„Împleticismul” si „papă-laptismul” copiilor mult-prea modernizati
De-a lungul anilor am observat capacitătile fizice ale copiiilor din “civilizatul vest” de peste Ocean, în care trăiesc încă, temporar. „N-am crezut s-ajung vreodată” ca, într-un imperiu al bunăstării materiale – asa cum trâmbitează bietele statistici – să constat că natura fizică a copilului a coborât atât de mult. Îmi trec prin fata ochilor mai mult copii schiloditi de tablete, si orbi de televizor.
I-am vazut gâfâind moseste si asudati, de parcă ar fi mers pe jos pana la Roma, dupa o banală tură de teren de tenis de câmp, si aia alergată aproape serpeste, cu picioarele târâite. Copii care nu pot face un exercitiu fizic obisnuit. Nu pot să-si atingă vârfurile picioarelor fără să îndoaie mult prea păcălitor genunchii. Alergări, cum spuneam, de târâtoare, cu genunchii atârnând precum pietrele de moară din poveste, la vârsta la care ar trebui să zboare ca vântul. Mai rău, îmi spunea cineva că un studiu ne spune că pustii vremurilor de azi, nu-si mai simt instinctual mărimea corpului, si nici nu mai apreciază corect spatiul din jurul lor – în completare la cosmofobia generalizată –, existând pericolul ca acestia să se izbească adesea cu capul de tocurile usilor, sau să dea în gropi, ca prostii. În comparatie cu generatia mea (bunăoară, îmi amintesc cu plăcere că in copilărie nu cunosteam mersul, doar fuga, si că stăpâneam ca nimeni altul aburcatul în copacii cei mai falnici, urseste sau nu) cei noi sunt blegi, împleticiti, papă-lapti...
N-am nimic nici cu devenirea jocurilor, atâta timp cât acestea există! Recunosc ca fiecare generatie are jocurile ei, că jocul suferă transformări în vreme, neasteptându-mă, asadar, ca jocurile copilăriei mele să coincidă cu cele din ziua de azi. Desi, cu regret spun, măcar miezul jocurilor noastre traditionale, cele care ajută la o crestere armonioasă, vioaie si, de ce nu, identitară a copiilor, ar fi trebuit să fie transmise cumva de părinti. Dar, asta e (sic), se pare că alte „autorităti” ne educă prichindeii, în mai mica măsură părintii (cei slabi)... În acest fel, si jocurile care sprijină cresterea viguroasă a copiilor nostri dispar văzând cu ochii, fiind înlocuite tot mai mult, dacă nu exclusiv, de jocurile... virtuale!
Impresia mea e că miscarea autentică, bărbătească, atât de necesară copiilor, m-as grăbi să adaug, a dispărut; cum spuneam, la fel si jocurile. Dar ce fac altii, ce-au făcut, fie treaba lor! Tristetea mea se referă însă la faptul că „împleticismul” si „papă-laptismul” copiilor a fost importat si în România. Iată ce declară Eva Tofalvi, ce-a mai bună sportivă din România la Olimpiada de la Soci:
„Pentru că părintii au impresia că vor doar binele copiilor lor, dar de fapt nu fac decât să le dea să mănânce mult, cât mai multe bunătături, dar nu-i lasă să facă efort fizic. Iar organismul are mare nevoie de miscare. Eu îmi dau seama că părintii se gândesc la copiii lor si preferă să-i tină în casă în fata unui calculator, dar asta nu e o solutie. Că sunt buni la informatică, dar mor la 45 de ani de infarct si au colesterorul 300. Acesta este viitorul unui asemenea copil. Si nu este deloc greu să fii sănătos. Pentru că nu toată lumea trebuie să facă sport de performantă. Poti să faci sport de plăcere, pentru sănătatea ta”.
Nu stiu dacă ar mai fi ceva de adăugat... Poate doar să reliefez că nu copiii sunt de vină, ci cei mari!
Poate doar să mentionez că de-abia acum am priceput (am înteles de mai demult, dar acum am priceput...) si eu sensul cuvintelor lui Mircea Eliade. Întrebat fiind de ce vorbeste prea mult despre „primitivi”, si de ce îi da de exemplu mereu „civilizatilor”, acesta a răspuns:
„Îmi închipui, pe o plajă oarecare, cinci bărbati civilizati, toti de mult impotenti, unul dintre ei surd, altul orb, altul schilod, altul bolnav de stomac, altul de nervi, însă toti bine îmbrăcati, foarte curati, cultivati etc. – asistând la petrecerile unui grup de “sălbateci”, aproape goi, se-ntelege, care se joacă, dansează, cântă si, mai ales, fac dragoste acolo, sub ochii observatorilor. Orbul nu îi va vedea, dar le va auzi glasurile; surdul îi va vedea, fără să le audă muzica etc. Toti vor sti că ceilalti fac dragoste, că, cel putin din acest punct de vedere, le sunt infinit superiori. Si vor spune: e adevărat că ei pot ceea ce nu mai putem de mult, dar sunt murdari, si sunt urâti, si goi, si le e frig, si mănâncă prost, si sunt barbari si ignoranti; si nici măcar nu cred în Dumnezeul adevărat”.
Nu stiu dacă ar mai fi ceva de adăugat... Poate doar a ruga părintii: „Dati copiilor copilărie, nu surogat!”
|
Cristian Medelean 2/14/2014 |
Contact: |
|
|
