Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Sublinieri : Dialogăm?

"Mă urc într-un tren de clasa a II-a, unul din alea pentru navetisti care este supra-aglomerat si are si avantajul că merge încet, opreste la fiecare haltă, mă asez într-un compartiment, dacă găsesc loc, dacă nu, stau pe culoar, ce mă interesează, mai ales, este aglomeratia, am să las toti indivizii ăia să mă calce pe picioare, eu o să-i împing cu cotul, eventual o să zbierăm unii la altii, îi si înjur de mamă, sunt curioasă dacă o să-mi răspundă, în orice caz mă vor vedea, asta sunt sigură, si eu pe ei, o să ne vedem bine, fie că trenurile sunt luminoase fie că nu, dar cu cât înghesuiala e mai mare cu atât fetele sunt mai aproape, asa o să am satisfactia că sunt privită, indiferent cum, o să-i privesc si eu si asa suntem chit, am obosit să mă tot uit fără ca cineva să-mi arunce o privire, nu mă lamentez, pur si simplu constat, nu mai vreau, trebuie să silesc câtiva indivizi să se uite la mine”.

Scriam chestia asta undeva, cu ani buni în urmă făra să mă gândesc prea mult cât de interesant ar fi să putem dialoga, să putem realmente comunica indiferent dacă dincolo de atractia conversatiei am putea găsi reale punti de comunicare. Pentru că ce alteva ar însemna dorinta aia a mea de a observa si a fi observată?

Sună a “day dream”, nu-i asa?
Sansa comunicării fiind minimă în zilele noastre, stăm într-un “câmp minat”, fiecare se miscă pe “făsia” lui mai mult sau mai putin “safety”, poate numai iluzoriu existentă, dar conservând cumva senzatia sigurantei asa ca “tangajul” din afară să rămână… în afară.

Eh, sigur, ceea ce spun e aproximativ – o să ziceti – însingurarea profesată protectiv e o aberatie, cel putin conceptional dacă nu si practic, deschiderile informationale ca si gesturile largi ale colaborării ori poate chiar ale comunicării reale ar directiona către viabilitatea dialogului; discursul acela care reverberează răspuns si poate chiar iesirea din tarcul propriu…

Toate bune si frumoase, theoretic, practic ne înscriem în vria debusolării colective, cu atât mai curioasă cu căt deschiderile se aglomerează într-o ciudată bătălie de apropiere, dar cu rezultanta izolării: toată lumea “întoarce spatele” desi stim la distanta de secunde fiecare eveniment mai mult sau mai putin important, lumea în imagini si fapte intră pe usa larg deschisă a intentiei de a afla, fatetele multiple ale vietii impunând curiozitate ori printr-un “gest” poate absurd poate justificat, efectul ei, al curiozitătii, se metamorfozează în distantare, fragmentare, izolare si atunci “trenul” ăla al meu capătă aerul desuet al “cailor verzi pe pereti” interesanti si justificati numai de naivitate.
Nu tocmai!

Oameni suntem si nevoia de comunicare se impune cu sau fără voia noastră. Dacă suntem atenti descoperim nota alienantă a “tarcului” protector si atunci necesitatea dialogului devine sansa reintrării în normal pentru că oricât de ocrotiti ne simtim pe “făsia” proprie, prezenta celorlalti este o necessitate vitală : ne întălnim la slujbe si conversăm nu numai professional, ne înghesuim în subway si chiar dacă ne citim nelipsita “romance” tot schimbăm politetile inevitabile, ne gratulăm de sărbători, ne urăm sănătate si prosperitate de Anul Nou, mă rog, comunicăm.

“Are you “kidding?” o să-mi ziceti, ce, ăsta e dialog? Schimbul acela unic de idei si trăiri fără de care n-am avea dreptul de a “profesa” umanul, fireascul “măinii oferite” ca semn al comunicării trecute prin filtrul emotional si poate chiar acea rară, dar posibilă daruire în favoarea celuilalt devin banale constatări?

Mi-ar plăcea să glumesc, mi-ar plăcea chiar să gresesc grosolan, nu sunt însa deloc sigură că ne comportăm izoltionist din gresala; tendinta “colectivista” în mai toate directiile alienează peronalitatea, o face să se simtă încercuită, protectia acordată ansamblului pare a trece cu “tăvălugul” peste marca individualitătii si dacă nu se simte “squashed” se simte izolată.
Cel putin asa interpretez eu distonanta relatie dintre ideaticul social si comportamentul individual si în consecintă îngrădirea dialogului, asezarea lui în spatiul restrâns, limitat al conversatiei banale, cea care nu implică si nu cere participare afectivă.

E adevărat că privit în ansamblu ceea ce spun s-ar putea să sune aiurea, despre ce dialog “trăncănesc” eu, cea venită din lumea nondialogului si chinuită de întrebările întelegerii care, evident, întărzie să se materializeze?
Cine cu cine comunică asa ca să avem cât de cât sansa întelegerii?

Si în ultimă instantă de ce trebuie neapărat să întelegem? Suntem al dracului - doamne iartă-mă - de destepti, analitici, implicati, selectiv-implicati, bineinteles si uităm “înghesuiala de compartiment de tren”, cea care cere “mâna oferită”, cea care ne poate feri de “frig” si ne poate “încălzi” tocmai atunci când e nevoie, cea din care putem iesi uneori - e adevarat – sifonati, dar care ne-ar putea da si posibilitatea să învătăm a iesi; si nu s-ar cere cine stie ce efort, numai începutul dialogului.
O facem?



Toronto / feb 2012 pt. Observ.







Maria Cecilia Nicu    2/21/2012


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian