Interferentze : După hibernare
După o lungă perioadă în care am “hibernat” (din motive mai mult sau mai putin “iernatice”), iată-mă din nou dornică să ies din casă si să mă plimb prin peisajul citadin în care trăiesc, aruncându-mi privirile nu numai pentru a descoperi ceva nou, dar si pentru a observa detaliile “picante” care, desi uneori buclucase, nu încetează să mă amuze.
Cum era de asteptat, unul din primele locuri pe care le-am vizitat după absenta mea a fost mall-ul din apropiere. Nu e un mall gigant, ca cele din centrul orasului, deci nu are multe magazine, dar are câteva chioscuri interesante! La “Pix”, de exemplu, poti face nu numai fotografii de pasaport sau fotocopieri si scanări, dar poti cumpăra si abtibilduri de colorat ouă tot anul, nu numai de Paste.
Iarna, oamenii merg prin mall-uri cu paltoanele pe ei si eu la fel. Nu mai fusesem de mult prin acest mall si am avut surpriza să descopăr că s-au renovat toaletele. Tendinta modernă este ca toaletele să fie complet automatizate, astfel încât să nu atingi niciun mâner de robinet, ca să nu iei microbi. Există un distribuitor automat de săpun, sub care, când pui mâinile, curge din el săpunul, iar când muti mînile sub robinetul de alături, automat se declansează apa. La sfârsit pui mâinile sub un suflător automat pentru uscare. Interesantă inventie: te-ai spălat si uscat pe mâini fără să fi atins nimica, ai fost ferit de contactul direct cu microbii!
Am fost foarte impresionată de renovare si, cu paltonul pe mine si conform ritualului, mi-am pus mâinile sub distributorul de săpun care mi-a livrat constiincios o abundentă spumă albă. Am mutat apoi mâinile sub robinet si am asteptat apa. Dar apa nu a venit. Degeaba am agitat mâinile sub robinet, era sec. Tot miscând mâinile sub robinet am ajuns cu ele putin si sub distributorul de săpun, care, generos, mi-a lăsat spumă pe mânecile paltonului. M-am mutat la alt robinet. Nici acolo nu curgea apa. Nicăieri nu curgea si toate persoanele venite după mine erau cu spumă pe mâini dar nu aveau cu ce să si-o clătească. Servetzele de hârtie nu erau, uscătorul fiind un suflător automat. Cu mare greutate am reusit să extrag din buzunar o batistă, evident umplând ambele mâneci plus buzunarul paltonului cu săpun. Eh! Dacă as fi fost în mall-ul de lângă Waterloo (Ontario) vizitat astă vară! Inventia de acolo era unică si constituia un experiment ecologic: la toalete, în loc de uscător cu aer sau de hârtie cu care să te stergi pe mîini au introdus niste prosopele reciclabile rulate în suluri. Erau puse chiar lângă robinete. Multe! După ce utilizai unul, îl aruncai într-o gaură făcută în podea. M-am întrebat dacă aceste prosopele albe-verzulii se “dizolvau” într-un rezervor de apă sub podea, sau erau spălate automat. Sigur că m-am gândit si la posibilitatea ca oamenii să fure prosopelele, dar majoritatea canadienilor (mai ales cei născuti în Canada) sunt disciplinati si cinstiti. Dacă la mall-ul din Mississauga as fi avut acele prosopele ecologice de la mall-ul de lângă Waterloo, problema apei care nu curgea s-ar fi rezolvat mai simplu, mi-am spus.
Un loc foarte plăcut pe care l-am vizitat recent cu o prietenă a fost restaurantul polonez “Orbit” din Mississauga. Aflasem de el de la un instalator polonez care mi-a reparat ventilatia la bucătărie si care, văzându-mi bucătăria plină de mâncăruri proaspăt gătite, mi-a pus: “Doamnă, nu vă mai obositi să gătiti, vă dau eu numele unui restaurant cu mâncare ieftină si bună ca acasă. O să mă tineti minte!” A avut dreptate, l-am tinut minte! De fapt la toate restaurantele poloneze se mănâncă bine, dar la “Orbit” e o bucătăreasă care găteste chiar ca acasă! (am o vagă bănuială că poate e venită din România). “Borsul alb” al polonezilor (care au si un bors rosu, de sfeclă) e identic cu cel românesc. În seara în care am fost cu prietena mea, “specialul zilei” era o ciorbă de cartofi si un excelent file de peste prăjit cu garnitură de pure de cartofi si salată de sfeclă. Totul exceptional de bun. Si exact ca acasă, unde nu dai atentie faptului că si la felul întâi si la felul doi ai tot cartofi!
Dar, dacă locuiesti în Mississauga si vrei să mănânci ceva bun, trebuie să mergi la magazinul românesc “Carpati”, unde John (domnul Ionel) te îmbie, de cum intri, cu tentatii irezistibile. Nu trebuie rezistat, e inutil. Langosii cu brânză sunt inegalabili! Si nu numai. Zilele trecute am comandat sărmălute în foi de vitză. E drept că atunci când le-am văzut am fost surprinsă de dimensiunile lor mult mai mari decât mă adsteptam, dar, după ce le-am gustat, asta n-a mai contat, erau absolut divine si au fost consumate imediat si în totalitate, în ciuda mărimii lor!
Deocamdată mă opresc aici, urmând ca despre evenimente culturale să scriu într-un articol viitor! Până atunci, în loc de mărtisor, o sinceră îmbrătisare tuturor femeilor din jurul meu care sunt deosebit de atente si generoase si cărora le datorez revenirea mea în cotidian după recenta si trista mea hibernare.
Toronto ON Martie 2013
|
Veronica Pavel Lerner 3/24/2013 |
Contact: |
|
|
