Imagini cu natură moartă
Vântul negru ia sufletul iubirii,
Prin mlastini si ciulini îl poartă,
Îi sluteste forma si-l îngroapă
În imagini cu natură moartă.
Câinele nu latră în ogradă,
Instinctul lui din trup coboară
În iluzii pentru lumi desarte
Unde-aripa ruptă nu mai zboară.
Plosnita de câmp împrăstie duhoare
Printre florile iesind frumos din grâu,
Un zeu mai pune degetul pe crestet
Când lasă lacrima să curgă râu.
Un gol rămâne tandru între noi,
Vântul negru-l poartă furios,
Speranta se îneacă în durerea
Celui ce-a crezut visul frumos.
Vântul negru ia sufletul iubirii,
Prin mlastini si ciulini îl poartă,
Îi sluteste forma si-l îngroapă
În imagini cu natură moartă.
Iubirea târzie
Fluturi în piept,
Lauri de dor,
Florile-mi pun
Aripi să zbor.
Pot fi albină
Sau rouă curată,
Pot fi o iubire
În sânge turnată.
Lauri de dor,
Marele hot
Fură iubirea,
O dă la nepoti.
Rămân c-o petală,
Mă bucur nespus,
Iubirea târzie
N-are apus!
Vânătoarea
Colt Alb e scos la vânătoare
Prin troiene-nalte de zăpadă,
Ia în nări superbe zburătoare,
Fulguieste-n câmp si în ogradă.
Mistretii stau dositi între hătisuri
Si căprioarele în culmi de nepătruns,
„Minciuni” fac iepurii-n tufisuri,
În bârlog dorm puisori de urs.
Trec vânătorii, câinele năuc
Nu scoate azi nimic dintre troiene,
Se aud ecouri, chiote-n sătuc
Unde se distrează Printi si Cosânzene.
Trag hăitasii-o duscă de tărie,
Colt Alb adoarme dus pe-o ladă,
Bunicii spun povesti de-o vesnicie
Frumoaselor cu trupuri de zăpadă.
La orizont apare Closca, luna
Schimbă vârcolacii rând pe rând,
Lupii urlă, a pornit furtuna
Vânătorii de iubite-n gând!
Iubirea pentru rimă
Singur am intrat în deslusirea vietii,
Tu depus-ai zâmbetul în flori,
Dealul a săpat fântână cu ghizdele
La picioarele enormului izvor.
Lumina-si caută prin casă
Umbrele cu rodii si cu soapte,
Pe fiecare petală îti scriu
Numele cu miere si cu lapte.
Zarea-ngenunche, vrea s-o străbat
Cu un roib din coastele mele,
Cerul zâmbeste si arborii toti
Se transformă sub lună-n perdele.
Cui să decid iubirea si fapta?
Intru cu gândul în chipul tăcerii,
Zarea îmi trage lumina-n liane,
Hături de aur la jocul plăcerii.
Nerăbdarea desenează triunghiul:
Mamă si tată, si versul cel scriu.
Am intrat cu inima în viată,
Iubirea pentru rimă numai eu o stiu!
Floarea iluziei
Masa îsi miscă picioarele
În urmele rămase în descompunere,
La barul din sat uitarea întârzie
Să trimită picolita acasă.
Un arcas îi atine calea,
Ea cade schimbându-si ciorapii,
Amintirea miscă picioarele mesei,
Preludiul pieselor de sah
Începe cu actul ochiului în clipire.
Vinul fierbinte creste pofta
Mirosului gurii alambicat,
Se împrumută o noapte de vise
Pentru o schimbare de ciorapi.
Făclii de iubire si soapte
Inima a iesit din umbrarul istoriei,
Fereastra-i deschisă de bratele noastre,
Binetea vine din ochiul gloriei
Cu irizări de soare si aripi albastre.
Dumnezeu ne-a asezat în sufletul Lui,
Lumina să dăinuie-n Muntii Carpati,
Bărăganul s-aibă bobul grâului
Cât hulubii păcii în zbor presărati.
În ziua în care zâmbetul tău înflorit
Fericeste copilul cu artificii de vis,
Eu voi zidi tara în orizontul pornit
Spre spatiul imens de vesnicie atins.
Agenda va cuprinde cuvinte culese
Din însemne trecute prin viată si moarte,
Inima va căli traiectorii alese
Din făclii de iubire si soapte!
Mutare-n statuia vesniciei
Nevoia de-a trece sub cântec frumos
Cu inima în ritmul poeziei,
E un semn al limbii generos
De-a ne muta-n statuia vesniciei.
Pe ea vor însemna imnul urmasii,
Fereastră îsi vor face dinadins
Ca să primească din uitări pălmasii
Ce tara au zidit-o-n miez de vis.
Acum pe traiectoriile vietii
Urc pe munte să-i transcriu câmpia
În actele de rouă-a diminetii
Unde până-n Nistru râde România.
Nevoia de-a trece sub cântec frumos
Cu inima în ritmul poeziei,
E un semn al limbii generos
De-a ne muta-n statuia vesniciei.
Se întâmplă
Se întâmplă norii să zboare
Lipiti de pământ si de fruntea mea
Cu aripi de aer, suflete de vânt,
Atârnati de-un fir de presupusă stea.
Se întâmplă să trec pe pământ
Cu pasii umbrei mele lipite
De umbrele femeilor în floare
Care odată mi-au fost si vis si iubite.
Se-ntâmplă si azi să merg în grădină,
Florile se topesc petală cu petală,
Bobocii lor asează promoroaca
Pe fruntea clipei sacră, ideală.
Se întâmplă si iarna să vină,
Ne lipim pe ochi fulare împletite
Cu găuri cât păsările-n zbor
Prin care timpul trece înainte!
Exersare
Pomul exersează
Săpând după izvor.
Inima mea desenează peisajul
Punctelor sentimentale.
Dintii iesind
Din pântecul întelegerii
Scot pasărea rânduită
In rescrierea livezii ce scutură
Pătura de rouă a sufletului.
Ceata din spatele muntilor
Aduce aluviunile norilor,
Amprenta iubirii
Si taxa pe exersarea intrării
În normalitate.
Ochii văd copilăria
Pe fereastra înfiptă
In gimnastica uimirii,
Acolo,la capăt de zbor
Îngerii acoperă noaptea.
Pomul îmbrătisează
Crenelurile zilei,
Picioarele mele
Târâie umbra
Prin rouă solară!
Furtuna
Petale de lumină
Alunecă-n viteză
Pe mostre de cuvinte
Uitate pe-o faleză.
Nisipul vesnic plânge
Sub ochiul meu deschis
Spre raza care-n inimi
Furtună a aprins.
Ai spus că „niciodată”
Fereastra n-o să fie
Totemul din iubirea
Transpusă-n poezie.
Cuvinte-nselătoare
În gându-mi înfirip,
Vântul aduce aripi
Furtunii-n propriul chip.
Virtute de stejar
Razele singurătătii traversează
Tăria mea de încercat stejar,
Duc ridurile ascunse într-o plasă
Pentru-a fi vândute în bazar.
Valurile de rouă, îngerii încearcă
Să-mi pună vesnicia în sângele din trup,
Inelele virtutii pecetluiesc tăria
Pe care în bazar cu dintii tăi o rup.
|
Moscu Marin 11/27/2013 |
Contact: |
|
|
