“Spiritualitate si caracter crestin”, semnat de Iosif Ton
Se întâmpla în anul 1988. Propaganda comunistă în România încerca să creeze falsa imagine că partidul merge înainte si că niciodată epoca de aur nu va apune. Cu toate acestea, de dincolo de cortina de fier si chiar de peste ocean, existau o multime de voci care anuntau sfârsitul erei totalitare si începutul democratiei, într-un timp foarte scurt. Deja lucrurile se aflau într-un proces de schimbare profundă în mai toate tările socialiste, iar România nu avea cum să rămână în afara acestui proces istoric evolutiv.
Iosif Ton – O voce la Radio Europa liberă
Printre vocile celor care vorbeau despre începutul unei noi ere a libertătii si democratiei pentru România se afla si cea a lui Iosif Ton, care prin mesajele transmise la postul de radio Europa liberă, reusea să mentină vie flacăra credintei în Dumnezeu si într-un destin mai bun. Având ocazia de a tine o „slujbă religioasă evanghelică” pe calea undelor, pastorul Iosif Ton a putut să zugrăvească înaintea ochilor mintii ascultătorilor, tezaurul plin de valoare al Sfintelor Scripturi, în materie de „Spiritualitate si caracter crestin”.
În momentul de fată, avem sansa de a citi mesajele pastorale prezentate de Iosif Ton la postul de radio Europa liberă în perioada ianuarie 1988- aprilie 1989. Este o ocazie de a retrăi atmosfera unei epoci care desi a apus, încă ne mai determină prezentul si poate chiar viitorul, ca popor român. Dorinta cea mai fierbinte a autorului era de a reaprinde credinta în spatiul românesc si de a-i face pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu si la Scriptură. De aceea, cartea „Spiritualitate si caracter crestin” de Iosif Ton se constituie ca un apel peste timp, având aceeasi fortă motivatoare ca si acum mai bine de 20 de ani. În cele din urmă, mesajul Evangheliei lui Hristos este valabil pentru fiecare generatie.
„Ce am pierdut si ce am câstigat”
„Caracterul poate fi viciat si pervertit tot asa cum poate fi si remodelat sau refăcut. Eu cred că cei 40 de ani de nenorocire comunistă au distrus anumite trăsături ale caracterului românesc si au format altele. Rămâne de văzut ce am pierdut si ce am câstigat. Poate că nici nu este rău că am pierdut anumite caracteristici ale noastre din trecut. Poate că traumele produse în caracterul nostru nu fac altceva decât să ne pregătească pentru adoptarea unor noi trăsături de caracter, care să ne facă o natiune mai bună pentru viitor.”
Este admirabil modul în care Iosif Ton întrezărea perspectiva renasterii natiunii române dincolo de suferintele si durerile produse de comunism. Mesajul său plin de sperantă aducea lumină si bucurie într-un timp de întuneric si persecutie. Putem spune astfel, prin prisma evenimentelor pe care acum le stim, că Iosif Ton a fost un vizionar, un om care a avut capacitatea să întrezărească miscările istorice ce aveau să se producă la putin timp după aceea. De fapt, aici este esenta mesajului crestin, si anume că niciodată nu este prea târziu să te întorci si că în orice cădere există refacere. Iar când vorbim despre caracterul poporului român, întelegem că exista o sansă de refacere, odată cu sfârsitul dictaturii.
„Avem nevoie să ne întoarcem spre Dumnezeu”
Un prim grupaj al predicilor tinute de Iosif Ton se concentrează pe tema „caracterului si comportamentului crestin”. Pe parcursul a sase ocazii si parcurgând mai multe fragmente cheie din Sfânta Scriptură, autorul ne familiarizează cu diferitele curente de opinie contemporane la acea dată, relativ la ce înseamnă si rostul caracterului. Astfel, într-o prezentare sintetică de exceptie, ne sunt expuse roadele conceptiilor de sorginte evolutionist –darwinste despre lume si viată, asa cum s-au manifestat la Kant, Nietzsche si Jean Paul Sartre, precum si în gândirea unor „practicieni revolutionari”, cum au fost Lenin, Stalin si Hitler. În final, toti acestia nu au reusit să ofere o formulă logică si ratională pentru caracterul uman. Si demonstratia de maestru a lui Iosif Ton stă în faptul că fără credintă în Dumnezeu, nu poate exista un adevărat caracter.
„Dacă vrem să trăim într-o societate unde fiecare fiintă umană are valoare si unde principiile morale sunt puternic ancorate, avem nevoie să ne întoarcem spre Dumnezeu si să-L întrebăm pe El cum vrea El să ne trăim viata si cum vrea El să ne organizăm societatea. El nu ne obligă să venim la El si ne lasă să încercăm să facem asa cum considerăm să facem si fără El . Dumnezeu ne dă această libertate tocmai pentru ca în final să vedem unde ajungem fără El. Si sper că noi, în România, am ajuns la momentul adevărului. Acum stim ce fiinte devenim fără Dumnezeu si stim ce societate producem fără El.”
