P E T E M E D E E D U C A T I E ( XXV ) - EDUCATIA RELIGIOASA - UN RASPUNS
In incheierea articolului aparut la aceasta rubrica in numarul din aprilie al “Observatorului”, am promis ca vom reveni asupra educatiei religioase. Nu dadusem raspuns la intrebarile: “De ce trebuie sa mergem la biserica duminica si in celelalte zile de sarbatoare si sa participam la Sfanta Liturghie?”; “Nu este suficient sa ne rugam acasa?”
Sfanta Liturghie este cea mai de seama randuiala, cea mai importanta rugaciune din religia crestina. Nici o alta rugaciune – Acatist, Paraclis etc. – nu este atat de eficace pentru suflet. De aceea, fiecare crestin este dator sa asculte Sfanta Liturghie intreaga duminica si in celelalte sarbatori, iar lipsa de la Liturghie, din vina proprie, este un pacat. Cand ascultam Sfanta Liturghie, noi dam lui Dumnezeu o laud` si o cinstire atat de mare incat “intrece chiar pe aceea pe care I-o dau toti ingerii din cer…deoarece la Sfanta Liturghie Iisus Hristos se uneste cu noi spre a cinsti pe Dumnezeu impreun` cu noi si pentru noi”, marturisea preotul italian Alois Chiavrino.
In prima parte a Sfintei Liturghii, “Liturghia Cuvantului”, noi aflam si, mai ales, copiii nostri afla despre faptele minunate ale Mantuitorului, despre invataturile Sale si despre mantuire, precum si despre epistolele continand cuvinte de invatatura ale Sfintilor Apostoli, despre faptele acestora. Cei obisnuiti a asculta Sfanta Liturghie din fuga, cu credinta lanceda si gandindu-se, din cand in cand, la problemele lor ramase nerezolvate, ori la unele avantaje materiale pe care le asteapta de la viata aceasta, nu vor putea simti linistea si fericirea sufleteasca pe care le aduce celebrarea acestei sfinte slujbe. Pe langa slavirea lui Dumnezeu, ne rugam, la Sfanta Liturghie, pentru noi si pentru cei dragi noua, pentru cei aflati in necaz, in impas, pentru sanatatea si mantuirea noastra si a tuturor acestora, pentru iertarea pacatelor – deoarece cine dintre noi e fara pacat? Desigur, nimeni.
Pentru a obtine iertarea pacatelor cu care l-am suparat pe Dumnezeu, nu sunt de ajuns rugaciunile, nici toate faptele noastre bune. Numai Iisus, la Sfanta Liturghie, poate face acest lucru, ne poate ierta pacatele, dandu-se pe sine insusi jertfa de ispasire Parintelui Vesnic în Sfanta Euharistie.
A doua parte a Sfintei Liturghii este, asadar, Liturghia Euharistica. Sfanta Euharistie (Impartasanie, Cuminecatura) este Taina in care, sub chipul painii si al vinului, se ofera credinciosilor insusi Trupul si insusi Sangele Mantuitorului Iisus Hristos – “spre iertarea pacatelor si spre viata de veci”, cum se spune in rugaciunile care se rostesc inainte si dupa Sfanta Impartasanie. Aceasta Sfanta Taina a fost asezata de Mantuitorul la Cina cea de Taina, atunci cand Iisus a luat painea, a binecuvantat-o, a frant-o si a dat-o apostolilor zicand: “Luati, mancati, acesta este Trupul Meu care pentru voi se frange spre iertarea pacatelor”. Apoi, luand potirul cu vin si binecuvantandu-l, Iisus a spus: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu al Legii celei Noi care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor”. Talcuind aceasta Taina, Sfantul Ioan Damaschinul precizeaza: Painea ]i vinul nu sunt nicidecum inchipuirea Trupului si Sangelui lui Iisus Hristos, fereasca Dumnezeu, - ci insusi Trupul lui Iisus unit cu Dumnezeirea”.
Iisus este Dumnezeu, omniprezent in fiecare molecula si atom. El nu poate fi marit sau diminuat. Deci, Corpul lui Hristos nu se diminueaza la Sfanta Impartasanie, chiar daca este impartit la milioane de oameni deodata. Mantuitorul a voit sa ne dovedeasca prezenta Sa in Sfanta Euharistie prin multe minuni.
Vom aminti aici numai miracolul de la Lanciano (Pescara – Italia), petrecut in secolul al VIII-lea si actual si astazi. In biserica din acea localitate, in timpul Sfintei Liturghii, preotul s-a indoit de prezenta lui Iisus in Sfintele Taine, dar deodata a observat ca ostia de pe patena a devenit o bucata de carne vie, sangerand, iar in potir sangele s-a inchegat in cinci bucati de marimi diferite. Atat bucata de carne, cat si sangele s-au uscat cu timpul, dar s-au pastrat la vederea credinciosilor, intr-un ostensoriu, fara nici o tratare speciala. In 1970, cu autorizatia Romei, specialistii au facut analize ]i cercetari asupra acestor relicve. La 4 martie 1971, profesorii Linoli si Bertelli au comunicat rezultatul cercetarilor: carnea si sangele provin de la aceeasi persoana umana, avand grupa de sange AB. Carnea face parte din miocard (inima). Bucatile de sange inchegat cantaresc impreuna tot atat cat cantareste fiecare in parte. Oamenii de stiinta au ramas uimiti fata de faptul cum s-au putut pastra aceste “relicve” timp de 1200 de ani, fara sa se altereze, supuse agentilor fizici si biologici, pana in zilele noastre (dupa Ioan Ploscaru – “Iertare ]i iubire”, Editura “Signata” Timi]oara,1995).
Cunoscand ca Iisus din Sfanta Euharistie este o forta careia nu-i poate sta nimeni impotriva, o forta aducatoare de haruri pentru noi, este bine sa ne impartasim cat mai des cu Trupul ]i Sangele Mantuitorului, dar pentru aceasta trebuie sa fim vrednici, adica sa nu fi pacatuit - si, mai ales, sa nu fi pacatuit constient. Daca stim sau simtim ca am pacatuit, trebuie sa ne spovedim mai intai, apoi sa ne impartasim. Oricum, trebuie sa ne spovedim periodic. Intrucat si Spovedania este o Taina importanta in care credinciosii conlucreaza cu Dumnezeu pentru a se vindeca de pacate si a se ridica la o viata noua si curata, ne vom referi la aceasta cu alt prilej. In ceea ce priveste Sfanta Impartasanie, trebuie sa mai stim ca aceasta Taina se primeste numai in biserica, in timpul Sfintei Liturghii. Doar bolnavii grav pot primi Sfanta Impartasanie acasa sau acolo unde se gasesc.
Asadar, participand la Sfanta Liturghie, sa fim constienti ca Iisus este prezent alaturi de noi. El multumeste lui Dumnezeu, in numele nostru, pentru binefacerile primite, se roaga pentru noi si ne dobandeste haruri: intoarcerea pacatosilor pe calea cea buna, statornicia in bine, sanatate, ocrotire de pericole, spor in activitate, pace in familie si in societate.
Sa nu uitam ca mai avem o datorie in legatura cu Sfanta Liturghie: sa ne rugam si pentru sufletele celor raposati – apropiati si dragi noua si nu numai. Avem datoria chiar sa oferim Sfinte Liturghii si parastase pentru pomenirea mortilor si iertarea pacatelor lor, stiut fiind ca, parasind viata aceasta, raposatii nu se mai pot ruga ei insisi de acolo de unde sunt, dar binele facut de noi acestor suflete se intoarce asupra noastra.
Fata de cele aratate, sa ne hotaram sa mergem cu drag - si nu numai din cand in cand - la Sfanta Liturghie care e cea mai mare comoara de pe pamant si cheia de aur a Cerului. Sa mergem noi, adultii, dar sa-i antrenam si pe copiii nostri, chiar pe cei ajunsi la varsta adolescentei si la prima tinerete si chiar dac`, uneori, la unele scoli, sunt incurajati sa uzeze efectiv de “independenta” la care le da dreptul varsta de 16 ani. Sa folosim cu blandete autoritatea noastra parinteasca si sa le explicam de cate haruri se pot bucura.
Sa ne impartasim ori de cate ori ne simtim cu sufletul curat - si sa facem sa fie curat - , Sfanta Euharistie fiind cel mai mare dar de la Dumnezeu, painea vietii si arvuna sigura a Raiului. Sa nu trecem, deci, prea usor pe langa biserica in zilele de duminica si in alte sarbatori. Nici un loc din lume nu este mai important ca altarul pe care se afla Iisus. Sa nu uitam ce ne-a zis El: “Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi! “Eu sunt Painea coborata din cer!”Eu sunt painea vietii!”. “Eu sunt Pastorul cel bun, care-si da viata pentru oile sale!”
|
Prof. Silvestru Moraru 5/20/2004 |
Contact: |
|
|
