici să puie la icoane.
Strâmbă lumea. Azi e mort
Si-are zece milioane.

marin scarlat























































Marin Scarlat    11/28/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian