Poezia Corinei Lupu
Poezia Corinei Lupu este ornamentală, linistită, expresivă. Poeta priveste cu interes constructiv viata, cu imaginile si experientele ei, astfel că versurile seamănă cu un mozaic. Cu o desfăsurare de registre tematice si de exprimări cuminti, emotionate si emotionante, lumea din poemele Corinei Lupu este diversă si atrăgătoare prin varietate, ca o despletire a sufletului ce atrage si stimulează imaginatia.Corina Lupu s-a născut pe 7 aprilie 1967, la Bucuresti. În iulie 1989, îsi ia licenta la Facultatea de Limbi si Literaturi Străine din cadrul Universitătii Bucuresti, iar în octombrie acelasi an, se căsătoreste cu Octavian Lupu. După terminarea studiilor, aceasta este profesoară de limba si literatura română si apoi, traducător. Pasiunile sale rămân neschimbate, aceleasi ca si în anii studentiei. Autoarea este atrasă de artă în general, si în special de literatură, preferându-i pe Pierre Lotti, Jane Austen, Daphne du Maurier, Aghata Christie si Georges Simenon. În ceea ce priveste poezia, are o adevărată pasiune pentru Sara Teasdale, Emily Dickinson si Ezra Pound, iar în pictură pentru tablourile lui Karl Briulov, Ingres, Emil Munier si Elisabeth Louise Vigee Le Brun.
Pe lângă artă, una dintre preocupările de căpătâi ale Corinei Lupu sunt lucrurile spiirituale. Dragostea pentru Dumnezeu, studiul Bibliei si închinarea fac parte din viata ei obisnuită de credintă. Apartenenta la o biserică crestină îi aduce liniste si pace interioară si o sustine pe calea vietii. În afară de Cartea Cărtilor, din lecturile Corinei Lupu fac parte scrierile unor autori crestini ca John Bunyan si Charles Spurgeon. De altfel, din literatura religioasă, aceasta a preluat în poeziile sale nota de verticalitate, standardul moral, exprimarea “cu suflet” a ideilor.
„Literatura nu e în genere, o vocatie feminină, ci bărbătească“, spunea Eugen Lovinescu. Minusurile atribuite în general, literaturii feminine (considerată, lirică, subiectivă, imatură, etc.) nu se regăsesc în poezia Corinei Lupu, care foloseste un stil cultivat, dar în acelasi timp lejer, degajat, dinamic. Apelând la unelte literare cum ar fi epitetul, comparatia, metafora, pentru a crea imagini estetice de valoare, poeziile Corinei Lupu dau impresia de tablouri, de pânze atent lucrate, de pictură în cuvinte, în culori vii, pastelate, însă în acelasi timp diafane. Versurile ei se remarcă prin abilitatea de a surprinde în mod clar, fără ezitări si cu detalii pretioase, un anumit aspect din realitate. Corina Lupu are puterea de a transfigura, de a declansa fără ostentatie, emotia generală, sintentizând imagini autentice, ce pornesc de la evenimentul trăit. Poemele sale sunt rezultatul unei sensibilităti dispuse la comunicare.
Corina Lupu descrie ceea ce vede si ceea ce aude, întorcând totusi privirea asupra propriului continut sufletesc. Ea stie să ne atragă atentia, cu tact, într-o demonstratie elegantă si convingătoare, asupra atributului „feminin“. Compozitia sa este autentică, uniliniară, fără alunecări de prisos si fără crispări morale. Fără să se abată de la obiectivul initial - să fii sincer la modul absolut, aceasta ne convinge că dincolo de cuvinte, se află un om viu, în permanentă miscare. Iar optiunea sa rămâne orientarea spre nuante filologice limpezi, cu semne, deprinderi si expresii caracteristice. Iată de ce, meritul poeziilor Corinei Lupu este acela al simplitătii si spontaneitătii unor rostiri elementare.
Autoarea dovedeste o fantezie inteligentă, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului si având vocatia directitătii si gustul pentru propozitiile concise. Chiar dacă nu ajunge la concepte, adică la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioară, întrucât poeta preferă scenariul clasic. Formularea frazelor este, în versurile Corinei Lupu, nuantată si riguroasă, iar stilul este controlat, elegant, sobru, fără efuziuni retorice si clisee lenese. Caracterizându-se prin coerentă si expresivitate, analizele sale sunt atente, migăloase, de o logică impecabilă.
Poezia Corinei Lupu se remarcă prin capacitatea de a nu anihila intimitatea, inefabilul, visarea, frumosul si alte sentimente, stări si ipostaze care tin de complexitatea persoanei poetice si de autonomia esteticului. Aristotel spunea că “speranta este visul omului treaz”, iar poezia Corinei Lupu depăseste limitele iluziei, îmbrătisând într-un mod miraculos o realitate interesanta.
Nu există monotonie, ambiguitate, lipsă de perspectivă în poemele acesteia. Stihurile sale vorbesc despre semnificatia vietuirii într-un univers unic, real, însă în acelasi timp, estetic prin sine însusi.
Phoenix, Arizona
|
Octavian D. Curpas 6/6/2012 |
Contact: |
|
|
