As sădi
As sădi tăcerile asteptate
în linistile ce-au fost alungate
prin norul amintirilor mărunte
spre cuibul meu ascuns în munte.
As sădi dorul drumului spre stele
ca să opresc pornirile rebele,
când pe zarea înăbusită de nori
nu poti să urci un munte nici să-l cobori.
As sădi sâmburi de pietre în lume
pentru statuile cu-n singur nume,
să fac din secunde stropi de rouă
si din ani ecoul adus când plouă.
As sădi în cuvintele uitării,
mângâiate de orizontul mării,
curcubeul care are menirea
versului care nu ascunde iubirea.
O oră de iubire
Mi-e teamă de simplitatea universală,
dar ochii mai caută pe o plajă banală.
Cred că oglinda se închide fără margini
lăsând începutul pe uitate imagini.
Bucuria ce cântă-n freamătul pădurii
ne cerne timpul pentru arderea căldurii,
care prin frunza uscată din taina firii
să aducă ora cu emblema iubirii.
Din strigăte vreau s-aduc cuvântul tăcerii,
ca să-l asez pe mângâierea adierii
adusă de ora care ne naste dorul
de-a nu face un anotimp fals viitorul.
Viata ne loveste cu minute nefiresc,
care în crunta lor lunecare izbesc
gândul ce-l avem îl păstrăm ca amintire:
toată viata e doar o oră de iubire.
Zeita cu părul de soare
Suflet taciturn ce-si caută azi muza
am rămas în asteptarea singurătătii,
dar fiorul versului îmi e călăuza
spre dorintele puse-n poarta cetătii.
Caut mereu zeita cu părul de soare,
nu am vesmântul aripii si-i aduc în dar
doar flori s-o lumineze si o lumânare
prinse prin negura timpului în calendar.
Am pus lângă fulgii cuvintelor rostite
crinul care deschide lumina noptii,
strângând boabe de rouă cu flori însiruite
pe gândul ce deschide pleoapa diminetii.
Pe zeita cu părul de soare poti s-o vezi,
pe scările spre cer îmi trimite soapte
si îmi spune că plâng noaptea cu lacrimi de zi,
iar ziua plâng zadarnic cu lacrimi de noapte.
|
Constantin Rusu 3/14/2012 |
Contact: |
|
|