Caracterul – chipul lui Hristos în noi
În concluzie, caracterul nu este rodul întâmplării si nici consecinta vreunei filosofii omenesti. Chiar comportamentul crestin autentic reprezintă standardul cel mai înalt la care poate ajunge fiinta umană, însă numai în relatie cu Dumnezeu. Parcurgând diferite fragmente din cuprinsul Bibliei, autorul ne arată mai departe, modul în care Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă acea motivatie ratională pentru a fi oameni buni, de caracter, oameni integri, adică oameni de valoare. „În măsura în care noi citim Biblia, medităm si ne rugăm, Duhul Sfânt ne dă priceperea de a aplica în vietile noastre ceea ce citim si ne dă puterea de a birui înclinatiile naturii noastre căzute, ne dă biruintă asupra ispitelor si astfel, creează în noi chipul lui Hristos sau caracterul după voia lui Dumnezeu.”
Ascultarea de Dumnezeu
O altă temă asupra căreia scriitorul insistă de-a lungul a trei prelegeri este cea a „ascultării de Dumnezeu”, care pe de o parte, este baza caracterului autentic, iar pe de altă parte, ne conduce la acceptarea de sine. De fapt, nu se poate vorbi de un crestinism autentic în afara respectării principiilor si normelor stabilite prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu, al Scripturii, si de aceea, amorsarea procesului de preschimbare interioară se realizează atunci când întelegem să ne supunem cu totul Creatorului nostru. „Când asculti de poruncile lui Dumnezeu, devii frumos în caracter, ca Dumnezeu. Si opusul este adevărat: când refuzi să asculti de Dumnezeu, lăuntrul tău se urâteste, caracterul tău se schimonoseste. Legea lui Dumnezeu reflectă si descrie caracterul Său. Si a asculta de legile lui Dumnezeu, a trăi după poruncile Sale înseamnă a trăi ca Dumnezeu, a imprima caracterul Său în fiinta ta.”
„O stare supremă de armonie si fericire”
Mai departe, Iosif Ton ne vorbeste despre ce înseamnă să-I dăm slavă lui Dumnezeu si prin ce se caracterizează smerenia si mândria, două atitudini extreme. Teza principală este că trăsătura de bază a unui caracter crestin se fundamentează pe dorinta de a-I da slavă lui Dumnezeu si de a rămâne într-o atitudine de smerenie sinceră. „Noi avem nevoie să vedem si să recunoastem că tot ce suntem si tot ce avem ne vine de la Dumnezeu si astfel, să Îi dăm cinste si slavă cu scopul de a ajunge la fericita stare a părtăsiei, a comunicării cu Cel ce ne-a creat si ne sustine. Astfel, gloria lui Dumnezeu reprezintă binele nostru suprem si când facem din aceasta scopul vietii noastre, ajungem într-o stare supremă de armonie si fericire.”
În ce priveste umilinta crestină, Iosif Ton nota: „A fi umil nu înseamnă a umbla încovoiat si a zice că nu esti înzestrat cu nimic special. Dimpotrivă, a fi umil înseamnă a vedea clar câte lucruri bune a pus Dumnezeu în tine si a recunoaste că toate îti vin de la Dumnezeu, fapt ce te conduce să-I dai slavă si laudă.”
Cea mai mare poruncă
O altă temă cu un impact direct asupra problemei caracterului este legată de definirea a ce înseamnă „cea mai mare poruncă” dată de Dumnezeu, pentru a ajunge la o ascultare deplină de vointa Sa. Cu sigurantă că nu este simplu si nici usor să conturezi valoarea poruncilor divine si cu atât mai putin să evidentiezi la modul practic, care este cea mai mare. Cu toată această dificultate, Iosif Ton are acea capacitate de a extrage esenta învătăturii crestine în materie de ascultare de Dumnezeu. Prin ilustratii deosebit de sugestive, îmbinate cu o prezentare profundă a învătăturilor biblice, cuvintele sale ne inspiră, ne îndeamnă si ne conduc la Creatorul nostru. „Cine trăieste după legile lui Dumnezeu este un om de caracter, asa cum l-a conceput Dumnezeu să fie. Prin urmare, Domnul Isus ne spune că a fi om de caracter, a fi asa cum vrea Dumnezeu să fii, înseamnă – reducând totul la esentă – să Îl iubesti pe Dumnezeu cu toată fiinta ta si să-l iubesti pe semenul tău ca pe tine însuti.”
În consecintă, întelegem că împlinirea poruncilor lui Dumnezeu constă în a fi un om de caracter, un om care reflectă imaginea lui Dumnezeu. „Când Dumnezeu ne porunceste să fim drepti, curati, să spunem numai adevărul, să iubim pe aproapele nostru, să fim buni, să-i ridicăm si să-i reabilităm pe altii, să fim credinciosi, statornici, plini de bucurie, El de fapt, Se descrie pe sine si ne cere să fim ca El. Poruncile pe care ni le dă Dumnezeu au un caracter creativ si sunt menite să creeze în noi un caracter divin.”
Fericirea de a fi asemenea cu Isus Hristos
Însă, cele mai multe prezentări din acest volum se concentrează pe conceptul de „viată spirituală crestină”. Ce înseamnă acest lucru si cum poate fi tradus în viata noastră, reprezintă o preocupare permanentă a lui Iosif Ton, ce trece dincolo de acest volum de predici. Am putea spune că aproape în orice prezentare a sa vom regăsi câte ceva din această temă principală a vietii spirituale crestine. Cu un talent deosebit si folosindu-se de cunostintele aprofundate dobândite în materie de limbă greacă, autorul ne călăuzeste în întelegerea conceptului nasterii din nou, precum si în cel de sfintire a vietii.
Fără să intre într-o teologie foarte înaltă si rămânând la simplitatea a ceea ce stă scris, avem ocazia să întelegem planul lui Dumnezeu pentru noi de a deveni asemenea Lui în ce priveste caracterul. „Tristă este situatia oamenilor care desi spun că au credintă în Dumnezeu, care desi stiu că au un suflet si un spirit, totusi nu-si cultivă partea lor spirituală. Repet. Există foarte multi oameni care cred sincer în Dumnezeu, cred că au o parte spirituală în ei însisi, dar niciodată nu fac nimic pentru a-si hrăni si dezvolta viata spirituală.” Putem afirma că apelurile autorului sunt adresate celor care desi se numesc crestini, nu sunt constienti de valoarea acestui cuvânt si de implicatiile pe care le aduce si nu ajung să guste puterea lui Dumnezeu si fericirea de a fi asemenea cu Isus Hristos.
Sigilul Duhului Sfânt
Iată de ce, pe parcursul a 13 prelegeri, suntem învătati asupra fundamentelor credintei crestine în materie de preschimbare a vietii, mai precis, a caracterului. Pe de o parte, Iosf Ton ne demonstrează pe baza Scripturii, deosebirea dintre „firea pământească” si trupul nostru, precum si dintre spirit si suflet. În final, ne dezvăluie secretul unei vieti împreună cu Dumnezeu, care constă în locuirea Duhului Sfânt în interiorul nostru. „Duhul Sfânt este Dumnezeu venit în noi. El este Cel care ne-a dat credintă în Domnul Isus. El este Cel care ne-a întors privirile spre Isus si Cel care ne-a ajutat să ne deschidem fiinta înaintea Lui. El este Cel ce ne-a născut din nou si ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu. El a venit în fiinta noastră ca un sigiliu, ca o pecete a proprietătii lui Dumnezeu si ca o garantie pe care ne-o dă Dumnezeu că suntem copiii Săi.”
După 20 de ani
Folosind conceptia nou-testamentală că trupul nostru este Templul Duhului Sfânt, Iosif Ton dezvoltă astfel, o suită de prezentări ce ne ajută să urcăm treaptă cu treaptă pe scara desăvârsirii crestine. Revenind la atmosfera anilor 80, atunci când dictatura se apropia de sfârsit, ne putem gândi la impactul deosebit pe care l-au avut aceste cuvinte, asemenea unor stele strălucitoare în întunericul noptii, asupra celor ce le ascultau. Câti oameni poate, stând în frig sau în conditii precare, lângă un aparat de radio dat la un volum minim, nu au primit lumină din lumină, care este Isus Hristos, prin cuvintele lui Iosif Ton. Făcând referintă la cei 20 de ani care s-au scurs de atunci, putem constata cât de actuale au rămas cuvintele rostite atunci, prin intermediul postului de radio Europa liberă.
De fapt, „Spiritualitate si caracter crestin” reprezintă un volum ce se recomandă a fi citit de către orice credincios crestin, indiferent de confesiune. În spiritul unui adevărat mesaj ecumenic, dar si evanghelic, autorul ne demonstrează că a avea un caracter autentic nu este o întâmplare, ci este pur si simplu rodul legăturii pe care o putem dezvolta cu Dumnezeu. Dacă ne gândim la renasterea morală a natiunii noastre române, atunci vom afirma cu sigurantă, că destinul nostru fie va fi crestin, în sensul autentic al cuvântului, fie nu va fi deloc.
Phoenix, Arizona
|
Octavian D. Curpas 5/16/2013 |
Contact: |
|
|
