Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Interviu cu Prea Cucernicul Parinte Remus Grama, consilier cu probleme de relatii externe al Episcopiei.

Reporter DM: Suntem la al 72-lea Congres al Episcopiei Ortodoxe Romane din America de la Vatra Romaneasca, Jackson, Michigan, SUA, Congres care a avut loc intre 2 si 4 Iulie.

S-a sarbatorit aici a 75 a aniversare a acestei Episcopiei si suntem fericiti sa il avem ca interlocutor pe Prea Cucernicul Parinte Remus Grama, consilier cu probleme de relatii externe al Episcopiei. Parintele Grama este si pastorul celei mai vechi biserici ortodoxe din Statele Unite; este vorba de Catedrala Sf. Maria din Cleveland, Ohio.

L-am abordat pe Parintele Remus Grama in calitate de autor in primul rand, spre a ne spune cateva cuvinte despre cartea care s-a lansat astazi aici, intitulata “Policarp Morusca - Primul Episcop al romanilor din America, Scrisori din captivitate - Tragedia despartirii bisericesti a romanilor americani”. Ii dam cuvantul Preacucernicului Parinte Remus Grama cu rugamintea de a ne spune ce simbolizeaza aceasta carte impresionanta pentru Ortodoxia Romana din America si in general din dispora romana.


Parintele RG: “Nu stiu daca sunt persoana cea mai potrivita sa vorbesc despre carte, deoarece ca preot ma straduiesc sa traiesc duhul smereniei, si ca autor cred ca poate ar fi mai potrivit ca altcineva sa o prezinte.



Cartea a aparut la Editura Eicon in Cluj cu prezentarea Parintelui Prof. Dr. Mircea Pacurariu, fost decan al Facultatii de Teologie din Sibiu si membru corespondent al Academiei Romane.



Eu sunt bucuros si smerit in acelasi timp de faptul ca aceasta lucrare a aparut. De fapt, era de mult nevoie sa se scrie istoria si epopeea vietii bisericesti a romanilor din Statele Unite in lumina in care faptele s-au intimplat. Istorii ale Bisericii Romanesti din America si Canada nu exista; s-a publicat prin anii ’70 o lucrare Prof. Gerald Bobango in limba engleza, aud ca acum se traduce si in limba romana. De aceea am socotit ca era imperios necesar sa clarificam perioada cheie din istoria Episcopiei (Ortodoxe Romane din America – n.red) privitor la relatiile cu Patriarhia Romana.



Dupa cum stiti, primele parohii s-au stabilit aici la inceputul secolului. Episcopia s-a infiintat in 1929 iar Episcopul Policarp a sosit in America cu binecuvantarea Sfantului Sinod al Patriarhiei in 1935.



Bucuria a fost imensa. A inceput sa se plamadeasca mult mai consistent, structurat, institutional, o constiinta nationala romana-americana. Iar Episcopul Policarp a devenit un pion, un etnah nu numai un ierarh, un ziditor de vatra. De altfel si sediul Episcopiei se numeste Vatra Romaneasca si el este ctitorul.



Studiind si facind anumite cercetari intr-un studiu in cu totul alta directie, am descoperit unele din scrisorile lui care m-au miscat si m-au magnetizat in acelasi timp. Si au inceput sa ma atraga atit de mult incat am lasat toate celelalte preocupari si vreme de 10 luni am studiat intens ca sa clarific in special perioda dintre 1939 si 1958.

Despre ce este vorba?



Episcopul Policarp a plecat in Romania in 1939, vara, pentru o sesiune a Sfantul Sinod. Datorita tensiunilor din Europa, pe care el le-a realizat doar in momentul cand a pasit pe continentul batranei Europe, lucrarile Sfantul Sinod nu s-au tinut indata si a fost intirziat. A inceput razboiul, vreme de 5 ani de zile a fost retinut acolo, nu se putea trece oceanul. A implinit alte chemari la care biserica mama l-a trimis.

Asa de pilda, a slujit ca si coordonator al internatului Facultarii Teologice din Bucuresti. Dupa aceea a fost trimis pentru 4 ani la Ismail, ca Episcop, sa reorganizeze Episcopia din Basarabia.

Dupa razboi a fost numit la Sighet sa reorganizeze o alta Episcopie, marginasa pe vremea aceea, in Ardealul de curind revenit dupa ocupatia hortista.

Asa ca bietul Policarp era cu sulfletul tot timpul in America. In vremea razboiului corespondenta a fost minima, dar a existat.



Dupa aceea, corespondenta a inceput sa capete un ton de profunda durere si nostalgie. In Romania s-a inaugurat o era de opresiune, de teroare. Politia, sub influenta ocupatiei sovietice incepuse sa detina dosare privitoare la toti intelectualii, si nu doresc sa ma extind in privinta aceasta, astfel corespondenta lui a inceput sa fie cenzurata.



In 1948, Patriarhul Nicodim moare in circumstante nebuloase. Dupa cum stiti, in anul acela 22 de episcopi si ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane au fost marginalizati sau pusi in retragere. Si inlocuiti dupa cum documentele mai noi atesta, si dupa cum multi istorici din tara au scris, inlocuiti cu episcopi asa-zisi ai poporului.



S-a inceput o perioda de opresiune a bisericii, nu numai a Bisericii Greco-Catolice ci si a Bisericii Ortodoxe, iar bietul Policarp fost inlaturat si a ramas cu domiciliul fortat in Craiva, in satul nasterii sale, de unde a scris scrisori de o mare nostalgie si patetism.



Astfel ca eu, in cercetarile mele, m-am straduit sa pun impreuna aceste scrisori document, care le-am gasit unele in America, altele in Romania. Am rascolit arhivele acolo, am primit binecuvantare de la Prea Fericitul Parinte Patriarh, de la Inalt Prea Sfintitul Mitropolitul Antonie Plamadeala, si am avut competenta calauzire si indrumare a Parintelui Profesor Mircea Pacurariu. Astfel incit, nadajduiesc am reusit sa realizez un mozaic care spune ce s-a intimplat, care clarifica lucrurile.



De ce am incercat sa clarific aceste lucruri?

Nu numai ca o evocare a personalitatii lui sau a suferintelor unui persecutat al istorie noastre. Am incercat sa clarific aceste lucruri pentru ca ele au implicatii mult mai adanci. In viata bisericeasca a romanilor americani, inteleg prin aceasta a romanilor si din America si din Canada, retinerea Episcopului lor a fost interpretata ca o incalcare a autonomiei Episcopiei din America.



De ce?

Din 1932 Congresul Episcopiei de la Vatra Romaneasca a stabilit ca Episcopia va avea un regim de autonomie, in alte cuvinte, va apartine canonic si spiritual de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dar din punct de vedere administrativ va avea deplina autonomie.



In momentul in care ierarhul lor a fost detinut impotriva voii lui, pus intr-o situatie de retragere, “de pensie” fara voia lui, desigur aceasta a fost privita ca un abuz. In toata corespondenta sa, Episcopul Policarp, desi fortat pensionat, semna ca Episcop al Americii.



Ulterior, in 1953, chiar a lamurit intr-una din scrisorile pe care le-am publicat, si doresc sa mentionez ca lucrarea nu este o carte de literatura, este o carte documentata, un studiu istoric care pune in circulatie dovezi imbatabile, reproducind documentele cu fidelitate, in asa fel incit cititorul sa isi poate face o imagine obiectiva.



Ce s-a intimplat?

Aceasta retinere a Episcopului a creat o criza. Un grup de cativa preoti, in Detroit, in 1950-1951, au infiintat, arbitrar si pe ascuns, o noua Episcopie. Au incorporat-o cu numele de Episcopia Misionara, si au scris Sfantul Sinod din tara ca si cum ei ar fi de fapt Episcopia Ortodoxa Romana Misionara veche.



A fost o frauda, insa din nefericire, noua conducere a Patriarhiei de la vremea aceea; era patriarh nou, PreaFericitul Iustinian si ierarhia din jur, imediat, dintr-un spirit banuiesc de buna credinta, dar fiind inselati, indusi in eroare, au ratificat alegerea secreta a preotului Andrei Moldovan. Acesta era preot vaduv in Ohio, care de altfel si-a mintit proprii lui credinciosi ca el merge la bai in Arizona, ca sa-si trateze reumatismul, in vreme ce el era in Romania, pe atunci comunista, dincolo de cortina de fier fiind hirotonit Episcop pentru America.

Puteti sa va imaginati, la intoarcere scandalul a fost enorm. Proprii lui credinciosi i-au inchis usile bisericii.



Dupa aceea Episcopia (de la Vatra – n.red) intrunita in Congres, a repudiat aceasta alegere si intre timp Episcopul Policarp fiind captiv in Craiva si Alba Iulia scria scrisori disperate sa informeze pe ierarhii vremii si in acelasi timp pe fii lui sufletesti din America despre situatie. Din nefericire, plingerile lui probabil nu puteau fi luat in considerare la vremea aceea, deoarece biserica era captiva.



Bazat pe aceasta realitate Episcopia de la Vatra, a fost angajata intr-un proces cu noua entitate, noua Episcopie care era sub Patriarhia Romana si astfel bazat pe faptul ca biserica din tara era captiva, apartinea si era controlata de un guvern ateist, romanii liberi nu au dorit sa aiba nimic de a face cu asta, si efectiv si-au proclamat autonomia si s-au rupt de biserica mama. Un eveniment dureros care a marcat vreme de 50 de ani viata romanilor din America.



De altfel, unele lucruri nu sunt nici acum bine rezolvate si clarificate, sunt multe dureri ascunse, si banuiesc ca aceasta carte sa fie un eveniment si un moment de cunoastere. Dupa cunoastere, credem ca ar fi firesc ca in biserica sa urmeze si recunoasterea. Dupa recunoastere, desigur ne putem angaja intr-un dialog mult mai solid, pe o fundatie curata, crestineasca, pe o constiinta buna, in asa fel incat duhul evangheliei sa se implineaca prin noi, ca toti sa fie una. “



Reporter DM: Va multumesc.

As dori sa continuam discutia noastra cu zimbetul pe buze, amintindu-ne de faptul ca sunteti pastorul Catedralei Ortodoxe Romane din Cleveland, Ohio si stim ca anul acesta este un an aniversar pentru biserica dvs. Ati putea sa ne spuneti despre ce este vorba?



Parintele Remus Grama: “Desigur momentul este deosebit nu numai pentru enoriasii nostri din Cleveland, ci pentru intreaga ortodoxie romano-americana. Daca cu 2 ani in urma s-a praznuit inceputurile ortodoxiei romanesti in Canada, anul acesta reprezinta anul centenar pentru ortodoxia romaneasca americana. Si cred ca toata suflarea romaneasca trebuie sa se bucure.



In 14-15 august vom avea o serbare deosebita, in aceasta biserica care este prima biserica moderna in stil maramuresan, si care a fost recent pictata minunat in stilul traditional bizantin, credem ca sta atit din punct de vedere spiritual, cit si cultural ca un adevarat far al romanismului si a tot ce avem noi bun in ortodoxia noastra.



La aceasta serbare vor participa ierarhi din toate jurisdictiile etnice ortodoxe americane. Spun aceasta pentru ca sa subliniez faptul ca ortodoxia americana care insumeaza circa 8 milioane de credinciosi, si care inca isi asteapta unitatea si lupta pentru aceasta, va avea de fapt un moment de unitate in acest moment istoric, pe aceasta fundatie, pe care noi romanii am pus-o.



Ma refer la unitate in duh, o comuniune in liturghie, in rugaciune si in dragoste.

Vor fi desigur si momente culturale, Muzeul Etnic si de Arta Romaneasca de la Parohia Sf. Maria, care este unul dintre cele mai reprezentative muzee romanesti de pe continentul Nord-American, posedand materiale provenind din tara, de la Expozitia Internationala de la New York, din 1938-1939, lucrari de Grigorescu, de Luchian, de Ressu, avand o friza istorica deosebita, lucrata de Mac Constantinescu sau statui de Jalea si Oscar Han; deci acest muzeu va avea in acea perioada o expozitie la Centrul de Arte Beck, din Lakewood, o expozitie dedicata pictorului Theodor Pallady, care a avut anumite lucrari care nu au fost niciodata prezentate in tara. Aceste lucrari au venit de la colectionari particulari din Franta.



Asa ca momentul este deosebit, iar tot din punct de vedere cultural ne straduim si suntem in curs de a aduce statuia Generalului George Pomut, din Romania.



George Pomut dupa cum unii din ascultatori cunosc, a fost un pasoptist, nascut in Miscolz, Ungaria (in aceeasi localitate cu Andrei Saguna, Mitropolitul Ardealului), care a venit in America imediat dupa caderea revolutiei, si a ajuns general in Razboiul Civil al Statelor Unite, de partea Nordului.



Dupa razboi, fiind ridicat la rangul de General de Brigada, a fost trimis in Rusia ca Ambasador al Statelor Unite, si a fost in cele din urma martor al semnarii actului de cumparare al Alaskai, dupa cum spun unii cercetatori.



Eu personal nu am cercetat prea intens cazul si nu doresc sa fac afirmatii gratuite dar cel putin stim ca el a fost ambasador in perioada respectiva.



A fost asasinat in St.Petersbug, dupa expirarea mandatului.



Aducind aceasta statuie, noi, facem un efort din punct de vedere cultural si de cultivare a mandriei noastre nationale, pentru ca copiii nostri, ai copiilor americani sa fie mandri de stramosii lor care au pus umarul la realizarea Americii, fiind co-fondatori cu alti mari parinti ai Americii.”



Reporter DM: Va multumim si pentru aceste cuvinte. Daca ne ingaduiti, as dori sa va intreb, ca d.p.d.v. administrativ, conducator al Departamentului de Relatii Externe al Episcopiei, ce ne puteti spune despre relatiile Episcopiei Romano-Ortodoxe din America cu celelalte Episcopii Ortodoxe din America precum si din alte colturi ale lumii.



Parintele Remus Grama: “In primul rand relatiile noastre externe, sunt calauzite prin oficiul ierarhului desigur, Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscopul Nathaniel, care anul viitor ca avea 25 de ani de ierarhie, si prin Prea Sfintitul Irineu, Episcop Vicar. De asemenea, prin Biroul de Relatii Externe al Bisericii Ortodoxe din America din care noi suntem parte integrala din 1970.



Dar in acelasi timp, avem si relatii directe cu jurisdictiile ortodoxe din America, precum si cu Patriarhia Romana sau in mod special Arhiepiscopia Romana apartinatoare de Patriarhia din tara.



Din momentele de dupa revolutie, noi preotii si credinciosii Episcopiei (de la Vatra – N.red) ne-am straduit nu numai sa ne ajutam tara, si s-au trimis, ati auzit azi la Congres, aproape 70 de milioane de dolari in ajutoare, prin eforturile vrednicului de pomenire parintele Richard Grabowski care a raposat anul acesta si care a trecut oceanul de nenumarate ori in acea perioada.



Relatiile cu Episcopia Romana din America si Canada sunt, credem, pe un fagas bun, lucrurile poate merg mai incet decit ar dori unii, dar noi credem ca Bunul Dumnezeu la rinduieste toate la vremea potrivita si dupa agenda Lui, nu a noastra intotdeauna.



Suntem angajati intr-un dialog bilateral, am ajuns acum sa slujim impreuna, deci exista relatii fratesti, exista doua eparhii in America. Si nadejdea tuturor, si a noastra si a dansilor, este ca intr-un scurt timp sa ajungem la o apropiere mai mare, la o forma de unitate, care sigur se cere sa fie ziditoare a viitoarei unitati ortodoxe de pe continentul american.”



Redactor DM: Va multumim.

In continuare si ca ultima intrebare, cum credeti ca Biserica Ortodoxa Romana poate ajuta la apropierea romanilor din America, stiut fiind ca in ultima vreme imigratia in America a atins cifre considerabile. Din punct de vedere al relatiilor interumane mai sunt piedici si personal consider ca Biserica Ortodoxa Romana ar putea face ceva. Ce ne puteti spune dvs.?



Parintele Remus Grama “Biserica intotdeauna in istorie a inteles ca piedici vor fi in lume.



Mantuitorul zice: necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea. Noi nadajduim ca toate aceste piedici vor fi zdrobite prin puterea Sf. Cruci si prin puterea Credintei si suntem incredintati ca Prea Fericitul Parinte Teoctist si membrii Sfantului Sinod vor intelege. Sper ca lucrarea pe care am scris-o sa-i ajute poate sa inteleaga mai bine unele lucruri pe care era foarte greu ca la vremea aceea sa le inteleaga.



Biserica de exemplu, cea mai mare contributie care ar putea sa o faca, ar fi sa ne ajute sa aducem ramasitele pamantesti ale persecutatului nostru ierarh Policarp, care a dorit pina la moarte sa fie ingropat la fundatia ctitoriei sale de la Vatra, deci sa ne inlesneaca aducerea acestuia.



Eu cred, in viziunea mea si a altora, a Episcopiei (de la Vatra – n.red) in general, ca daca moastele sau ramasitele pamintesti - eu spun moaste fiindca eu cred ca Policarp este un Sfant Marturisitor al Ortodoxiei in perioada persecutiei comuniste, care a fost cea mai mare persecutie istorica a bisericii, mai mare poate decit cele romane si mai cruda - deci, daca s-ar aduce ramasitele pamintesti ne imaginam o capela, un paraclis, asa cum este probabil la Rasinari, pentru Saguna, unde ambele Episcopii, credinciosi, preoti, ne-am putea aduna anual, in pelerinaje, in rugaciuni intr-o unitate a credintei in asa fel incit comuniunea si lucrarea noastra impreuna sa devina organica si naturala; si sa devina apoi consfiintita la vremea potrivita in forme si structuri administrative cum vor gasi de cuvinta, congresele acestor episcopii.



Dar asta cred ca ar fi chestiunea numarul unu: rezolvarea cazului Policarp ar insemna o clarificare, o recunoastere a istoriei, o repunere a lucrurilor pe fagasul si rosturile istorice in care au ele de la bun inceput.”


Redactor DM Va multumesc tare mult Parinte



Nota Dan Micu;
Din partea Episcopiei, InaltPreasfantul Arhiepiscop Nathaniel impreuna cu IOCC (International Ortodox Christian Charities) au initiat in timpul lucrarilor Congresului o colecta care s-au strans de la parohii si participantii la Congres - in 10 minute 28,000 $ pentru copii bolnavi de SIDA din Romania, urmand ca in urmatoarele zile sa se completeze pana la suma de 50,000$.

Fondul respectiv este totodata garantia financiara pentru aplicatia pentru un un grant de 5 milioane dolari, care s-ar putea obtine in aceste conditii de la Guvernul American pentru copiii din Romania.

Cu alte cuvinte, Guvernul American a spus cam asa: "noi dam banii, dar ne trebuie sustinere (morala si materiala ) din partea comunitatii romanesti din America pentru actiune si in functie de acesta hotaram"..

Banii obtinuti vor fi administrati in Romania de catre IOCC.

Nu in ultimul rand, ii multumesc si pe acesta cale Preacucernicului Parinte Grama pentru interviu si indraznesc sa ii trimit prezentul e-mail in copie, asa cum am promis, alaturi de smerite plecaciuni.

Deasemenea, doresc sa ii multumesc Preacucernicului Parinte Ionel Cudritescu, de la Biserica Sf Ioan Evanghelistul din Toronto, pentru povatuire si pentru invitatia la Congres.






Dan Micu    7/8/2004


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian