Libertatea Individului sau Controlul Societătii?
Am fost educat într-o societate care te obliga să îti reprimi sistematic trăirile de fiecare dată când ele veneau cumva împotriva cadrului stabilit de către cei care o conduceau. Cel mai mare pericol era acela de „a gândi altfel” decât asa cum era impus printr-un fel de exercitiu de programare socială. În plus, colegii, formati pe un asemenea tipar, nu puteau să înteleagă cât de mult se pierdea prin eliminarea impulsurilor creatoare doar din ratiuni ce tineau de confortul adultilor ce nu doreau niciun fel de modificare a cadrului existent la acea dată. În felul acesta am ajuns să meditez mai profund asupra raportului ce trebuie să existe între individ si societate.
Însă, nu înseamnă că permiterea necenzurată a oricărui gen de manifestare reprezintă un lucru benefic. Dimpotrivă, într-o astfel de perspectivă se ajunge la extrema opusă, ce suprimă constructia colectivitătii, ce presupune mai mult sau mai putin respectarea unor seturi obligatorii de reguli acceptate de către toti cei care o compun. Astfel, evolutia post-decembristă din tara noastră a constituit o trecere de la rigiditatea unei constructii „perfecte” la fragilitatea unei întocmiri lipsite de principii clare si respectate de către toti. Mai precis, o trecere de la suprimarea individului la cea de contestare a socialului, de aici decurgând în mare măsură neputinta redresării României din ultimii 20 de ani.
Dialectica raportului dintre individ si colectivitate nu reprezintă un fenomen nou, dar tranzitia prin care trece spatiul românesc a pus în evidentă mai mult decât în alte perioade ale istoriei acest balans între extreme fără să se ajungă la un echilibru benefic. În realitate, reculul individualist din perioada actuală reprezintă într-o mare măsură descătusarea energiei negative acumulate excesiv în etapa anterioară a construirii unei societăti ce călca în picioare notiunea de individ promovând doar utopicul ideal al „omului nou”.
Un Secol de Observatie
Dacă vom extinde cadrul de observatie, vom remarca în decursul secolului trecut o alternantă de evolutii în perioade ce au durat de regulă mai multe zeci de ani. Astfel, secolul XX a debutat prin regimuri totalitare gata de război, care treceau cu brutalitate peste aspiratia către libertate a fiecărei fiinte umane. Putem vorbi despre un cult al socialului în detrimentul individului, fapt care a făcut posibilă lansarea ucigasului proiect de nimicire a milioane de oameni pe fronturile Primului Război Mondial.
După ce fortele totalitare au fost înfrânte, a urmat o perioadă de explorare a unei libertăti individuale fără precedent, fapt care a condus la o explozie economică, din păcate insuficient controlată, ce a permis afirmarea multor oameni de valoare în toate domeniile. Din nefericire, lipsa de discernământ în gestionarea acestor noi posibilităti a adus o criză economică prin intermediul căreia idealul „societătii perfecte” a pus din nou stăpânire peste multe zone ale lumii generând a doua mare conflagratie a secolului XX. Fortele aflate în conflict îsi disputau de fapt dreptul de a controla masele de oameni ale acestui pământ trecând peste aspiratia către libertate si dreptate ce subzistă în fiecare fiintă umană.
Zona Gri a Perioadei Postbelice
Perioada postbelică a fost într-o zonă de „gri” prin faptul că lumea s-a scindat într-o tabără care punea pret pe valoarea individului, în timp ce alta accentua idealul totalitar al societătii ce subsumează complet pe acesta într-o masă amorfă cu un singur vârf vizibil: Conducătorul Iubit, un fel de Mesia care gândeste, plănuieste si actionează în numele tuturor. Războiul „rece” care a urmat nu a făcut altceva decât să continue la nivel ideologic, dar si prin nenumărate războaie regionale, această dispută dintre două sisteme ce nu puteau să ajungă la un compromis. Cu argumente din ambele tabere, această „conflagratie” a durat până către ultima decadă, când blocul totalitar s-a fărâmat gratie paradoxalei dorinte de libertate a elitelor din cercurile de la vârf, doritoare să se manifeste într-un cadru lipsit de constrângere.
Haos sau Ordine Rigidă
A urmat o perioadă în care haosul a luat locul ordinii rigide, rezultatele nefiind pe măsura dorintelor maselor largi, iar echilibrul dintre individ si societate rămânând ca un ideal pentru o altă epocă. Astfel, constructia socială a avut mult de suferit punând în pericol chiar notiunea de organizare statală, fapt ce a condus la dezmembrarea unor structuri ce păreau solide în perioada anterioară si la războaie ce au degenerat până la nivel de ură dintre rase si etnii. În plus, perioada de relaxare a controlului individului a permis reaparitia fenomenelor de coruptie din perioada interbelică, lucru ce a condus la subminarea structurilor fundamentale ale statului în genul: educatiei, sănătătii, sistemului de asistentă socială, ordinii publice si chiar apărării.
Oferindu-se prea multă libertate s-a constatat că individul nu este totusi pregătit să actioneze responsabil în folosul comunitătii, ci dimpotrivă, el ajunge să se izoleze de ceilalti sau să se întovărăsească în „găsti” distructive ce ignoră dorintele legitime ale semenilor. Si astfel, am intrat în secolul XXI cu o dilemă nerezolvată în perioada anterioară, mai precis cu o restantă la impresionanta lectie de istorie pe care trebuie să o învete întreaga omenire.
Totalitarismul a continuat în anumite zone ale lumii oferind un model de stabilitate si de ordine aparent mai profitabil decât cel al permiterii libertătii individuale. Companii importante au intuit potentialul afacerilor cu productie în zona totalitară si distributie în cea liberă, fără să ia în calcul jocul periculos pe care îl fac prin transferul de putere economică spre zone ale lumii ce pot relua oricând disputele secolului trecut.
Revolutia Informatică si Saltul de Constiintă
Prin urmare, mă astept la o perioadă în care căutarea echilibrului dintre individ si societate să îsi găsească o solutie mai bună decât ceea ce s-a oferit până în prezent prin intermediul unei societăti cu reguli clare si principii armonioase, dar si cu indivizi care nu îsi reprimă creativitatea în a aduce tot ce poate fi mai bun în progresul lumii din care facem parte. Dincolo de evenimentele istorice, la care din păcate nu putem asista mai mult de câteva zeci de ani, există o nevoie stringentă pentru solutionarea adecvată a raportului dintre colectivitate si oamenii ce o compun.
Este posibil ca evolutiile recente din domeniul tehnologiei informatiei prin dezvoltarea fără precedent a Internetului să permită o mai mare flexibilitate în rezolvarea „temei de casă” pe care secolul trecut ni l-a lăsat. La fel de posibilă este si reluarea ciclurilor distructive cu nuante totalitare, ce din păcate, continuă să existe si să îsi facă simtită prezenta de fiecare dată când oamenii uită că nimeni nu trăieste doar pentru sine, ci fiecare fiintă umană trebuie să slujească deopotrivă colectivitătii din care face parte.
|
Octavian Lupu 5/16/2014 |
Contact: |
|
|
