Zăvor si sclav luminii
Si toamna asta-si lasă păcatele-n uiumuri,
zbiceste-ntruna cerul, se-ascunde-n argumente
cât ploi rămân subtile si udă testamente
rescrise-n doi; cuvântul se despleteste-n fumuri,
îsi leapădă vesmântul de prăfuite drumuri.
Se reazemă apusul de mal, glisează moale,
îsi tine seva-n trudă, absentă-n sentimente,
în uger cu păcate ce încă-s iminente;
mi-e irisu-n aprinderi, desfrunzărit la poale,
zăvor si sclav luminii – eresurile-s goale.
Călcată-n umezimea-i de focul orei, sferic
secunda se-ncovoaie sucită în cenusă,
topindu-i-se snurul din coadă până-n gusă;
ubícuă-n menire, ascunsă-n pas de cleric,
scânceste zgâriată de Marele-ntuneric.
Se tânguie în brume un dor si arde-n grabă,
va trece prin ajunul regretelor; cuminte
un vis ascuns luminii iteste-n jurăminte…
cum slefuieste-abisul cu ultima silabă,
ne lasă-n goliciune apusul mai degrabă.
Reproducerea, numai cu acordul scris al autorului.
(Zăvor si sclav luminii - placheta CU FLUTURI ÎN CĂLCÂIE - Ed. PIM, Iasi, 2014, p. 16)
|
© Valerian Bedrule 10/28/2014 |
Contact: |
|
|
