Poeme
resemnare metafizică
femeia din vitrină
cu un mamelon înfundat
e doar un manechin vechi
pe care nu l-a iubit nimeni
niciodată
am avut
pentru o clipă
iluzia că manechinul defect
esti tu
într-un moment de revoltă
a trupului împotriva
spiritului si de
resemnare metafizică si
fără hormoni
potop
plouă continuu de vreo două
săptămâni
iar locuintele lacustre
sunt deja inundate
până la refuz
mortii curg la vale
ca într-o dramă
shakesperiană în care
otrava si tăiatul capetelor
e la ordinea zilei
shakesperian si tragic
cum sunt
astept răsăritul de soare
care
ar putea fi ultimul
bluza
o bluză neagră
si sinistră
asteaptă într-o vitrină
să fie cumpărată de cineva
după cum arată
ar putea fi bluza pe care
o poti îmbrăca în
ultima zi de viată
suntem iarbă
am aflat că
după ce murim
creierul se lichefiază
si devine un lichid verzui
ca iarba
acum îmi dau seama
cât de simplu e totul:
suntem iarbă
păscută de vite
apoi ne prefacem
în lapte si
în copii
si tot asa
până când universul
se va sătura de noi si
va scutura
puternic
presul de la intrare
mă transform într-un brusture
pe măsură ce trece timpul
mă transform într-un brusture –
picioarele mi se lignifică iar
corpul mi se desface în
frunze mari si cărnoase
numai bune pentru a-ti face
în ele culcus
sper să am timp să trec
prin metamorfoza completă
până va veni cosasul si
va culca totul la pământ
desi pe mine
ca brusture în devenire
si încă plin de viată
s-ar putea să mă ierte
amintire
eram copil când
odată
s-au revărsat apele Amaradiei
si au luat cu ele un bărbat
cu puntea suspendată cu tot
si în timp ce sotia lui tipa si
îsi smulgea părul din cap
de disperare
pe mal
cerând ajutor
deasupra apei
îngerul lui păzitor radia fericit
pentru că l-a scăpat
din Iad
fecundare
singur în fata unei beri sau
a unui pahar de tărie
te vezi ca într-o oglindă spartă –
pe bucătele
pe tăieturi
si încerci să te recompui
ca un spermatozoid care
a ratat fecundarea si încearcă
să se salveze pentru
bătălia următoare
dar niciodată nu e la fel:
bătălia următoare va fi cu
altă oglindă si cu alti
spermatozoizi
iar fecundarea nu se face
niciodată
în acelasi loc
digestie
mănânc ciorbă de burtă si
burta mea devine tranzit
pentru burta vitei care a murit –
din amândouă vor mânca
odată
mâncătorii microscopici
de burtă
lumea întreagă e o burtă imensă
în care fiecare ne mâncăm unii
pe altii
macroscopic si microscopic
în asa fel că
la un moment dat
te întrebi cine mănâncă pe cine
cine are burta
cine digeră si cine se află
la celălalt capăt al digestiei
ofertă
am visat odată că urcam
niste scări si nu m-am mai întors
ceea ce înseamnă că am rămas
undeva sus
tot asa am visat odată că
făceam dragoste împreună si
nu se mai termina
ceea ce înseamnă că
pe undeva
formăm un singur trup si
ne putem prezenta
la reîncarnare ca la ofertă:
doi în unul
tropical
mi-ar fi plăcut să trăiesc
în pădurea tropicală
să-mi crească ferigi în păr
să călătoresc pe liane
în loc de străzi si
să fiu legănat de paradisul
vegetal
ca într-o grădină Ghetsimani
în care eu sunt
Adam
tablou halucinant
piata prin care treceam si
în care mă întâlneam cu tine
a devenit acum o groapă
de gunoi
în zona în care ne sărutam
la întâlnire
acum bâzâie mustele
si bondarii
iar viermii au intrat în
programul non-stop al
călătoriei dinspre larvă spre
adult
doar fluturii
suavii
lipsesc din acest tablou
halucinant
pentru că ei
ca si noi
se hrănesc cu nectar de flori
si iluzii la pachet
economie
am ajuns să fac economie
si la filele din carnetelul de notite
pe care scriu poezie
acolo unde mă găsesc si
unde muza mă bagă în seamă
în sărăcia de azi
orice formă de economie
devine necesară
de aceea să stii că si pe tine
te voi iubi mai cumpătat
ca să-mi rămână resurse si
pentru mai târziu
când voi îmbătrâni
iar pe tine te va bate gândul
să te duci la altul
femeia-elefant
barmanita Mari este imensă
cochetează cu cel putin
130 de kilograme în viu
e genul de femeie-elefant
cum spun sexologii
are părul lung
prins într-o coadă ca
o coamă de cal
si este
totdeauna
rujată strident cu
un carmin
á la Moulin Rouge
sotul-elefant a părăsit-o
demult iar ea este acum
în căutare de un nou
elefant pentru că
altcineva nu se încumetă
să împartă patul cu ea
tentativă de suicid
mi-am dus
de mai multe ori
sufletul pe marginea prăpastiei
si am vrut să-i dau brânci
dar
de fiecare dată
a plâns si m-a implorat
si mi s-a agătat cu disperare
de trup
să nu îl arunc
la noapte
târziu
după o seară de betie
când va avea vigilenta scăzută
o să încerc din nou
despre prietenul meu Emil
prietenul meu Emil este
un artist extraordinar
el poate face din ghips si ciment
cele mai frumoase femei
chiar mai frumoase decât sunt
în realitate
însă cea mai mare teamă
pe care o am
în legătură cu el este că
s-ar putea ca
la un moment dat
să-mi creeze nevasta perfectă si
atunci
eu nu voi mai avea nici un motiv
să fug
|
Emilian Mirea 11/3/2012 |
Contact: |
|
|
