La Steaua lui Vieru
Urcã-n cer poeþii, unul câte unul,
poate e mai bine printre flori de ler.
Pe Pãmânt ne bate Dumnezeul – bunul
cu furtuni si cnuturi ticluite-n cer.
A plecat VIERU, a plecat pe jos
cu o cruce-n spate, dusã-n anii grei.
A urcat Golgota lui Iisus Hristos
demn si în credinþa totu-i panta rhei...
Inima lui caldã n-a mai vrut sã batã,
sã mai cânte versuri despre prunci ai Þãrii;
o... inima tristã – lacrima curatã,
doliu-am pus pe glie... tare-i ger pe-afarã.
Colo, peste PRUTUL care ne desparte
cine-o sã mai salte poduri mari de flori ?
Pe pagina scrisã în a noastrã carte
GRIGORE VIERU a sãdit fiori.
Pe nemãrginire cântã crãisorii
si pe bolta lumii s-a mai stins o stea;
Tristi si negri, Doamne, ne sunt astãzi norii,
azi îmi plânge muza si inima mea.
Montreal. ian /12
|
George Filip 1/31/2012 |
Contact: |
|
|
